CINE CONDUCE GUVERNUL MOLDOVEAN DUPA „EXTRAGEREA AMERICANA” A LUI PLAHOTNIUC?

O alianţă periclitată de către „minoritarii majoritari” din Executiv

Compromisul la care au recurs Preşedintele Igor Dodon şi socialiştii, prin alianţa cu ACUM pentru eliberarea ţării de sub controlul absolut al lui Vladimir Plahotniuc, nu doar că nu este apreciat la justa şi vitala lui valoare de către cei de la PAS şi PPDA, dar este şi sabotat cu aroganţă stupidă de către aceştia. Preşedintele Dodon şi socialiştii invocă, pe bună dreptate, necesitatea semnării unui acord între PSRM, PAS şi PPDA (fie cu Blocul ACUM) care să garanteze funcţionalitatea unui Guvern controlat covîrşitor de către ACUM, care are doar 26 de mandate parlamentare, comparativ cu cele 35 ale socialiştilor. În pofida acestor deschideri din partea socialiştilor, liderii PAS, PPDA şi unii membri diversionişti ai acestor două formaţiuni recurg la acţiuni şi declaraţii dintre cele mai ostile funcţionării pe mai departe a actualului Guvern şi majorităţii parlamentare.

La o primă vedere mai superficială, cineva poate fi tentat să creadă că iresponsabilitatea cu care tratează PAS şi PPDA alianţa cu socialiştii şi actul guvernării în sine se datorează neputinţei lor de a înţelege că acum guvernează, nu mai protestează în stradă împotriva lui Plahotniuc. Năstase şi Sandu ne fac să credem că ei protestează şi acum împotriva fostei guvernări mafiote pentru că, efectiv, nu fac nimic pentru a demola definitiv fostul Sistem, aşa cum se angajau cînd erau în opoziţie. Într-o oarecare măsură, acest amatorism al lor, cumulat cu aroganţa stupidă, este real, iar asta pentru că după ce au intrat în posesia „cheilor Puterii” au descoperit realităţi pe care nici un pic nu le bănuiau pe vremea cînd erau opozanţi.

 

Sacrificarea lui Plahotniuc prin conservarea „Sistemului Plahotniuc”

În altă ordine de idei, însă, lucrurile par a fi cu mult mai complexe. Totul pare să pornească de la „extragerea americană” a lui Plahotniuc şi preţul pe care trebuie să-l plătească Sandu şi Năstase pentru că i-a scăpat de oligarhul criminal. Preşedintele Dodon şi socialiştii au toate motivele să-i suspecteze pe Sandu şi Năstase de o trădare „asistată” de americani în favoarea „recuperării” unei alianţe dintre ACUM şi restul deputaţilor din afara PSRM. Adică, cu PD, care deja îşi trimite reprezentanţii la Jurnal TV.

Înainte de a argumenta cele afirmate, invit cititorul să-şi amintească rapiditatea cu care fosta AIE 1, în anii 2019-2010, a decapitat absolut toate instituţiile Statului de absolut tot ce bănuia că ar putea fi controlat de influenţe comuniste. Atunci, Statul Republica Moldova a fost împărţit, în stil mafiot, între PLDM, PDM şi PL, iar asta cu îngăduinţa SUA, UE şi, mai ales, a României. Aceste lucruri se întîmplau în condiţiile în care guvernarea comunistă nu mafiotizase Statul, PCRM şi Vladimir Voronin au predat puterea în condiţiile în care, după alegerile din 5 Aprilie 2009, aveau 60 de mandate de deputat, cu mult mai multe decît AIE 1 care a pus stăpînire pe ţară în mod samavolnic.

Republica Moldova de astăzi nu se compară deloc cu cea din 2009. Spre deosebire de anii 2019-2010, acum Republica Moldova are nevoie de guvernanţi care să reformeze fundamental şi extrem de dur Statul. Guvernul Sandu trebuie, justificat, „să verse tor sîngele mafiot” care a cangrenat efectiv întreaga ţară. De ce n-o face? De ce nu recurge la aceleaşi măsuri, dar cu mult mai radicale, cum a făcut AIE 1 în anii 2009-2010, excluzînd, fireşte, împărţirea mafiotă a funcţiilor în Stat? Unde au fost „ochii vigilenţi” ai lui Năstase atunci cînd au fugit din ţară Plahotniuc şi Şor? I s-a ordonat cumva să-i închidă? Ochii. De ce nu sînt cercetaţi penal şi arestaţi preventiv Dorin Drăguţanu, Iurie Leancă, Andrian Candu, Pavel Filip, Chiril Gaburici, Valeriu Lazăr, Mihai Ghimpu, Dorin Chirtoacă şi mulţi, mulţi alţii pentru complicitate la uzurparea Puterii de Stat, subminarea economiei naţionale şi fraude bugetare masive? Nu le permite cumva Ambasada SUA şi UE?

Este clar pentru oricine că americanii „l-au extras” pe Plahotniuc în schimbul acordării unor garanţii de securitate personală pentru el. Înţelegem prea bine că americanii au primit deja toate informaţiile oferite de oligarh în privinţa tuturor schemelor mafiote, în care i-a avut complici pe mulţi politicieni şi oameni de afaceri moldoveni şi, mai ales, pe mulţi din România. Aici vorbim şi despre spălări ilegale de bani de ordinul miliardelor. Din ce cauză americanii îl protejează pe Plahotniuc în faţa Justiţiei din Republica Moldova şi cea din Federaţia Rusă? Nu cumva Plahotniuc este un element de şantaj american pentru rescrierea altei configuraţii parlamentare şi guvernamentale prin înlăturarea socialiştilor din actuala formulă de alianţă?

Este clar că Plahotniuc nu va mai putea reveni în Republica Moldova decît încătuşat, dar de ce parcă ni se sugerează, prin acţiunile şi declaraţiile politice ale celor din blocul ACUM, că „Sistemul Plahotniuc” trebuie să rămînă neatins şi conservat pentru o altă reconfigurare a Puterii. Cum altfel să ne explicăm rezistenţa „Sistemului Plahotniuc” în multe instituţii ale Statului, în care slugile docile ale oligarhului încă îşi fac de cap în funcţii de comandă şi întreţin convingerea că Plahotniuc se va întoarce pe cal alb? Este suficient, printre multe altele, să dau exemplul Companiei TeleRadio Moldova. ACUM nu a făcut alianţă cu PDM din cauza lui Plahotniuc. Acum Plahotniuc nu mai există, iar Sandu şi Năstase, sub influenţe americano-române, şi-ar justifica o alianţă cu PDM, prin trădarea socialiştilor care i-a adus totuşi la guvernare, spunînd că Statul oligarhic nu mai există.

Ar fi la fel de dramatic pentru moldoveni dacă SUA şi UE ar face aceleaşi greşeli ca şi în anii 2009-2010! Este la fel de dramatic pentru moldoveni dacă nu se resetează, de pe principii oneste, relaţiile cu România, prin recunoaşterea de către România a influenţei nefaste avute în atîţi ani cît a fost complice cu „Sistemul Plahotniuc”! Ar fi şi mai dramatic pentru moldoveni dacă americanii, europenii şi, mai ales, români vor dorii ca Republica Moldova să fie guvernată de minorităţi politice în numele unei stupide lupte împotriva unei presupuse influenţe ruseşti!

Cîteva lucruri sînt extrem de clare. Republica Moldova nu are nici pe departe perspectiva unei integrări în Uniunea Europeană. În contextul acestui adevăr incontestabil, Preşedintele Igor Dodon şi-a multiplicat deschideri diplomatice externe în Est şi în Vest într-o manieră care deja este agreată în cam toate cancelariile occidentale. Aceasta se întîmplă pentru că Preşedintele Dodon îşi expune un pragmatism politic şi diplomatic înscris în tiparele predictibilităţii politice agreate de întreaga diplomaţie democrată a lumii.

În final, nu ne rămîne decît să ne întrebăm: ce vor Sandu şi Năstase, ce vor americanii şi germanii pentru ei, cît mai au de gînd românii să dicteze Republicii Moldova că singura politică de Stat trebuie să fie unionismul şi cînd toţi, luaţi împreună, vor da prioritate intereselor moldovenilor şi nu vor mai face ca soarta lor să depindă de interesele geopolitice şi geostrategice româno-americane?

Mihai CONŢIU