(continuare din episodul precedent)

Lovitură de teatru ratată

În fine, după câteva ezitări, Napoleon coboară de pe Muntele Salutului pentru a intra în Moscova. El nu dă crezare zvonurilor că locuitorii acesteia au abandonat oraşul.
Rapoartele încep să sosească şi toate sunt la fel. Câţiva francezi, locuitori ai Moscovei, îndrăznesc să părăsească locurile unde se ascunseseră din cauza furiei populaţiei şi-i aduseră împăratului aceeaşi ştire fatală. Napoleon îşi închipuie însă că nobilii stau paralizaţi de groază în casele lor şi cum ştie că aici ei se mai numesc şi boieri, porunceşte: "Duceţi-vă şi aduceţi-mi boierii!". Un general, urmat de suita sa, porneşte în galop pentru a-i aduce boierii.

După două ceasuri, timp în care şi-a luat dejunul, Napoleon se întoarce din nou pe dealul Poklonnaia, aşteptând deputăţia boierilor. Până la Moscova, delegaţii de notabili din oraşele cucerite veniseră imediat să-l întâmpine şi să-i ofere cheile oraşului lor. El se gândeşte deja la cuvântarea pe care o va ţine şi la faptul că trebuie să se arate mărinimos. În Moscova sunt multe instituţii de binefacere, aşa că va da ordin să se graveze pe frontispiciile acestora Instituţie dedicată scumpei mele mame sau chiar mai simplu: Casa mamei mele.

Între timp, cei care fuseseră trimişi după boieri, se înapoiază cu vestea că boierii au plecat şi că Moscova e pustie. Napoleon înălţă din umeri, spunând cu un aer de dispreţ: "Ruşii nu ştiu încă ce efect va avea asupra lor ocuparea acestui oraş!".
O oră mai târziu, Murat şi cavaleria sa năvălesc în Moscova, în inima acelui "corp gigantic, neatins încă, dar neîsufleţit", după cum spune contele de Ségur în memoriile sale. Neobosit ca în Italia sau Egipt, după cele 60 de bătălii la care luase parte, Murat străbate Moscova fără să se oprească. Francezii au impresia că, o dată cu intrarea în oraş, războiul a luat sfârşit. Pretutindeni îi întâmpină însă aceeaşi linişte de mormânt.

Se înnoptase deja când Napoleon intră în oraş. El se opreşte mai întâi la bariera Dorogomilov, aşteptând în continuare să vină o deputăţie, măcar de formă, dar absolut necesară pentru păstrarea regulilor protocolului. Lovitura de teatru este însă ratată.
Din motive de securitate, el este sfătuit să înnopteze într-un han din acelaşi cartier Dorogomilov, în timp ce generalii săi ocupă principalele cartiere ale oraşului: Maroseika, Lubianka, Pokrovka sau Znamenka, Nikolskaia şi Tverskaia.
Deşi obosit, neliniştit şi încruntat, Napoleon nu poate totuşi să-şi înăbuşe bucuria de a se afla în cetatea ţarilor. Scrisoarea pe care i-o adresează în aceeaşi seară împărătesei Maria Luiza este mărturie a primelor sale impresii: "Oraşul este la fel de mare ca Parisul. Aici sunt o mie şase sute de biserici şi peste o mie de palate. Nobilimea a plecat, negustorii la fel, dar poporul a rămas. Această frumoasă cucerire este rezultatul bătăliei pentru Moscova".

"Un spectacol înspăimântător"

Noaptea fu tristă. La statul major se primesc rapoarte sinistre, care anunţă incendiul oraşului. A doua zi către prânz izbucneşte un mic incendiu în Kitai Gorod, important centru comercial al Moscovei, ce se întinde până în Piaţa Roşie. Către orele 17, coloane de fum se ridică din acelaşi cartier. Către ora 19, o altă coloană de fum se înalţă în spatele palatului guvernatorului.
Apoi, între orele 23 şi miezul nopţii, o explozie formidabilă zguduie cartierul de pe malul râului Iauza, la câţiva kilometri est de Kremlin. Vântul goneşte acum flăcările spre Kremlin, unde se odihneşte elita armatei franceze. Spre norocul acestora flăcările ocolesc Kremlinul. Pe la orele două după miezul nopţii, Kitai Gorod, ca şi Karetnîi Riad sau Gostinîi Dvor, alte două importante centre comerciale sunt deja în flăcări.

Dis-de-dimineaţă, Mortier, obosit după 36 de ore de luptă cu focul, cade rupt de oboseală şi disperare. După toate datele, în noaptea de 14 spre 15 septembrie luase foc mai întâi palatul Trubeţkoi, apoi imediat după aceea luase foc şi Bursa. Au fost văzuţi atunci 50-60 de cetăţeni, care aţâţau focul cu lănci unse cu păcură.
Incendiatorii, înarmaţi cu torţe, străbat oraşul în marş triumfal.
Se dă atunci ordin ca incendiatorii prinşi asupra faptei să fie judecaţi şi executaţi fără întârziere. Napoleon îl numeşte pe Mortier guvernator al oraşului şi apoi, în după-amiaza zilei de 15 septembrie, după ce se se instalează în apartamentele din Kremlin, face o plimbare călare prin Moscova.

De departe se zăresc câteva coloane de fum ce se înalţă către cer. Ofiţerii care-l însoţesc îl asigură că nu este nimic grav. Obosit după o zi lungă, împăratul se culcă devreme.
În timpul nopţii însă, cerul este luminat de o sinistră culoare roşie. La ora patru dimineaţa, jumătate de oraş e deja în flăcări. Lumina puternică îl trezeşte pe Napoleon, iar ofiţerii săi îl anunţă că un turn al Kremlinului a luat foc. Ei mai precizează că pompele ce servesc pentru stingerea incendiilor sunt ori stricate ori nu există, deoarece se pare că au fost scoase din oraş.

În dimineaţa zilei de 16 septembrie, Napoleon urcă în Clopotniţa lui Ivan cel Mare, cea mai înaltă clădire din Kremlin, de unde poate evalua mai bine amploarea incendiilor. Chiar dacă acestea se înteţesc, la lumina zilei acest lucru nu este destul de evident.

În noaptea de 16 spre 17 septembrie se porneşte un vânt puternic. O imensă trombă de foc se înalţă spre cer, colorându-l. Armata franceză abia reuşeşte să lupte cu flăcările. Oripilat, Napoleon exclamă: "Asta întrece orice măsură: este un război de exterminare, o tactică oribilă, fără precedent în istoria civilizaţiei... Să dai foc propriilor oraşe! Un demon îi inspiră pe aceşti oameni... Sunt nişte barbari... E un spectacol înspăimântător!".

Apoi, făcând aluzie la tactica pământului pârjolit, instaurată de vechile populaţii din Caucaz şi Rusia meridională, care în felul acesta voiau să-i descurajeze pe cei care le călcau teritoriile, el adaugă: "Ce popor ! Sunt sciţi, adevăraţi sciţi!". El i se adresează în special lui Caulaincourt, cunoscut pentru simpatia sa faţă de ruşi.
Chiar dacă nu dă crezare zvonurilor că palatele sunt minate, Murat şi prinţul Eugene, ca şi mareşalul Berthier îl imploră să părăsească locul acela teribil. El ezită însă, deoarece plecarea sa precipitată din Kremlin ar putea fi interpretată ca o fugă şi acest lucru ar avea consecinţe regretabile asupra moralului armatei sale. Berthier găseşte un argument decisiv: "Sire, dacă inamicul atacă trupele ce se află în afara Moscovei, Majestatea Voastră nu va avea nici un fel de mijloc de comunicare cu ele".

Către ora patru după-amiază, Napoleon se îndreaptă spre poarta care dă spre Piaţa Roşie, însoţit de ofiţerii săi de stat major. Flăcările îi împiedică însă să iasă pe aici, aşa că ofiţerii săi găsesc o ieşire către cheiul Moscovei. Fumul gros, cenuşa dusă de vânt le încetinesc înaintarea. "Aerul era aproape irespirabil, iar scânteile cădeau ca o ploaie. Păşeam pe un sol de foc, sub un cer de foc, între două ziduri de foc", avea să descrie această scenă Philippe de Ségur.

Napoleon hotărăşte să se retragă în palatul Petrovsk, situat în afara oraşului, unde suveranii ruşi aveau obiceiul de a-şi petrece noaptea, înainte de a-şi face intrarea solemnă în vechea capitală. Ofiţerii îi aduc o pancartă găsită la Voronovo, printre ruinele uneia dintre casele guvernatorului Rostopcin.

Acesta scrisese: "Am înfrumuseţat timp de opt ani acest sat şi am trăit fericit în sânul familiei mele. Locuitorii acestor pământuri, în număr de 1720, le-au părăsit la apropierea voastră. Eu am dat foc casei pe care am părăsit-o, pentru ca ea să nu fie mânjită de prezenţa voastră. Francezi, eu am abandonat două case la Moscova, cu mobilier în valoare de o jumătate de million de ruble. Aici nu veţi găsi decât cenuşă". Napoleon este consternat. Această pancartă este dovada urii profunde a ruşilor faţă de el. În aceste condiţii, va fi foarte greu de încheiat o pace.
În 18 septembrie focul se linişteşte. Împăratul parcurge străzile oraşului şi exclamă: "Asta e tot ce a rămas din Marea Moscovă?" În aceeaşi seară el îi scrie împărătesei Marie Louise: "Guvernatorul oraşului şi ruşii au pus foc în oraş din cauză că au fost învinşi (...) Aceşti mizerabili au distrus chiar şi pompele de apă". (va urma)

Ana Nicoleta RUSU