O lume a terorii de tip medieval obscurantist (2)

Autor: Mihai CONŢIU

Vulnerabilităţile Occidentului în faţa fundamentalismului islamic sunt extrem de greu de suprimat. Numeroşi sociologi, comentatori şi politologi occidentali au scris numeroase studii argumentate cu privire la pericolul islamizării Europei. Paradoxul acestei situaţii mai apare şi în contextul în care ţări europene civilizate şi prospere creează false aparenţe prin care demonstrează că parcă se tem mai mult de exodul unor cetăţeni tot europeni, numai că din ţări mai sărace, decît de permanenta, masiva şi agresiva migraţiune în Europa unei lumi total opuse, antagonice fundamental valorilor, culturii şi credinţelor religioase din statele Bătrînului Continent. Asta nu înseamnă, însă, că pe alocuri nu au dreptate.

În toată perioada cuprinsă între sfîrşitul celui de-Al Doilea Război Mondial şi anii 1989, cînd s-a prăbuşit Cortina de Fier, absolut toate canalele occidentale, aşa cum sunt posturile de radio Europa Liberă sau Vocea Americii, eram încurajaţi, oarecum selectiv sau în diferite forme, să părăsim Iadul totalitar comunist în favoarea libertăţii de expresie şi, mai ales, de mişcare din lumea liberă a Occidentului. Sigur că şi aceasta făcea parte din conglomeratul de tactici prin care Occidentul, pe bună dreptate, dorea să îngenuncheze sistemul totalitar comunist sovietic, şi din Europa de Est şi Sud-Est.

După prăbuşirea Cortinei de Fier, esticii au descoperit un Occident care, la urma urmei justificabil, nu era dispus să primească milioane de imigranţi proveniţi din fostul bloc comunist. A fost şi este firesc să fie aşa în contextul în care li se oferise libertate în propriile ţări. Occidentul probabil că nu prevăzuse lipsa oricărui instinct civilizator al unui om din Est abrutizat de comunism. Omul din Est, care a vrut să meargă la „de-a gata civilizaţiei europene avansate” doar ca să cîştige mai mult, n-a fost şi nu este destul de capabil şi responsabil ca să înţeleagă faptul că are datoria naţională să-şi civilizeze şi dezvolte propria-i ţară aşa cum a făcut-o, de-a lungul sutelor de ani, cetăţeanul din Vest în propria-i ţară.

Sigur că nu sunt deloc iritat cînd văd că francezul sau britanicul, generalizînd, îi etichetează pe români ca fiind ţigani, iar asta din cauza hoardelor de ţigani români care s-au dus în patria lor să cerşească, să fure sau să violeze, nerespectînd „obiceiurile casei civilizate în care a intrat”. De ce să-l învinuiesc pe francez sau britanic pentru aceste etichetări atîta vreme cînd ştiu că vina stă în noi, în special în neocomuniştii instalaţi la Putere în România condusă de Ion Iliescu? Pe de altă parte, ţiganii români, dacă este să ne oprim doar la ei, nu reprezintă nici pe departe un pericol atît de criminal ca extremiştii islamici. Ei pot fi uşor restricţionaţi sau sancţionaţi.

Cînd este invocat pericolul celor din Est faţă de economiile ţărilor europene dezvoltate sau siguranţa lor socială, sunt sigur că avem de-a face cu chestiuni strict politice, iar asta şi din prudenţa ca nu cumva o ţară sau alta „mai puţin selecte” să-şi capete o pondere „nepermis de mare” în sînul UE. Chestiunile care ţin de apartenenţele la Ortodoxie, Catolicism, protestantism, neo-protestantism etc. nu-şi au locul aici.

Reala problemă de viitor a UE este reprezentată de islamismul fundamentalist, care exclude cu violenţă orice altă formă de manifestare religioasă. Atunci noi, europenii, de ce să-i îngăduim între noi cu tradiţiile lor religioase, culturale şi sociale pe care vor să le suprapună civilizaţiei şi valorilor noastre democratice? De foarte mulţi ani, absolut toate ţările europene adăpostesc grupări islamiste radicale, care se reactivează ori de cîte ori au nevoie. Niciodată un islamist nu va accepta să trăiască după normele şi chiar legislaţia impusă de ţările democratice occidentale în care se stabileşte.

Cîte din toate atentatele teroriste ale fundamentaliştilor islamici nu reprezintă un preţ plătit şi pentru dorinţa marilor state sau corporaţii occidentale de a le controla resursele de petrol? Oare nu acesta este şi motivul pentru care liderii occidentali europeni nu le cer imperativ să plece acasă, aşa cu a făcut-o premierul australian?

La fel cum s-a întîmplat şi cu tentatele tragice din SUA, cu cele care le-au urmat, nu putem să nu fim sfîşiaţi de dramatismul celor întîmplate în Franţa, inima democraţiei şi culturii europene.

În altă ordine de idei, nu sunt convins nicidecum de reacţiile cuminţi ale unor lideri islamişti care s-au delimitat de ultimele atacuri teroriste. (va urma)