CINE A DEZBINAT REPUBLICA MOLDOVA?

Ţara mea, Moldovă mamă,

Vatra doinelor străbune,

Erai un strugure de poamă

Cîndva pe harta Uniunii!

Petru Zadnipru

Nimic nou sub soare... Astăzi, ca şi în ianuarie 1991, cînd dl Viorel Mihail publica tînguiosul său manifest Ţara mea de glorie, ţara mea de dor..., se vorbeşte tare mult despre «ţară» (nu se prea ştie: care?). «Se vehiculează teze şi antiteze, se fac ipoteze». Despre «idealuri naţionale», despre «consolidări» visate, despre anumite «interese ale clasei politice», altele-ale populaţiei... Dar se pălăvrăgeşte mai ales despre dezbinări fricos nespuse... Urmărind discuţia privind «rostul ţării», ai impresia că este vorba de un stat anonim populat de nişte necuvîntătoare. Stat, care, adică, ar fi fost pus pe roate abia prin 1990, cu o viaţă aşezată, tihnită, tulburată brusc, de stabilizată, chiar dezbinată de anumite iniţiative ale Preşedintelui Igor Dodon.

Tămbălăul stîrnit de acţiunile legitime ale domniei sale privind revenirea la normalitate: instaurarea regimului constituţional, de a reda Moldovei caracteristicile ei istorice naţional-statale, urmăreşte scopul de a ascunde, ca mîţa cu laba, crimele antimoldoveneşti, antistatale, săvîrşite de subminatorii românizatori, care din 1990 rîmă temeliile Statului Moldovenesc, dezbinîndu-l.

«... Se tac adevăruri. De ce se tac, dacă astăzi nimeni nu te împiedică (dacă «ai gazeta la mînă!») să spui lucrurilor pe nume? Numai spune-le fără ocolişuri, vorbeşte adevărul» - nu numai ne îndeamnă, ci şi ne dă pildă dl Viorel Mihail: «Adevărul e unul - NOI sîntem români. Români de cînd lumea şi pămîntul. Odată şi odată pămînturile noastre se vor întregi» (Viorel Mihail.Ţara mea de glorie, ţara mea de dor...//Glasul, 17.01.1991. P. 4).

Crezul românesc al dlui V.Mihail «NOI sîntem români!..» este atît de înflăcărat, că astupă nu numai precizarea alăturată, ci şi Memoriul Drepturile românilor din Literatura şi Arta (august, 1994), în care N.Negru demonstra că «numai o parte din populaţia Republicii Moldova se consideră «români» şi limba «românească» ». Adevărul dlui Viorel Mihail este spus tare, deschis, «fără ocolişuri». Dar al celorlalţi? Adevărul celorlalţi are căluş românesc la gură şi este cu capul spart...

Reafirmarea de către preşedintele I.Dodon a unor realităţi multiseculare, documentate multilateral, împărtăşite de majoritatea covîrşitoare a populaţiei a pus pe jăratec pe toţi Tabără româneşti. Dezgolirea minciunăriei românizatoare despre simbolurile istorice ale Moldovei, denumirea limba moldovenească, numele Ţării Moldovei şi al fondatorilor ei, despre Istoria Moldovei sînt prezentate de lătrătorii românişti ca atentat asupra «caracterului românesc» al Republicii Moldova. Înjosirea naţională a moldovenilor, dispreţuirea Statului Moldovenesc, batjocorirea conducătorilor săi aleşi de popor sînt încurajate de guvernele corupte ideologic, decorate de M.Snegur, M.Ghimpu, N.Timofti şi chiar de P.Lucinskii. Respingerea legitimă, hotărîtă a politicii româno-revanşarde, a sforţărilor de lichidare a Republicii Moldova sînt calificate «românofobie», «acţiuni destabilizatoare» şi chiar «dezbinare».

«Româniştii călăresc minciuna» (Viorel Mihail). Călăresc minciuna făţiş, deschis, obraznic de acum de vreo 27 de ani!

Republica Moldova este dezbinată, sfîşiată din 1990!

Acţiunile antistatale, dezbinătoare, numele dezbinatorilor sînt bine cunoscute. «Să spunem lucrurilor pe nume, fără ocolişuri», cum ne îndeamnă curajos dl Viorel Mihail.

Aprilie 1990. Sovietul Suprem al RSS Moldova acaparat de haita românounionistă alcătuită din I.Hadîrcă, V.Nedelciuc, V.Matei, L.Lari, Al.Moşanu, I.Ţurcanu, L.Istrati, V.Dolganiuc, S.Mocanu, T.Panţîru, Al.Arseni, An.Şalaru, M.Ghimpu, P.Soltan şi alţi românoţipălăi, grămădiţi în Frontul Popular din Moldova (FPM), formaţiune românounionistă în frunte cu M.Druc, a impus Republicii Moldova drapelul de stat al României Mari. Din aprilie pînă în noiembrie 1990 Sovietul Suprem a adoptat vreo 40 de legi, hotărîri, regulamente privind impunerea forţată a drapelului românesc, a istoriei românilor, a limbii româneşti, a stemei României Mari, lezînd conştiinţa naţional-statală a cetăţenilor Moldovei.

Colegiul Procuraturii Generale informa Sovietul Suprem: «Din aprilie pînă în septembrie 1990 în republică au fost înregistrate 104 (!) acţiuni energice împotriva impunerii simbolurilor României Mari. Cazuri de respingere a simbolurilor româneşti au avut loc aproape în toate satele şi oraşele republicii, nu numai în cele din stînga Nistrului şi din sud». Au fost intentatezeci de procese de chemare în judecată a cetăţenilor, care s-au revoltat împotriva românizării sforaitoare a republicii.

Protestele şi acţiunile de masă care au avut loc în întreaga republică împotriva impunerii cu sila a simbolurilor româneşti au constrîns Sovietul Suprem să creeze o comisie din M.Ghimpu, Al.Arseni, T.Panţîru şi alţi rîmători ai statalităţii moldoveneşti, care «urma să studieze situaţia creată şi să prezinte un proiect de lege...». Adică, au pus nişte «lupi nazîri la oi», cum scria Al.Donici... Sau, cum zic ruşii: Пустили козлов в огород, unde se află pînă astăzi... După cum era de aşteptat, comisia n-a făcut nimic.

22 mai 1990. Ieşirile ohlocratice aţîţate de numita haită românounionistă din FPM au dezbinat Sovietul Suprem. În urma numeroaselor insulte, umiliri şi chiar lovituri în ochii nepăsători ai miliţiei, deputaţii din stînga Nistrului au părăsit la 22.05.1990 Parlamentul.

6 iunie 1990. Formaţiuni iredentiste de pe ambele maluri ale Prutului au organizat «Podul de flori», dominat de ideea unirii. Cum scria E.Doga (în Vocea poporului): «De ce nu s-a organizat podul de flori mai întîi pe Nistru?!».

Iunie 1990. În scopul «accelerării procesului de întregire naţională a României» (= prefacerea Moldovei în provincie românească) «parlamentari din România» şi «parlamentari din Basarabia» au grămădit «Consiliul unirii», adunătură în vederea lichidării Statului Moldovenesc. Curios, cum ar proceda procuratura, securitatea românească, Guvernul, Parlamentul României, dacă «parlamentari din Ungaria» şi «parlamentari din Transilvania» ar constitui un «Consiliu al unirii Ardealului cu Ungaria»? Cum a fost 1000 de ani de-a rîndul?

De ce nu a procedat şi nu procedează astfel, în conformitate cu art.32(3) din Constituţie, procuratura, securitatea, Guvernul, Parlamentul Moldovei?! Partidele, organizaţiile, publicaţiile, televiziunile românounioniste din Republica Moldova NU SÎNT ALE MINORITĂŢII ROMÂNEŞTI DIN MOLDOVA. Ele sînr centre/mijloace de promovare a ideologiei revanşarde a României Mari. Sau, cum o numeşte plastic procurorul românesc Negulescu - a Planetei Românica!

Centre/mijloace românounioniste de subminare a Republicii Moldova. De ce nu spunem lucrurilor pe nume, fără ocolişuri?!

Printre primii lichidatori ai Republicii Moldova în Consiliul unirii s-au înscris M.Druc, M.Ghimpu...

23 iunie 1990. Sovietul Suprem prin Hotărîrea № 149-XII a anulat «istoria, cultura şi tradiţiile milenare ale statalităţii moldoveneşti», negînd «caracterul legitim al proclamării RSS Moldoveneşti la 2 august 1940», succesoare a Republicii Democratice Moldoveneşti. Prin această hotărîre antistatală Sovietul Suprem, acaparat de românounionişti, a anulat legitimitatea Republicii Moldova, succesoare a Republicii Democratice Moldoveneşti din 2.12.1917, a RSS Moldoveneşti din 2.08.1940.

23 iunie 1990. Prin negarea legitimităţii RSS Moldoveneşti Sovietul Suprem a anulat Declaraţia de Suveranitate a Republicii Moldova.

23 iunie 1990. Negarea legitimităţii proclamării RSS Moldoveneşti la 2.08.1940 înseamnă revenirea la status quo din 27 iunie 1940: excluderea raioanelor moldoveneşti din stînga Nistrului din componenţa Statului Moldovenesc.

De acum la 23 iunie 1990 românounioniştii din Sovietul Suprem printr-un act legislativ au dezbinat Republicii Moldova.

30 iunie - 1 iulie 1990. Întru îndeplinirea Hotărîrii Sovietului Suprem № 149-XII din 23.06.1990 Congresul al II-lea al formaţiunii românounioniste (FPM) a adoptat:

- Programul, «obiectivul de bază al căruia este ... reîntregirea teritoriilor româneşti de la răsărit de Prut, anexate de URSS într-un singur stat - Republica Română     Moldova»;

- Rezoluţia Cu privire la schimbarea denumirii formaţiunii statale româneşti de la  răsărit de Prut, «numind-o oficial Republica Română Moldova teritoriu ocupat»;

- Rezoluţia Cu privire la impunerea etnonimului «popor român» şi a glotonimului «limba română»;

- Rezoluţia Cu privire la Biserica naţională: «titulatura FPM: Biserica Ortodoxă Autocefală Română a Basarabiei» (azi Mitropolia Basarabiei - secţie depropagandă românească: popii sînt plătiţi de guvernul românesc).

Formaţiunea românounionistă FPM, devenită ulterior Partid Popular Creştin-Democrat (PPCD), este unica organizaţie politică din Moldova care şi-a realizat în întregime programul partinic: drapelul românesc, stema românească, limba românească, istoria românilor, mitropolia Basarabiei; sistemul de educaţie, securitatea statului, sistemul informaţional, politica externă, sistemul judecătoresc, inclusiv Curtea Constituţională - TOATE ROMÂNEŞTI. Cu o singură excepţie: Moldova încă nu a devenit Provincia Română Moldova...

Toate guvernele, toate partidele, inclusiv Partidul Comuniştilor, răcnind, în campaniile electorale, că sînt «pentru Moldova şi pentru moldoveni» din 1994 au trudit şi trudesc sîrguincios la ROMÂNIZAREA MOLDOVEI !..

Procuratura Generală, după o cercetare cuprinzătoare a stării de lucruri în majoritatea covîrşitoare a localităţilor, constatînd «pătrunderea învrăjbirii naţionale în viaţa cotidiană şi în învăţămînt», a tras concluzia îngrijorătoare: «Cel mai înalt grad de tensionare a vieţii social-politice a fost atins în vremea şi după încheierea lucrărilor Congresului II al FPM şi adoptarea scandaloaselor rezoluţii»...

Documentele antistatale antimoldoveneşti ale frontului românounionist, acţiunile permanente de subminare a Republicii Moldova au alarmat populaţia estnistreană şi din sud în aşa măsură, că locuitorii din multe localităţi din aceste zone la adunări au adoptat hotărîri de a crea pe malul stîng al Nistrului o formaţiune teritorială autonomă, iar la miazăzi lua amploare mişcarea de proclamare a Republicii Găgăuze.

Aceasta era situaţia în RSS Moldova la 1 august 1990.

La 19 august 1990 la Ciadîr-Lunga s-a proclamat Republica Găgăuză.

La 2 septembrie 1990 la Tiraspol s-a proclamat Republica Moldoveneacă Sovietică Socialistă Nistreană.

«... A urmat neghioaba declaraţie (a lui M.Druc) că, dacă va fi nevoie, vom muta capitala la Dubăsari...

Au urmat cei trei morţi de la podul de la Dubăsari... De ce le-am oferit argumente în favoarea desfăşurării dezmăţului politic pe care l-au desfăşurat...» - Întreba retoric dl Viorel Mihail în eseul Jocurile politice de la sfîrşitul verii (1992). Siberia pămînt românesc? (Moldova Socialistă, 25.08.1992).

Ignorînd sfidător concluziile şi recomandările organului suprem de stat însărcinat cu supravegherea executării şi respectării legilor - Procuratura Generală, liderul FPM, prin cumul preşedinte al guvernului, M.Druc a declarat (corespondentului ziarului Коммерсантъ, septembrie 1990): «Moldovenii sînt gata să meargă pînă la capăt. Dacă ei (rusofonii, găgăuzii) nu vor accepta explicaţiile noastre, va fi Ulster sau Carabah».

23 octombrie 1990. M.Druc semnează Hotărîrea guvernului № 407 Cu privire la crearea formaţiunilor de voluntari din RSS Moldova - bande anticonstituţionale cu scopul «de a întreprinde măsuri energice şi rapide în vederea menţinerii ordinii publice». Au urmat «măsurile energice şi rapide» împotriva cetăţenilor Moldovei:

25 octombrie 1990. Поход на гагаузов (şef al statului major S.Mocanu);

25 octombrie 1990. I.Costaş, ministrul de război al lui M.Druc, a dat ordin să fie încercuit teritoriul Găgăuziei;

2 noiembrie 1990. Crima sîngeroasă de la Dubăsari: M.Druc «a dat ordin miliţiei să folosească armele, ceea ce a dat motiv nistrenilor să se apere cu focuri de armă» (N.Andronic).

Astfel, numita haită românounionistă, acaparînd Sovietul Suprem şi Guvernul, împingea în mod deschis Republica Moldova spre războiul civil. Acţiunile criminale ale haitei lui M.Druc au speriat chiar şi pe românounioniştii moderaţi.

La 3 noiembrie 1990, a doua zi după crima de la Dubăsari, Sovietul Suprem a adoptat Hotărîrea № 340-XII Cu privire la retragerea detaşamentelor de voluntari. «Pornind de la necesitatea stabilizării situaţiei social-politice din republică, s-a hotărît; retragerea tuturor detaşamentelor de voluntari din raioanele de sud şi din raioanele transnistrene şi dizolvarea lor»...

Acest act legislativ constituie prima mărturisire, prima recunoaştere oficială a faptului bine cunoscut, că anume promotorii unionismului românesc M.Druc, Al.Moşanu, I.Hadîrcă, V.Nedelciuc, V.Matei, L.Lari, I.Ţurcanu, I.Costaş, V.Dolganiuc, L.Istrati, S.Mocanu, An.Şalaru, M.Ghimpu, T.Panţîru, Al.Arseni, P.Soltan ş.a. AU DEZBINAT REPUBLICA MOLDOVA, ADUCÎND-O ÎN PRAG DE RĂZBOI CIVIL.

4 noiembrie 1990. Hotărîrea Sovietului Suprem Cu privire la măsurile de neamînat pentru stabilizarea situaţiei social-politice din RSS Moldova, care prevedea:

- dizolvarea în decurs de 24 de ore a detaşamentelor de voluntari;

- anularea Hotărîrii № 407 a Guvernului Cu privire la crearea detaşamentelor de voluntari;

- să se asigure controlul asupra predării armamentului, materialelor explozive...

S-a instituit o comisie în frunte cu P.Lucinskii din care făceau parte alţi nazîri românounionişti: I.Hadîrcă, L.Istrati, P.Soltan, A.Ţaran, I.Ţurcanu... Şi această comisie nu a făcut nimic.

14 noiembrie 1990. O altă Hotărîre a Sovietului Suprem Cu privire la măsurile de neamînat pentru realizarea concilierii civice din RSS Moldova, care «obliga comisia din 4.11.1990 să-şi concentreze atenţia asupra realizării concilierii civice...». Adică să nu saboteze!..

«Să acorde la ora actuală atenţie deosebită hotărîrilor din 2 şi 4 noiembrie privind dizolvarea detaşamentelor de voluntari...». Adică să nu saboteze!

«Să se creeze o comisie parlamentară pentru perfecţionarea Legii Cu privire la funcţionarea limbilor...» - ceea ce Procuratura Generală recomanda încă în august 1990!..

CEA MAI FĂŢARNICĂ Declaraţie a Sovietului Suprem: «Sovietul Suprem al RSS Moldova declară că nici Parlamentul, nici Guvernul republicii nu poartă răspundere pentru zvonurile privind alipirea RSS Moldova la România... 14 noiembrie 1990».

Mare, curat românească făţarnicie! Pentru confirmare vezi: Hotărîrea din 27.04.1990 (impunerea drapelului României Mari), băgarea pe gît pe cale administrativă - cu sila! - a limbii româneşti, a istoriei românilor; Hotărîrea din 14.11.1990 (impunerea stemei României Mari)...

«Elaborarea (în noiembrie - decembrie 1990, în urma înţelegerii M.Druc - P.Roman) scenariului pentru unirea Republicii Moldova cu România», divulgat de Iu.Chifu (Război diplomatic pentru Basarabia).

«Zvonurile privind alipirea RSS Moldova la România», inclusiv repetatele chemări războinice La arme!, erau răspîndite de publicaţiile făcătoare de somităţi Glasul, Dreptatea, apoi de Ţara, Flux, astăzi de Literatura şi Arta, Timpul, de alte publicaţii, radio/tv canale cu zgardă românească.

Şi nu sînt zvonuri tînguitoare, ci dangăte de catedrale cu puternice ecouri de nestrămutată credinţă ale pălămarilor celor, să zicem, vreo 100 000: «Trebuie să declarăm întotdeauna deschis: aceste pămînturi au fost şi rămîn a fi româneşti şi scopul nostru este de a ne reîntregi» (Viorel Mihail. Ţara mea de glorie, ţara mea de dor...//Glasul, 17.01.1991. P. 5).

Spre deosebire de scîncetul celor vreo 3 000 000 de rătăciţi înglodaţi într-o netămăduitoare «criză identitară», care, din întîmplare, au întemeiat ţara, pe care Ştefan al III-lea cel Mare a numit-o MOLDOVANIA.

Vasile STATI

Socialmai mult
18.08.17 - 14:30
18.08.17 - 14:26
18.08.17 - 12:24
18.08.17 - 12:18
17.08.17 - 16:32
17.08.17 - 15:01
17.08.17 - 14:55
17.08.17 - 14:48
15.08.17 - 16:24
15.08.17 - 12:32
10.08.17 - 15:01
08.08.17 - 19:58
08.08.17 - 16:18
08.08.17 - 16:00
08.08.17 - 15:52
08.08.17 - 15:00
08.08.17 - 14:32
08.08.17 - 14:02
08.08.17 - 13:30
08.08.17 - 13:27