În 2018, România e mai dezunită şi vulnerabilă decît oricînd

Exact ca pe vremea „cincinalelor ceauşiste”, oficialii români au finanţat şi au dat girul unui simulacru de aniversare a 100 de ani de la unirea Regatului României din 1918 cu actualul teritoriu al Republicii Moldova la Chişinău, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, Duminică, 25 Martie. În pofida investiţiilor care nu par a fi fost mici, prezenţa numerică a moldovenilor la manifestarea din centrul Chişinăului a fost un fîs în raport cu grandoarea anunţată anticipat. Organizatorii manifestanţilor unionişti îşi imaginează că nu este binecunoscută realitatea potrivit căreia moldovenii au fost deprinşi, încă de prin 2007, cînd s-a lansat PLDM, să nu iasă la absolut nici o manifestaţie publică dacă nu sînt plătiţi. Cînd numărul de participanţi la un eveniment public nu este cel anunţat anticipat de către organizatori, este clar că acei activişti însărcinaţi cu mobilizarea cetăţenilor au furat din banii destinaţi participanţilor la proteste sau aniversări.

Printre cei circa 2000 de români veniţi la Chişinău s-au aflat primari, oameni simpli bine organizaţi/mobilizaţi, politicieni şi lideri marcanţi aşa cum sînt Traian Băsescu şi Ludovic Orban, preşedintele PNL din România, în calitate de strîngători de voturi de la moldovenii cu cetăţenie română.

Despre aniversarea centenarului în presa română

Fără să nominalizăm, vă oferim doar cîteva spicuiri din articolele apărute în presa română despre „centenarul unirii”.

„Aniversarea Centenarului este încă un prilej în care politicienii români se întrec în festivisme stupide. De la Ministerul Culturiila Parlament, la primării şi la diferite autorităţi locale avem de-a face cu un delir în care prostul gust, tematica debilă şi incompetenţa dau tonul în ceea ce priveşte manifestările Centenarului. Circ şi pîine pentru popor: sarmale, mici şi ciolan cu fasole.” „Piaţa Marii Adunări Naţionale, Chişinău, 2018: Un constănţean are doar o cocardă tricoloră, cu steagul Turciei în mijloc; asta a avut pe-acasă. Alt tînăr arată icoana lui Iisus şi e puţin cam trist.” 

„S-au adunat aici moldoveni din toate colţurile republicii – ba au venit chiar şi din România vreo două mii de cetăţeni. Printre manifestanţi se aude că s-ar fi adunat 15-17.000.” „Centenarul este o manifestare populistă, lipsită de conţinut şi de o abordare serioasă a realităţilor contemporane.” „Momentul a înfierbîntat declaraţiile politicienilor români referitoare la relaţia noastră cu statul vecin de la Răsărit. Cuvîntul-cheie al tuturor declaraţiilor sforăitoare care solicită unirea imediată a Republicii Moldova cu România este iresponsabilitatea. PSD, PNL şi PMP sînt campioni în ceea ce priveşte populismul şi demagogia în relaţia cu Moldova. Reţeta lor este simplă şi cinică: să solicităm unirea că vom avea beneficii electorale.”

„Într-o proporţie covîrşitoare, cei mai mulţi oameni veniţi Duminică în Piaţa Marii Adunări Naţionale erau bătrîni. Generaţia lefurilor mici, devenită ulterior generaţia pensiilor mizere. Generaţia părinţilor cu copii plecaţi departe de casă. Generaţia capturată de un stat mafiot. Vă sună cunoscut? E o descriere care se potriveşte, deopotrivă, Republicii Moldova şi României. Da, din acest unghi, Basarabia e o Românie rămasă în urmă.”

Şedinţă solemn-dezonorantă a Camerelor reunite ale Parlamentului României

Marţi, 27 Martie, Camerele reunite ale Parlamentului României au desfăşurat o şedinţă festivă/festivistă dedicată centenarului unirii fostei Republici Democratice Moldoveneşti cu Regatul României. Din partea Parlamentului Republicii Moldova, a participat o delegaţie de încredere a lui Vladimir Plahotniuc, condusă de preşedintele Parlamentului Andrian Candu şi Iurie Leancă. Cu acest prilej, Parlamentul de la Bucureşti a adoptat o „Declaraţie pentru celebrarea unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, România, la 27 Martie 1918”.

Pe 9 Iunie, se împlinesc 106 ani de la moartea inegalabilului Ion Luca Caragiale. Se răsuceşte în mormînt cînd vede că a fost profet în ţara lui. La fel ca şi în timpul vieţii sale, România este condusă de aceiaşi demagogi şi hoţi. Nu s-a schimbat nimic în mentalitatea politicienilor români de acum, fiind continuatorii aceloraşi de acum 150 de ani. România este condusă efectiv de doi penali, condamnatul Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor şi conducătorul din umbră al Guvernului după modelul lui Plahotniuc, şi Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului. Anume aceşti doi penali au condus festivităţile din Parlament dedicate centenarului unirii! Anume aceşti doi penali au cerut unirea neîntîrziată a României penale condusă de ei cu Republica Moldova penală condusă de Plahotniuc! Mai putem vorbi de solemnitate aici? Nu, iar asta pentru că dincolo de festivismul găunos a fost vorba, pur şi simplu, despre o aniversare pusă la cale de către două clanuri mafiote cu acoperire politică. Probabil că niciodată Parlamentul României nu s-a întrunit într-o şedinţă festivă mai dezonorantă pentru ţară decît cea din 27 Martie!

La chemările imperative de unire a celor două ţări adresate de Dragnea şi Tăriceanu, Plahotniuc l-a mandatat pe Candu cu un mesaj mai temperat, considerînd probabil că a făcut oricum destule concesii României în schimbul celor 160 de milioane de euro. Ca să compenseze şi să facă pe plac şi altfel României, dar şi în propriul său interes „asiguratoriu”, în aceeaşi zi, pe 27 Martie, Plahotniuc a ordonat declararea drept persona non grata a trei diplomaţi ruşi sugeraţi probabil tot de către români.

„La ora actuală există opinii diferite în R. Moldova, trebuie să luăm în considerare ceea ce îşi doresc majoritatea cetăţenilor. Astăzi majoritatea cetăţenilor îşi doresc să aibă R. Moldova ca stat independent, dar sînt tendinţe şi lucru important este că R. Moldova şi România împreună, cu siguranţă, sînt o putere şi, bineînţeles, scopul nostru este să aducem R. Moldova cît mai aproape şi să fim în timpul cel mai apropiat eligibili pentru a deveni membri în UE”. „Trebuie să fim foarte atenţi, să păstrăm şi societatea şi ţara integră şi pe cale spre UE”, a răspuns Candu, întrebat fiind dacă susţine unirea Moldovei cu România sau parcursul european al Chişinăului.

Demnă de remarcat este neparticiparea la acest circ penal-electoral a Preşedintelui Klaus Iohannis, care în mod cert ştie că unirea celor două ţări este o utopie. Iohannis a transmis doar un mesaj protocolar în care, cu prudenţă diplomatică faţă de moldovenii care l-au votat şi pe care nici nu vrea să-i mintă ca Băsescu, se spune: „Actul de acum o sută de ani ne este nu doar un izvor al rememorării și al recunoștinței pentru înaintași, ci și o permanentă sursă de inspirație pentru necesitatea dezvoltării și aprofundării continue a Parteneriatului Strategic dintre România și Republica Moldova pentru integrarea europeană a Republicii Moldova. În prezent, cursul nostru de convergență se numește parcursul european al Republicii Moldova, pentru succesul căruia țara noastră acordă un sprijin consistent și permanent, diplomatic, financiar și tehnic. (…) În acest proiect, sînt convins că putem să ne ridicăm la înălțimea faptelor pe care astăzi le aniversăm!”

De ce România vulnerabilă şi coruptă vulnerabilizează şi mai mult Republica Moldova?

Observăm că de aniversarea centenarului unirii fostei Republici Democratice Moldoveneşti cu Regatul României se bucură electoral politicienii penali sau profitori din România, agenţii plătiţi care şi-au făcut o profesie din asta, politicienii moldoveni care doar astfel mai speră să intre în Parlament şi „carnea de tun”, adică mulţimea de naivi care chiar crede în idealul absurd că aceste două ţări se pot reuni aşa cum spun politicienii. Nici unul dintre aceştia nu se gîndeşte cît rău face României actuale prin fluturarea absurdului steag al unionismului. Nici unuia dintre toţi aceşti unionişti nu-i trece prin scăfîrlie gîndul că atunci cînd cere unirea Republicii Moldova cu România se activează automat ca agent inconştient al inamicilor statali ai României, fiind suficient să amintesc aici doar Ungaria.

La ora actuală, România este mai dezbinată decît oricînd. Pe de o parte se află o guvernare coruptă, penală puternic contestată de români, de altă parte se află o minoritate maghiară care doreşte o autonomie similară cu cea dorită de găgăuzi în cazul unirii celor două ţări, deasupra tuturor stă o UE care abia aşteaptă să declare oficial că România este o slujnică penală a Europei, iar în postură de jandarm economic stăpîn se află transnaţionalele care conduc şi exploatează România. Cu care Românie şi cu ce risc de ţară vor să se unească „bezmeticii sentimentali” de la Chişinău?

În locul declaraţiilor absurde de unire simbolică cu România semnate de nişte Primării moldoveneşti, care par mai curînd semnătura unuia pe condicuţa birtului din sat de unde bea rachiu pe datorie, unioniştii moldoveni ar da dovadă că sînt solidari cu fraţii lor români dacă ar protesta şi la ei în ţară împotriva Guvernului penal de la Bucureşti. Numai astfel ar demonstra că le pasă de ţara pe care spun că o iubesc şi consideră că le aparţine şi lor! Numai astfel ar demonstra că le pasă de viitorul ţării cu care vor să se unească! Este un non sens ca la Chişinău să protesteze împotriva lui Plahotniuc, iar la Bucureşti sau aici să jubileze de bucurie că guvernanţii români complici cu Plahotniuc le promit unirea celor două „clanuri statale”!

Aici vor exista întotdeauna frustrări istorice imposibil de înăbuşit, iar guvernările de la Bucureşti din ultimii 28 de ani alimentează şi altele cu mult mai grave. Unirea din 1918 nu a fost niciodată recunoscută de către fosta URSS. În 1940, memoria istorică a moldovenilor nu iartă faptul că românii nu au tras nici măcar accidental un foc de armă cînd URSS a anexat acest teritoriu. După 1945, România a recunoscut legitimitatea anexării de către URSS a ceea ce s-a numit RSS Moldovenească. După 1991, România a recunoscut independenţa Republicii Moldova. După 1991, România nu a introdus, în Constituţie, asemenea Coreei de Sud faţă de Coreea de Nord, vreun articol prin care să se prevadă că reunificarea este un proiect de ţară legiferat pe termen lung, în vederea ivirii vreunor conjuncturi istorice. După 1991, Republica Moldova a fost recunoscută de ONU, în 1995 a devenit membră a Consiliului Europei şi a celor mai importante organizaţii internaţionale. După 1991, Republica Moldova a devenit o ţară care nu mai poate fi alipită nici uneia, indiferent de condiţiile social-economice şi politice interne pe care le are.

Toate aceste lucruri sînt bine cunoscute de către guvernările de la Bucureşti şi de către politicienii moldoveni unionişti. Cu toate acestea, ştiind prea bine că unirea este imposibilă, se alimentează permanent unionismul în interese strict electorale, politice. Astfel, poporul este singura victimă a politicienilor nemiloşi şi egoişti. În timp ce ei se îmbogăţesc şi huzuresc pe seama unionismului, cetăţenii moldoveni inconştienţi şi manipulaţi îşi scot ochii între ei pe motiv că unul este etnic rus, unul găgăuz, ucrainean sau român, deşi pînă la apariţia unionismului politizat şi destabilizator se împăcau ca fraţii.

Băsescu, căruia moldovenii ar trebui să-i rupă picioarele pentru cît îi minte şi nu stă la el acasă, vorbeşte despre „uşurinţa unirii” invocînd anul 1918, iar unii chiar îl cred. Ce a fost posibil în 1918 este imposibil astăzi. Atunci, după război, toate naţiunile europene erau cam la acelaşi nivel distructiv care trebuia reconstruit. Practic, toate ţările au plecat de la zero. La fel şi Regatul României, unde nevoia reconstrucţiei era egală între fosta Basarabie ţaristă, Moldova românească, Muntenia şi Transilvania. Acum diferenţele sînt catastrofale. Pentru ca acum Republica Moldova să se unească cu România, trebuie ca toţi românii din România să accepte să îşi coboare nivelul de trai la cel al Republicii Moldova de acum. Rusia abia îşi permite să ajute Transnistria şi Crimeea, care este o ţară infinit mai bogată decît România, dar îşi imaginează cineva că România, care este una dintre cele mai sărace ţări din UE, nici pe departe nu-şi poate permite „întreţinerea” Republicii Moldova ca viitoare provincie românească?

Băsescu trebuie luat la palme atunci cînd vine cu minciunile ordinare prin care spune că UE ar finanţa unirea! Da, există o soluţie de unire a celor două ţări, dar pentru asta România trebuie să iasă din UE şi NATO şi să se înţeleagă cumva cu Rusia să nu piardă Transilvania! Vedeţi, aşadar, că nici vorbă de unire?

De ce, totuşi, România vulnerabilă şi coruptă vulnerabilizează şi mai mult Republica Moldova? Din complexe istorice, din dorinţa de a-şi arăta faţă de cineva muşchii, căci nu prea are cui, din frustrările pe care le are faţă de stăpînii europeni şi ai lumii, precum şi din umilinţa frustră că nu-şi permite să se gîndească revendicativ la teritoriile româneşti din Ucraina.

Reţineţi: am scris toate aceste ca un român care-şi iubeşte ţara, ca un român frustrat de bandiţii care-i creionează permanent un viitor sumbru încă de pe vremea marelui Caragiale! Mîndru că sînt român? Mîndru că o ţară atît de bogată şi frumoasă a fost şi este condusă de canalii de politicieni trădători? Mîndru că îmi place să fiu mîndru chiar şi cu pantalonii rupţi în cur? Peste o sută de ani, altceva decît eşecurile penibile de astăzi, ce vor aniversa urmaşii noştri?

Mihai CONŢIU