CIND MOARE PADUREA

Pe 21 martie se marchează Ziua Internaţională a Pădurilor. În zeci de ţări ale lumii se organizează acţiuni şi manifestări, menite să promoveze valoarea şi protecţia fondului forestier. Nu este o excepţie nici Republica Moldova. Numai că mă gîndesc că puţin rost are orice campanie în acest sens, oricît de bine ar fi organizată, atîta timp cît nu se va schimba ceva în minţile oamenilor. Atîta timp cît mulţi moldoveni nu vor înţelege că purtarea „ca în codru” nu trebuie să fie cu context peiorativ, ci dimpotrivă, cu grijă şi atenţie maximală, în zadar se desfăşoară cu ocazia Zilei Pădurii mese rotunde, seminare şi concursuri tematice.

Iată, bunăoară, un caz concret. În acest an ziua de 8 martie a fost deosebit de generoasă cu vreme frumoasă, fapt ce ne-a determinat să ieşim pe cîteva ore la pădure, împreună cu un grup de prieteni. Aveam cu noi o crăticioară cu carne pregătită pentru frigărui, după o reţetă de-a unei colege, care ştie ceva ce o face inconfundabil de gustoasă. Fructe, legume, un aperitiv şi cîteva tartine pînă se prepară carnea. Nu dorul de carne ne-a pornit pe drumuri, ci mai mult perspectiva de-a sta la vorbă în aer liber, după o iarnă istovitoare, departe de nebunia oraşului, cu glume, poante, amintiri, iar copiii să aibă loc de alergat în voie. Toţi cei din companie pretindem a fi oameni cultivaţi, cu şapte ani de acasă, datorită cărora la picnic am avut cu noi de toate, ce ar dăuna cît mai puţin naturii: mangal pe picioruşe, cărbune de lemn şi un fel de soluţie care-l aprinde foarte repede. Locurile pitoreşti le ştim din start, dar...din păcate plăcerea a fost stricată de cum am ajuns la locul de destinaţie.

Din locul de sub nuci a rămas numai numele. Crengi şi rămurele, rupte frecvent pentru a aţîţa focul au făcut din desişul de cîndva o rarişte păcătoasă şi ciopîrţită. Mormane de cenuşă şi gunoi au înţesat teritoriul. A ce miroase pădurea de obicei? A iarbă fragedă, a flori, a coajă de copac, a linişte, a răcoare şi raze de soare printre ramuri... Gata, nu vă mai complicaţi. Unele păduri de azi au miros de deşeuri semidescompuse, de urină, excremente şi cenuşă.

Ce trebuie să se întîmple oare, ca problema respectivă să fie scoasă în vizor şi să se bată alarma. Vreun incendiu de proporţii, produs din neglijenţa oamenilor? Slabă nădejde. Probabil va fi găsită pricina în încălzirea globală. Şi nici într-un caz în tendinţa în masă a populaţiei de a îndopa tone de „şaşlîk la natură”, fără a avea o cultură normală pentru picnicurile cu gratar.

Se apropie sezonul de vară. Începînd de vineri, marketurile mari şi mici vînd cu căldările carne pentru frigărui. Tăiată, marinată, condimentată, pregătită pentru a fi „îmbrăcată” pe vergele. Cu zecile de kilograme se cumpără cîrnăciori şi mici.

Toată această producţie se duce la pădure, la natură. Grupuri de cetăţeni turmentaţi în jurul rugurilor au ajuns să fie amplasate la o aşa densitate că este practic imposibil să respiri în pădure cu aer curat. Mai mult miasme sufocante, lăsate de adepţii unei bucăţi de carne fripte la foc, pornit cu lemne de pădure. Că aşa e „mai aromat”.

Regretabil, dar se pare că multe din ieşirile în aer liber nu mai sînt sinonime cu o ieşire frumoasă în sînul naturii, ci semnifică mai mult spirit de primitivism, sălbătăcie, petreceri ca pentru ultima oară - pîngărim orice, că doar sîntem în pădure, creşte la loc, nu?! Nu.

Mai cred că e de vină şi consumerismul excesiv de azi. Magazinele oferă orişice pentru o ieşire la natură. Începînd cu carnea, băuturile tradiţionale în acest caz, toate accesoriile necesare – orişice! Nu mai este nevoie să alergi pe sub tufari să cauţi ciuperci, să prinzi capra pentru a o frige, să prinzi peştele pentru a-l fierbe în zeamă. Nimic. Îţi procuri totul din market şi cînd ajungi în locuri ce nu-ţi sînt casă şi cămin, revii la epoca tribală. Cînd contează doar halca de carne şi berea rece, iar în rest măcar marele potop.

M-am referit la o problemă, care nu cere asistenţa partenerilor externi. Vine expertul străin să ne spună că nu e frumos să distrugem pădurile? Şi atunci, ce facem? Cine va rezolva problema? Departamentul Situaţii Excepţionale? Sectorul silvic? Sau poate sectorul comerţ? Ori poate aşteptăm să se autosesizeze conştiinţa civică, căreia îi va fi ruşine de privighetoare (dacă aceasta încă n-a pierit de putoare, ştiţi voi oare pe cineva să cînte în rahat)!­? Dar cel mai important e – cît aşteptăm? Pentru că mi-e frică, deja nu de privighetoare, dar de faptul că foarte curînd vom ajunge o stepă goală, dat fiind că iarna pădurile se distrug pentru lemn de încălzit sobele, iar vara pentru lemn de încălzit instinctele de fiare carnivore!

Lilia GRUBÎI

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
07.03.24 - 00:42
01.03.24 - 00:46
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 20:46
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
09.03.24 - 11:42
01.03.24 - 00:40