CHIRTOACA, UN PRIMAR NUMIT SENTINTA

Chişinăul, captiv al unui demnitar mafiot, nu şi al demnităţii pe care n-o are

Într-un articol intitulat „Ce au fost şi ce-au ajuns miniştrii noştri”, filosoful român Andrei Pleşu notează: „Una dintre moştenirile durabile ale regimului comunist a fost suspendarea legăturii dintre conceptul de „demnitar” şi acela al „demnităţii” (profesionale, morale, politice, familiale). Ca să ajungi ministru în România mai veche, de dinaintea „dictaturii proletariatului”, trebuia să ai un anumit tip de prestigiu, cîştigat înainte de obţinerea portofoliului: să ai studii solide într-o meserie sau alta, să fi jucat un rol bine profilat într-o conjunctură istorică sau alta, să nu fii suspect de hoţie („în formă continuată” - cum se spune în limbaj juridic), să fi dovedit onestitate, simţ al onoarei, tărie de caracter. Sau, măcar, să fii de familie bună. Asta nu era, desigur, o garanţie de performanţă politică, dar implica, măcar, o bună educaţie ”de-acasă”, cunoaşterea avizată a limbii proprii, a cîtorva limbi străine, a bunelor maniere. Ceva cultură şi ceva bun gust erau, de asemenea, incluse.”

Consideraţiile domnului Pleşu m-au determinat să mă gîndesc la întreaga galerie de demnitari moldoveni de cel mai înalt rang, propunîndu-mi, în final, să mă focusez pe cei care au ocupat funcţia de primar al Chişinăului din 1817 şi pînă în nefericitele zile de astăzi. Iniţial, Primăria Municipiului Chişinău era denumită „Duma orăşenească”, fiind constituită în amintitul an 1817. În istoria sa, Chişinăul a avut 36 de primari, inclusiv cel prezent, Dorin Chirtoacă.

Datele publice despre biografiile şi realizările celor mai mulţi dintre cei 36 de primari sînt sumare sau aproape că lipsesc cu desăvîrşire. Din fericire, însă, istoria consemnează cu generozitate, aş spune, două tipuri de biografii de primari. Prima categorie este cea a primarilor care au construit Chişinăul, iar cea de-a doua este cea a primarilor care „s-au construit pe sine” într-o capitală edificată de cei dintîi. Pentru că doar faptele vorbesc, este lesne de imaginat că în ultima categorie intră ultimii doi primari neinterimari ai Chişinăului – Serafim Urechean şi Dorin Chirtoacă.

De-a lungul istoriei sale, Primăria Chişinăului a fost condusă de primari ancoraţi în patru tipuri de dependinţă de regimurile politice naţionale. Aici ne referim la perioada ţaristă de pînă la 1917-1918, la cea cuprinsă între 1918-1941, în cadrul României Regale, perioada sovietică de pînă la 1991 şi cea de după cîştigarea independenţei de stat a Republicii Moldova.

Demn de reţinut este faptul că Chişinăul a înflorit edilitar datorită unor primari excepţionali din perioada regimului ţarist, iar desăvîrşirea lui edilitară s-a conturat în perioada sovietică, cu „concesiile arhitectonice” dictate de vremuri.

 

Primăria din vremea ţarismului

Aşa cum „în România mai veche trebuia să ai un anumit tip de prestigiu, cîştigat înainte de obţinerea portofoliului: să ai studii solide într-o meserie sau alta, să fi jucat un rol bine profilat într-o conjunctură istorică sau alta, să nu fii suspect de hoţie, să fi dovedit onestitate, simţ al onoarei şi tărie de caracter” pentru a deveni ministru, la fel erau şi primarii Chişinăului de pînă la 1918.

Primul primar al Chişinăului, în perioada 1817-1821, a fost un oarecare Anghel Nour, căpitan, despre care nu se ştie ce a făcut. În schimb, istoria îl reţine pe Pavel Gumalic, primar al Chişinăului în perioada 1870-1871, grec de origine, care în scurtul său mandat a construit Gara, a început construcţia unor turnuri de apă şi a pus temelia bisericii Sfîntul Pantelimon, proiectată de arhitectul Alexandru Bernardazzi. A făcut în doar un an ceea ce Chirtoacă n-a făcut în 10 ani!

În 1871, primarul Chişinăului devine Clemente Şumanski, pînă în 1877, despre care nu ştim cît şi ce a construit, însă istoria consemnează că a decedat subit în timpul unui incendiu izbucnit în teatrul orăşenesc. Murind ca martir, a reuşit să salveze mai multe vieţi omeneşti. Este limpede că nu-şi petrecea nopţile în beţii făcute în grajdurile de cai, aşa cum o face Chirtoacă în garajul Primăriei!

Un primar care a făcut istorie şi a fost şi cel mai longeviv a fost Carol (Carl) Schmidt, între anii 1877 şi 1903. Este cunoscut ca fiind cel mai bun primar pe care l-a avut Chişinăul vreodată. Schmidt a contribuit la construirea capelei din cartierul Rîşcani şi a cîtorva case pentru invalizi (1877-81). La iniţiativa şi cu participarea lui au fost pavate străzi, a fost deschis un azil pentru pribegi (1899), s-a construit Amfiteatrul popular cu o sală de spectacole (1900), a fost dezvelit bustul lui Puşkin, au fost trase primele linii de tramvai (1881-95), a fost construit primul apeduct şi reţeaua de canalizare a oraşului, s-a introdus iluminatul stradal, s-au construit numeroase edificii (Şcoala Reală (1886), Gimnaziul de Fete al Principesei Natalia Dadiani (1900), Muzeul de istorie a ţinutului (1889), sediul actual al Primăriei (1901) etc.

De asemenea, Carol (Carl) Schmidt a fost membru al Comitetului Basarabean de Tutelare a Orfelinatelor, preşedinte al Direcţiei Chişinău a Societăţii de Ajutorare a Tinerilor Studioşi, epitrop al Liceului de Comerţ şi al Şcolii Reale. A mai fost iniţiatorul deschiderii unui muzeu al şcolilor, a Societăţii Muzicale Armonia şi a şcolii orăşeneşti de Arte Plastice (1894, azi - Colegiul de arte plastice Alexandru Plămădeală). Din actualul sediu al Primăriei fondat de Schmidt, Chirtoacă priveşte spre noi şi noi terenuri sau clădiri pe care să le vîndă sau să le arendeze în interesul său personal şi al lui Mihai Ghimpu.

Un alt primar a fost şi Leopold Siţinski, de origine boierească din Rîşcani, deputat în Duma rusească, medic, cu studii la Academia de Medicină din Sankt Petersburg, cu specializări la Viena, Paris şi Berlin şi care timp de 20 de ani a fost medic-şef al Spitalului Central din Chişinău. După ce a devenit preşedinte al Comisiei Municipale de Construcţie din Chişinău, a iniţiat construirea Băncii oraşului, Spitalului Municipal din Chişinău, a Pompieriei şi a mai multor şcoli. Chirtoacă, la rîndu-i, a mafiotizat Piaţa Centrală şi îi trimite la Spitalul Municipal şi apoi la morgă pe bieţii pensionari nevoiaşi ai Chişinăului.

 

Primăria interbelică a Chişinăului

În perioada cînd actualul stat Republica Moldova făcea parte din Regatul României, cei care au trecut pe la cîrma Primăriei Chişinăului erau cuprinşi probabil de preocupări edilitare ce ţineau mai curînd de aducerea acestui oraş în albia de „egalizare” a lui cu restul de mari oraşe româneşti. Se cunosc puţine lucruri despre realizările lor de tip edilitar, dar se ştie că absolut toţi erau politicieni cu şcoli înalte, ofiţeri, intelectuali erudiţi etc. Unii dintre ai au plătit chiar cu viaţa pentru faptul că au fost reprezentanţii unui regim negat, condamnat de puterea sovietică instaurată după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Dintre aceştia, îl reţinem pe un anume Ion Negrescu, care a fost primar între 1928 şi 1931. Împreună cu Pan Halippa, el a stat la bazele fondării Universităţii Populare din Chişinău. Chitoacă, astăzi, patronează Hramul Chişinăului, transformat în Bazarul Beţiei şi Etalara Sărăciei de Idei!

 

Primăria sovietică a Chişinăului

Despre realizările/iniţiativele personale ale primarilor Chişinăului din perioada sovietică nu avem date, la cunoaştem doar numele, nu şi succesele edilitare. Este explicabil deoarece aceşti primari erau un fel de anexe sau executori ai prim-secretarilor de partid ai Capitalei şi ai RSS Moldovenească. Spunem asta în contextul în care, între anii 1944 şi 1988, primarii nu erau aleşi, ci numiţi. În realitate, cu prerogative bine definite, Chişinăul era condus de organizaţii de partid, sindicale şi comsomoliste, toate fiind subordonate Centrului.

Spre exemplu, toate clădirile măreţe şi de importanţă naţională din Chişinău nu se leagă de numele vreunui edil, ci de cel al lui Ivan Bodiul. Devenind şi prim-secretar al PC din RSS Moldovenească (1961-1980), graţie relaţiilor speciale pe care le avea cu Brejnev, Bodiul a obţinut de la Moscova alocări financiare uriaşe pe care le-a folosit în dezvoltarea şi edilitară a Chişinăului. Tot ce-i construit serios în Chişinău este meritul lui Bodiu: Parlamentul, Preşedinţia, Sala cu Orgă. Guvernul şi multe altele! De ce Chirtoacă nu a adus de la Bucureşti măcar 10% din cît a adus Bodiul de la Moscova?

 

Primăria „democrat-mafiotă” a Chişinăului

După anul 1991, Primăria Chişinăului a devenit un pion politic, o mafie edilitară condusă de unii primari care i-au transformat pe chişinăuieni în iobagii lor. O excepţie, totuşi, o face fostul primar Nicolae Costin (1990-1994), care, pe fondul dobîndirii independenţei de stat, s-a afirmat ca un lider edilitar al „latinizării românizate” a Chişinăului, neputîndu-i-se imputa că ar fi făcut ceva întru propria-i prosperitate materială personală. Următori doi primar „neinterimari”, Serafim Urechean şi Dorin Chirtoacă, au transformat primăria în propria lor feudă, mai cu seamă Chirtoacă. Deşi trebuie spus că Urechean a făcut cîte ceva. Oricum, el afirmă că a fost cel mai bun primar din lume. Paradoxul constă în faptul că nu au construit absolut nimic memorabil, deşi în timpul mandatelor deţinute s-au construit mii şi mii de edificii care au transformat Chişinăul într-un monstru arhitectonic. Un talcioc edilitar de toată ruşinea!

Întrucît, de-a lungul anilor, am tot scris despre marile hoţii de la Primărie, mai cu seamă despre cele paTRONATE de către Dorin Chirtoacă, nu voi reveni asupra lor şi în acest articol, ci voi întreba:

De ce, Chirtoacă, nu-ţi este ruşine să stai în fotoliul ocupat cîndva de Carol Schmidt? Compari cumva gheretele stradale şi mansardele periculoase aprobate de tine din interes personal cu sediul Primăriei fondat de Carol Schmidt? De ce, Chiroacă, nu construieşti străzi, ci doar le repari pe cele pavoazate de Schmidt acum o sută de ani? Schmidt a trasat primele linii de tramvai în urmă cu peste o sută de ani, iar Chirtoacă, de 10 ani, trasează rute de maxi-taxi pentru Topală. Halal de aşa evoluţie!

În 1877, fostul primar Clemente Şumanski a murit ca martir într-un incendiu izbucnit în teatrul orăşenesc, după ce a reuşit să salveze mai multe vieţi omeneşti. Acum Chirtoacă încă luptă împotriva supravieţuitorilor din urma incendiului de la cafeneaua „La Soacra”.

În tot acest larg context descris pînă acum, ţinînd seamă că ne aflăm în „anul evolutiv” 2017, constatăm cu tristeţe că primarul de 10 ani al Chişinăului este un edil avorton, unul primitiv şi absolut incapabil, unul care a preluat „moştenire edilitară” de la Urechean, nu şi de la iluştrii lui înaintaşi, care au făcut cinste Chişinăului, l-au modernizat, iar Chirtoacă l-a transformat într-o groapă de gunoi!

Vă daţi seama cît de nesimţit şi hoţ trebuie să fie dacă nu-i este ruşine că stă pe fotoliul pe care a stat Carol Schmidt? El nu se compară cu Carol Schmidt, ci cu mafioţii din preajma lui! Fără nici o ruşine! Chetrarule, care le ştii pe toate, de ce stai cu capul între coa..te?! Kovesi să te blagoslovească… poate?

Mihai CONŢIU

01.08.20 - 00:27
02.08.20 - 02:26
02.08.20 - 02:20
01.08.20 - 00:33
01.08.20 - 00:34
01.08.20 - 00:31
02.08.20 - 02:24
03.08.20 - 17:19
01.08.20 - 00:29
02.08.20 - 02:29
03.08.20 - 00:52
02.08.20 - 15:25
02.08.20 - 02:21
02.08.20 - 20:46
02.08.20 - 17:32