CINE PE CINE A INTREBAT: SZTY RUMYNESZTE?

Basna lui M.Costin cu scis romanice? este exploatată şi repetată de romanii contemporani ca un concept din Sfînta scriptură. Această braşoavă este reluată de diferiţi autori şi răspîndită în diferite perioade, încît unii învăţaţi neiniţiaţi ar putea crede că în Moldova în veacurile XV, XVI, XVII au fost organizate sondaje sociale la tema scis romanice...

Academicianul românesc E.Stănescu crede că «romanus» «în înţeles de «rumîn» este folosit la umanistul italian din veacul al XV-lea N.Machipensis, care, ca să spună «ştii rumîneşte», scrie «scis romane» (E.Stănescu. Premisele medievale ale conştiinţei româneşti. Român – românesc în textele româneşti din veacurile XV – XVII. 1964. P. 971). De atunci, dacă îl credem pe E.Stănescu, începe povestea cu scis... (Precizăm că numele acestui italian, care se sufoca că nu aflase de fantasticii «rumîni» din secolul XV, este notat de A.Armbruster – Machinensis).

Nu se ştie, dacă M.Costin l-a citit pe Machipensis (Machinensis) cu scis romane?, dar în Cronica polonă (1677), repetînd – a cîta oară! – basna «Rumîn este un nume din «Romanus», întrebarea este oricum alta: cînd «întrebi pe cineva dacă ştie moldoveneşte, spun (recenzorii): ştii rumîneşte?, aproape ca «scis romanice» (M.Costin. Opere. Bucureşti, 1958. P. 207).

În Poema polonă (1684) etnologul moldovan repetă, iarăşi, basna: «Rumîn înseamnă «Romanus» şi unul, cînd întreabă pe celălalt despre limbă, zice pînă în ziua de azi: «szty rumyneszte?», ceea ce este aproape «scis romanice?», nu zice «moldoveneşte» (Idem. P. 245).

În monografia De neamul moldovenilor... (1686), conştient totuşi că întotdeauna conaţionalii săi se numesc moldoveni («măcară că ne răspundem acum moldoveni»), M.Costin din nou repetă: «iară nu întrebăm «ştii moldoveneşte?», ce «ştii rumîneşte?», adică rîmleneşte, puţin nu zicem: «sţis romaniţe?» pre limba latinească».       

Curios, de ce trebuia să întrebe – în Moldova!sţis romaniţe?, dacă ştia toată lumea (francezii, germanii, italienii, polonii) şi chiar moldovenii ştiau că vorbesc moldoveneşte. Însuşi M.Costin constată: «zimbru se numeşte moldoveneşte «bour».         

Continuînd tradiţia încetăţenită de Grigore Ureche, M.Costin scrie (în Cronica polonă) capitolul Pentru limba moldovenească sau rumînească. De notat: moldoveneasca mai întîi!

La 1534 padovanul Francesco della Vale, scriind despre limba valahilor/ ungrovlahilor, constata: «La lingua loro e poco diversa dalla nostra italiana, si dimandano in lingua loro Romei perche dicono... et se alcuno dimanda se sanno parlare in la loro lingua valacca, dicono a questo modo: sti rominest? che vol dire: sai tu romano...» (Apud A.Armbruster. Romanitatea... P. 90). N.Iorga scrie că della Vale a auzit aceste ziceri de la nişte călugări valahi «occidentalizaţi» prin franciscani, care le-au transmis teoriile emise de umaniştii italieni» (N.Iorga. Istoria românilor prin călători, I. P. 92). A.Armbruster nu este de acord cu N.Iorga, dar nu aduce alte dovezi. Iar povestea cu «sti rominest» a fost reluată de sasul L.Toppeltin şi umflată de M.Costin.

Exemplele reproduse din autorii medievali, repetate de M.Costin, ne demonstrează o modificare esenţială a întrebărilor: de la «scis romane?» (N.Machinensis, sec.XV), «sti rominest?» (Fr. della Vale, 1534) pînă la «ştii moldoveneşte?» (1677), apoi iar «ştii rumîneşte?» (1684, 1686) la M.Costin.

Desigur, întrebările, formularea lor ţin de ambiţul recenzorilor (întrebătorilor), în cazul dat – al lui M.Costin: ce a vrut să afle el prin misterioasa scis romanice? Pe noi însă ne-ar interesa raspunsul, pe care M.Costin nu l-a divulgat.

Basna «Rumîn este un nume stricat/schimbat din «roman – romanus» şi ideea întrebării M.Costin le-a luat de la istoricul sas din Ungaria Laurenţiu Toppeltin, din cartea acestuia despre provenienţa transilvănenilor (Origines et occasus transsilvanorum. Lion, 1667). Această lucrare a fost citită cu mai multă atenţie de cronicarul muntean Constantin Cantacuzino (stolnicul), care, spre deosebire de M.Costin, este mai sincer, mai onest şi nu crede orbeşte în tot ce au scris unii saşi din Ungaria despre valahi/ungrovlahi/munteni:

«Şi pînă astăzi vedem şi auzim, zice Toppeltin, că întrebăm pe un valah (din Ungaria, evident): «Ce esti? El răspunde: «Rumîn» (ceea ce este firesc pentru urmaşii celor colonizaţi de rîmleni în Ardeal – V.S.), adecăte roman, ci numai că au stricat puţin cuvîntul, den roman zic rumîn, iar acelaşi cuvînt iaste... Însă aceste ce zice Lorenţu Toppeltin (a să răspunde că iaste rumîn)... nu iaste destul cu atîta de a se dovedi că iaste roman, pentru că vedem şi noi, şi auzim şi astăzi pe grec aşa răspunzîndu-să, cînd îl întrebi : Ce iaste?, el zice Romeos, adecăte «roman»... Şi mare deosebire este între grec şi între roman» (Cronicari munteni. P. 29). Adică între romeos şi romanus.

Precum mare deosebire este între rumîn şi între romanus.

Moldovenii neavînd nimic de a face nici cu unii, nici cu alţii.

Vasile STATI