Schimbul cultural fără precedent dintre SUA și URSS de acum 61 de ani  

Acum 61 de ani, SUA și URSS au făcut un schimb cultural fără precedent: 2,7 milioane de sovietici au vizitat expoziția americană din Moscova. Rușii obișnuiți au avut șansa să admire mașinile, televizoarele, blugii americani, să bea Pepsi și să vadă bucătăria standard Miracle Kitchen, simbolul capitalismului și al consumerismului. Americanii și-au luat revanșa după ce la expoziția sovietică din SUA Moscova a descins cu toată tehnica impresionantă de cucerire a spațiului. Produsele americane au avut efectul unui șoc cultural.

Evenimentul a rămas în istorie după ce a devenit scena unei confruntări între liderii celor două superputeri, Nixon și Hrușciov, care au ajuns să se certe în bucătărie.

Într-o Vară de acum 61 de ani, lumea asista la un experiment istoric: în toiul Războiului Rece, cele două superputeri care se înfruntau pe plan politic și militar, Statele Unite și URSS, se luau la întrecere într-un schimb cultural în care căutau să arate tot ce aveau mai bun. Concurența dintre ideologia comunistă și capitalism ajunsese aproape de paroxism, iar sovieticii, convinși că pot face față concurenței, au acceptat acest pariu incredibil, în care cele două țări să demonstreze că au un nivel de dezvoltare mai bun.

Așa au ajuns, în 1959, peste 2,7 milioane de sovietici să vadă cu ochii lor o parte din miracolul american la ei acasă: într-o expoziție care a durat șase săptămîni, Statele Unite au etalat tot ce aveau mai bun – mașini Chevrolet în culori amețitoare de bomboane, aparatură de ultimă generație pentru bucătărie (inclusiv mașini de spălat vase!), artă, muzică rock ‘n roll, jeanși, televizoare. Toată “cavaleria grea” a capitalismului american a descins atunci la Moscova pentru a arăta concret cum se trăiește într-o societate de consum.

Recitalurile de muzică rock ‘n roll au fost una dintre cele mai mari atracții la expoziția de la Moscova: în fiecare zi aveau loc patru spectacole de 35 de minute, iar la fiecare asistau între 3.000 și 5.000 de ruși.

Privind retrospectiv, o asemenea inițiativă pare de neconceput chiar și astăzi, în era globalizării. Cele două tabere își propuseseră să lase puțin deoparte rivalitatea militară în favoarea unui schimb amical de idei, o soluție alternativă care poate da rezultate mai bune decît confruntarea politică și armată; ca doi copii care, în loc să-și care pumni în curtea școlii pentru a-și impune supremația, acceptă să se întreacă pe terenul de sport pentru a arăta fiecare cît de tare este, reprezentanții celor două state, Nixon și Hrușciov, au convenit să lase deoparte animozitatea și să organizeze un schimb cultural în care fiecare tabără să-și expună identitatea.

Dar America a reacționat cu abilitate și a evitat încă o înfrîngere dureroasă, după ce pe teren propriu a fost eclipsată de cele două realizări sovietice în domeniul tehnologiei spațiale, Sputnik 1 și Sputnik 2, expuse la New York. În “meciul retur”, SUA au mizat pe cele mai pămîntene realizări posibile și au cîștigat detașat – de la mașini decapotabile la o mașină automată de prăjituri instant, toată expoziția americană de la Moscova a fost gîndită ca o irezistibilă cutie de bomboane care îți lasă gura apă.

Rușii cu sateliții, americanii cu tigăi de teflon

Toată lumea spera ca expozițiile să stingă tensiunile dintre cele două națiuni, dar în cele din urmă au făcut exact opusul, transformîndu-se într-o competiție între cele două ideologii: comunism contra capitalism. Duelul s-a încins cînd cei doi lideri au ajuns să se certe.

Sovieticii au cheltuit 12 milioane de dolari (cam 100 de milioane de dolari în banii de azi) ca să-și prezinte în SUA impresionantele mașinării spațiale. În Iunie 1959, la deschiderea expoziției lor, rușii depășiseră cu succes America în cursa spațială, trimițînd primul cîine pe orbita Terrei. Sputnik 1 și Sputnik 2 erau bijuteriile coroanei, dar rușii au venit și cu muzică, artă, mîncare și modă. Au construit un model al unui apartament cu trei camere despre care spuneau că este conceput pentru patru persoane. Au expus și o bucătărie tradițională, cu aparatură modernă, cu un samovar plasat discret într-un colț. Au adus chiar și machetele unor fabrici, a unui apartament de lux și a unui sistem modern de căi ferate.

Singura problemă era că acestea nu existau în realitate. Un apartament cu doi oameni per cameră încă era considerat un lux în URSS. Un titlu din New York Times descria perfect prezentarea pregătită de Moscova: “Speranțele sovieticilor: Expoziția Coliseum prezintă națiunea nu așa cum este, ci așa cum dorește să fie.”

Cărțile cu impresiile vizitatorilor, puse pe holurile expoziției conțineau multe păreri sarcastice. Potrivit New York Times, un vizitator a scris ironic: “N-am văzut o casă obișnuită rusească și lagărele de muncă.” Altcineva a notat: “Cred că perspectiva principală a acestei expoziții sovietice este să le arate americanilor obișnuiți cît de norocoși sunt să fie americani.”

Cînd le-a venit rîndul americanilor să-și deschidă expoziția la Moscova, ei erau într-un dezavantaj considerabil. N-aveau ceva atît de măreț precum sateliții sovietici. Vice-președintele american Nixon i-a spus atunci lui Nikita Hrușciov: “Or fi unele domenii la care voi sunteți înainte – de exemplu la dezvoltarea rachetelor pentru cercetarea spațiului. Or fi unele domenii, precum televiziunea, la care noi suntem înaintea voastră.”

Bucătăria RCA/Whirlpool Miracle Kitchen a fost “perla coroanei” la expoziția americană de la Moscova. Întruchipînd tot ce avea la acea oră capitalismul, aceasta era dotată cu aparatură de ultimă generație care permitea gătirea unei pulpe de miel în doar șapte minute, iar toate activitățile (aspirarea podelei, spălarea vaselor etc.) erau asistate electronic. Hrușciov nu s-a putut abține și l-a întrebat sarcastic pe Nixon: “Aveți și o mașină care îți bagă mîncarea pe gît și o împinge înăuntru?”.

Strategii politici americani și-au dat seama atunci că principalul avantaj era să vîndă “Visul american”. A fost o campanie gîndită special pentru a cîștiga niște oameni care erau istoviți după regimul opresiv al lui Stalin. Dar mai ales era un plan de a vinde viitorul, viitorul care urma să devină ceea ce avea să devină “Secolul american”.

Consultanții care s-au ocupat de strategia expoziției de la Moscova s-au axat pe ceea ce aveau americanii obișnuiți și le lipsea rușilor obișnuiți: cărți, reviste, discuri de muzică, filme, mașini, iahturi, produse cosmetice, show-uri de modă, tigăi de teflon și Bucătăria Miracol a celor de la Whirpool (Whirpool Miracle Kitchen).

Pepsi-Cola i-a cucerit pe ruși

Avînd doar șapte luni pentru a se pregăti, arhitectul George Nelson și echipa lui care-i includea pe Charles și Ray Eames au avut dificila sarcină a construirii expoziției americane de la Moscova cu un buget de numai 3,5 milioane de dolari. Locul oferit de ruși se afla într-o zonă înconjurată de pădure din afara Moscovei care a necesitat construirea de drumuri și a unei rețele de energie electrică și apă, pe lîngă ridicarea a opt clădiri mari.

75 de americani au fost atent selectați, pe baza experienței, a cunoștințelor de limba rusă și a cunoașterii realității din URSS. Ei s-au ocupat de prezentarea aparatelor și de demonstrațiile oferite publicului, dar și de ghidarea grupurilor de vizitatori prin expoziție. Au fost nevoiți să răspundă și la întrebări directe precum: “De ce ne înconjoară SUA cu baze militare?” sau “Cîți bani cîștigă tatăl dumneavoastră?”, puse de vizitatorii ruși. Pentru mulți dintre aceștia, a fost prima dată cînd au întîlnit niște americani. Cei mai mulți erau curioși să știe cum era viața în SUA.

Americanii au organizat expoziția cu sprijinul sponsorizării oferite de 450 de companii. Disney, Kodak, Levi’s, Betty Crocker și Whirlpool au avut standuri. General Motors a transportat șapte tone de mîncare la Moscova, deși distribuirea de alimente a fost interzisă de conducerea sovietică. Computerul RAMAC 305 al IBM a răspuns la 4.000 de întrebări diferite, de la “Ce este jazz-ul” la rasismul din America. Războiul Rece a împiedicat Coca-Cola să participe, dar Pepsi-Cola i-a cucerit pe ruși. Ca și în România, ani la rînd, Pepsi a fost singurul produs american vîndut în URSS.

Cînd rușii au început să se topească în fața unor lucruri simple care ofereau instantaneu satisfacție, Hrușciov i-a spus iritat lui Nixon după ce a gustat cu un aer sceptic puțin Pepsi: “Voi credeți că rușii vor fi uimiți de lucrurile astea. Treaba este că toate casele noastre au deja aceste echipamente”, notează revista Time. Dar, așa cum i-a explicat Nixon, nu era vorba doar despre asta: “Această expoziție nu a fost gîndită pentru a ului, ci pentru a interesa. Diversitatea, dreptul de a alege, faptul că noi avem 1.000 de constructori care fac 1.000 de case diferite este cel mai important lucru. Nu avem o singură decizie luată la vîrf de un singur conducător”, i-a explicat Nixon lui Hrușciov.

Levi’s s-a numărat printre cele 450 de companii prezente la Moscova. Angajații brandului purtau jeanși, ghete și cămăși de cowboy, în timp ce artiștii cîntau muzică country din filmele și reclamele cu tematică western. Deși erau considerați un simbol decadent al imperialismului vestic, rușii s-au înghesuit ca să prindă o pereche din lotul de produse oferite gratuit.

Expoziția de carte a avut și ea un succes uriaș. După cenzura nemiloasă din vremea lui Stalin, rușii erau hămesiți de lectură. Autoritățile comuniste au vrut să interzică standul, dar americanii au amenințat că renunță la expoziție dacă nu li se permite să-și prezinte societatea așa cum este. Comuniștii au cedat, iar oamenii s-au înghesuit să răsfoiască volumele americane. Ba le-au și furat pe rupte, așa că organizatorii au trimis prin telex un mesaj urgent la Washington: “Cărți furate! Trimiteți mai multe!”. Americanii au încercat o soluție, legînd ultima copertă a volumelor de perete, dar asta nu i-a ajutat – au rămas doar cu copertele, cărțile au fost smulse.

Ca să prezinte o imagine cît mai reală a vieții americanilor, prezentările de modă includeau un amestec de modele profesioniste, tineri, copii și bunici. Potrivit Newsweek, ținutele au fost selectate cu mare atenție, americanii temîndu-se că piesele prea sofisticate le-ar fi dat apă la moară sovieticilor pentru a le numi “haine elitiste ale exploatatorilor de clasă”.

Sears și Macy’s au creat interiorul unei case americane obișnuite. Cu un stil de la mijlocul secolului trecut, locuința cu trei dormitoare era secționată pe mijloc pentru a le permite vizitatorilor să admire din exterior dispunerea și dotările. Deși modestă pentru standardele obișnuite americane, casa li s-a părut rușilor un palat. Agenția TASS și-a făcut treaba și a catalogat instalația drept propagandă: “Dacă arăți asta ca o casă normală a muncitorului american, e ca și cum ai arăta Taj Mahalul ca pe casa obișnuită a textilistului indian.”

Cum fiecare o ținea pe a lui, era o chestiune de timp pînă cînd tensiunile dintre cele două state aveau să escaladeze. Nixon, trimis de Eisenhower la Moscova ca să-i țină piept lui Hrușciov, a fost, așa cum nota Time la acea vreme, “cel mai cunoscut vestic care a invadat URSS”.

Cearta din bucătărie

Nixon și Hrușciov s-au confruntat în celebra “ceartă din bucătărie”, un episod memorabil din istoria rivalității celor două țări. Cei doi s-au luat la harță cînd se aflau în “Bucătăria minune”, realizată de RCA/Whirlpool și înțesată cu aparatură strălucitoare de ultimă generație, precum mașină de spălat vase, robot care spăla podeaua, aparatură de spălat automată și un aparat despre care se spunea că putea face o prăjitură în trei minute. Nixon i-a arătat bucătăria lui Nikita și i-a zis: “Ce vrem să facem e să le ușurăm munca femeilor casnice”. La care rusul îi răspunde: “Atitudinea voastră capitalistă nu există în comunism.”

La un moment, Hrușciov s-a lansat într-o tiradă ironică la adresa americanilor: “Vă dorim succes ca să demonstrați posibilitățile Americii și atunci vom fi impresionați. De cînd există America? 300 de ani?”.

“150 de ani de independență”, i-a răspuns cineva. “Atunci să zicem că America a ajuns în 150 de ani la acest nivel. Noi existăm de aproape 42 de ani și în alți 7 ani vom fi la același nivel cu America. Și pe urmă vor trece înainte. Cînd o să vă depășim, o să vă arătăm așa (Hrușciov a făcut un gest amplu cu mîna). Atunci, dacă vreți, putem să ne oprim și să vă rugăm să ne prindeți. (…) Ei bine, trăiți cum vreți. E treaba voastră. E o problemă internă și nu ne privește. O să ne pară rău pentru voi pentru că nu înțelegeți. Atunci trăiți cum vă place”, a mai spus Președintele sovietic, conform Teaching American History.

Văzînd toate aparatele care preluau tot felul de sarcini din cîrca oamenilor, Hrușciov i-a întrebat sarcastic pe americani: “N-aveți și o mașinărie care îți bagă mîncarea pe gît și o și împinge?”.

Pe undeva, avea și el dreptate: într-un efort exagerat de a prezenta Miracle Kitchen ca pe o facilitate pe care o avea orice casă americană, totul era o minciună. Joe Maxwell, un inginer care a lucrat la crearea bucătăriei, a spus pentru PaleoFuture: “Tehnologia multor chestii de acolo era încă pe drum, nu toată era gata.”

În realitate, în spatele exponatelor se afla un geam dublu, iar dincolo se afla un inginer care comanda aparatura cu o telecomandă. Hrușciov nu și-a dat seama de asta, dar l-a acuzat, totuși, pe Nixon că minte cînd susține că orice casă americană avea așa ceva. “În Rusia, tot ce trebuie să faci ca să ai o casă este să te naști în Uniunea Sovietică. Capeți dreptul la o casă. În America, dacă n-ai nici un dolar, ai dreptul să alegi dacă dormi în casă sau pe trotuar. Și voi spuneți că suntem sclavii comunismului”, a mai spus Hrușciov.

Hrușciov către Nixon: “Hai să ne pupăm!”

Încercînd să fie cît mai diplomat, în timp ce era întrerupt într-una, Nixon i-a zis liderului sovietic că îi apreciază entuziasmul energic, iar Hrușciov i-a răspuns sarcastic: “Energic nu-i același lucru cu înțelept.”

Dar ca să aplaneze conflictul, liderul sovietic a adăugat: “În politică, nu vom fi niciodată de acord cu voi. De exemplu, lui Mikoian (revoluționar sovietic, n.r.) îi place supa foarte iute. Mie nu. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne înțelegem.”

Mai tîrziu, cînd Nixon i-a zis că simte că n-a fost o gazdă bună, Hrușciov a pus batista pe țambal: “Tu ești un avocat al capitalismului, eu sunt un avocat al comunismului. Hai să ne pupăm!”

În total, 2,7 milioane de ruși au vizitat expoziția americană din Vara anului 1959. În ultima zi, s-au înregistrat 140.000 de vizitatori. Deși atunci a fost prezentată ca un mare pas înainte în relația dintre cele două puteri, realitatea este că ea a contat foarte puțin pe termen lung. Războiul rece s-a accentuat un an mai tîrziu, cînd sovieticii au doborît un avion american de spionaj U2.

În 1961, sovieticii construiseră Zidul Berlinului care a izolat blocul estic de restul lumii, simbolizînd prăpastia ideologică dintre cele două țări. Criza rachetelor din Cuba a adus Statele Unite și URSS la un pas de un război nuclear, iar aceste țări au rămas pe poziții adverse încă 45 de ani, pînă în 1991, cînd Uniunea Sovietică a fost dizolvată oficial.