Summitul UE - Balcanii de Vest

Nume cu greutate, vorbe mari, ambiţii şi mai mari în umbra unor incertitudini copleşitoare: "Datoria noastră comună este să ne asigurăm că aceste ţări se dezvoltă bine şi că încet, dar sigur se apropie de UE“.

Liderii din şase ţări din Balcanii de Vest au acceptat să formeze o zonă economică comună regională, o propunere a UE ca extensie la actualul Acord Central-European al Comerţului Liber (CEFTA). Statele din fragila Europă de Sud-Est vor adera la Uni­unea Europeană, cînd­va, a spus cancelarul german Angela Merkel la summitul Summitul UE - Balcanii de Vest găzduit de oraşul italian Trieste. Cîndva ar putea să însemne foarte bine niciodată.

Reuniunea, o iniţiativă germană pornită în 2014 care a adus acum împreună lideri politici din Albania, Bosnia-Herzegovina, Kosovo, Mace­donia, Muntenegru, Serbia, state balcanice, şi din Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie, Austria, Croaţia şi Slovenia, ţări membre ale Uniunii Europene, a adus cîteva angajamente concrete şi pro­misiuni de investiţii modeste, dar a expus fragmentarea Balcanilor. De ase­menea, summitul a adus în atenţie decalajul economic enorm dintre această regiune şi UE. „Summitul Balcanilor de Vest ne arată că datoria noastră comună este să ne asigurăm că aceste ţări se dezvoltă bine şi că încet, dar sigur se apropie de UE“, a spus Merkel.

La summit s-a convenit asupra a şapte noi „proiecte de conectare cu investiţii totale de 500 de milioane de euro“, inclusiv 194 de milioane de euro în subvenţii UE şi împrumuturi de la BERD şi BEI. Balcanii de Vest au mai primit angajamente de 11,4 milioane de euro în fonduri europene pentru proiecte de energie şi transport. O parte din bani se va duce la circa 6.000 de companii din regiune, a spus comisarul european pentru extindere Johannes Hahn, scrie Novinite. Hahn a explicat pentru Deutsche Welle că UE va finanţa construirea unei rute feroviare care să lege Bulgaria de Macedonia, parte a Coridorului Pan-European 8. Mai multe miliarde de euro se cheltuiesc pentru salvarea băncilor regionale din Italia, care au ajuns în situaţie critică da­torită managementului prost,  lăcomiei bancherilor şi intervenţiilor politice.

De asemenea, liderii din şase ţări din Balcanii de Vest au acceptat să formeze o zonă economică comună regională, o propunere a UE, ca extensie la actualul Acord Central-european al Comerţului Liber (CEFTA). În opinia comisarului european pentru politică externă Federica Mogherini, această zonă economică comună este pasul de început spre includerea în Uniunea Europeană. Principiile şi condiţiile participării la zona economică nu sunt clare. La cum este acum situaţia atît în UE, cît şi în Balcani, aderarea este doar un vis.

Pînă acum, politica de extindere în Balcanii de Vest a avut prea puţine reuşite, scriu pentru Handelsblatt Tobias Flessenkemper şi Duöan Reljie. Primul comentator conduce proiectul pentru Balcani al Centre International de Formation Européenne (CIFE), iar celălalt este şeful biroului din Bruxelles al Institutului German pentru Afaceri Internaţionale şi de Securitate. Promisiunile de a livra instrumentele şi finanţarea  necesare pentru accelerarea procesului de convergenţă cu UE au rămas doar promisiuni.

CE a deschis noi capitole de negociere cu Muntenegru şi Serbia şi un „Acord de Asociere şi Stabilizare“ cu Kosovo. Însă deocamdată cei mai mulţi oameni din Balcani suspectează că Bruxellesul arată interes pentru regiune doar cînd crizele regionale ameninţă UE. La summitul de la Trieste, premierul italian Paolo Gentiloni s-a plîns că ţara sa a fost lăsată singură în faţa crizei refugiaţilor. Balcanii sunt un coridor spre UE pentru refugiaţi, o sursă de crimă organizată sau un ring al confruntării dintre interesele Occidentului, inclusiv ale americanilor, şi cele ale Moscovei.

Lista incertitudinilor politice şi economice din Balcani este lungă. Între Kosovo şi Serbia relaţiilor nu s-au normalizat. Bosnia-Herţegovina este frînată de politicieni care nu au nici o viziune comună pentru o ţară încă traumatizată de războiul din anii 1990. Albania, Macedonia şi Muntenegru, ţara cea mai apropiată de aderarea la UE, nu se pot împăca din cauza unor antagonisme politice cu rădăcini adînci. În Balcani, societăţile au continuat să se îndepărteze una de alta.

UE are probleme mari cu integrarea României şi Bulgariei, cele mai sărace state din Uniune, după mai mult de zece ani de la aderare, dar şi cu statele mai bogate Ungaria şi Polonia. Cehia, fostă economie comunistă, inclusă acum în rîndul celor dezvoltate, ar avea nevoie de 15 ani pentru a-şi aduce salariul mediu la nivelul celui din Germania.

Este improbabil ca ţările balcanice să fie primite în UE dacă nu ajung la un anumit grad de dezvoltare economică. Însă Balcanii sunt foarte în urmă. Economia Balcanilor a fost blocată de aproape trei decenii de stagnare şi crize. Un studiu al Băncii Mondiale arată că avansul economic al statelor din Balcani trebuie să se dubleze la 6% pentru ca PIB-ul per capita să ajungă la nivelul mediei UE pînă la sfîrşitul anilor 2030. Un studiu de anul trecut al BERD arată că PIB per capita în Balcanii de Vest este la jumătatea celui din cele 11 state central şi Est-europene din UE şi reprezintă doar o treime din cel al membrelor sudice ale Uniunii.

La summitul de la Trieste, premierul italian a cerut UE să ţină uşa deschisă pentru Balcani. Dacă ceva nu se schimbă, statele balcanice vor aştepta la infinit în camera de aşteptare a UE, după cum scrie Deutsche Welle. Dacă golul din crăpăturile Balcanilor nu este umplut de UE, altcineva o va face. Influenţele Beijingului şi Moscovei se simt deja acolo. 

Articol preluat din Ziarul Financiar.ro