La piaţă o precupeaţă (acum vînzătorii de legume își zic realizatori) îmi cîntăreşte cantitatea cerută de vinete şi foarte ager şi şmechereşte îmi face socotelile, turnîndu-mi gogoşi cu droaia ca să nu mă prind că mă fraiereşte ca la carte. Şi eu tac, ascult, nu zic nimic, dar la plecare îi spun că nu m-am tîrguit , i-am dat preţul cerut, respectîndu-i afacerea, însă acum mă duc direct să verific cantitatea mărfii şi dacă se dovedeşte că ea are mai puţin respect faţă de munca şi cheltuiala mea, atunci sigur va avea o zi nespus de proastă. Cu toate instanţele de rigoare. Tipa, (adică tîrgoveața realizatoare) care a mîncat şapte cîini în „tîrguială”, înţelege că de data asta n-o să-i meargă miş-maşul şi atunci îmi rupe punga din mîini şi-mi adaugă cu muuultă generozitate din lada cu legume. Ochii îi fug prin părţi, buza îi tremură de ciudă, dar încearcă totuşi să ne despărţim amiabil. Îi spun: „Dumneata furi, doamnă, ceea ce nu e bine, ba chiar e rău de tot!” Şi ea răspunde: „Ş-ap ce, toţi fură azi!”

Nici n-ai ce-i reproşa. Azi pe la noi fură mai toţi, cu nişte deosebiri influenţate de statut social şi posibilităţi. Şi dacă o fac cam toţi, parcă n-ar fi nimic rău în asta. A fi ca toţi pe la noi ar însemna bine şi corect. Aproape creștinește.

O colegă mai în vîrstă se plînge că nici nu mai ştie dacă să se ducă la policlinica de sector. Pentru că, vorba femeii, „Am ajuns ca dracu. Ce te doare? Aaa, picoarele, da cîţi ani ai? 56? Ei, după 40 pe toţi ne doare cîte ceva. Azi toţi sînt bolnavi, ecologia-i proastă şi cancerul a ajuns ca gripa”. Gata, s-a terminat consultaţia. Toţi sînt bolnavi azi, deci fii ca toţi, mergi acasă şi aşteaptă moartea. La sate bătrînii care mai pot trăi 8 sau 10 ani, mor pentru că, vorba populară, lei-a venit sorocul. Apoi în presa centrală vin lamentațiile fățarnice că țara se depopulează, că au rămas numai bătrînii. Dar de ce nu-i ajutăm să trăiască liniștiți prin satele lor și ei mor de un banal puseu de hipertensiune sau de o intoxicație? Dar asta a fost o paranteză.

Așa că îţi prinzi soţul că umblă cu alta la cules de liliac, iar el se uită la tine ca la o nebună: şi ce-i din asta? Fii serioasă, draga mea! Toţi bărbaţii îşi schimbă femeile. Poţi să-ţi întrebi prietenele şi uită-te şi tu prin ce se face seară de seară la frigărui, pescuituri și alte zile de petreceri. Adulterul azi e ceva normal. Adulter se cheamă curvăria noastră națională.

Politicienii, de asemenea, sînt corupţi nu pentru că au mîna lungă şi obrazul gros, ci pentru că toţi care ajung în politică şi la funcţii mănoase fac aşa. „Tre’ să fii prost să nu-ţi lingi degetele dacă umbli pe miere. Stai liniştit, ce, crezi că în America sau în Europa nu-i corupţie? Este, este, încă cum este! Că toţi au copii şi se gîndesc la viitorul lor!” Doar că acolo este vorba de corupția subtilă, rafinată, aproape aristocratică. Şi aşa începe de convingător să-ţi povestească că tocmai de umple mila – n-ar vrea omul să se umple de păcate, dar dacă toţi fac aşa, cum să rămînă el în urmă?!

Am ajuns într- un cerc vicios: s-a defectat maşina – la toţi se strică, salariul e mic – la toţi e aşa, rău trăim - toţi trăiesc rău, bea mult – toţi beau azi, de scîrbă, spune minciuni, da pe cine azi îl ajută dreptatea şi adevărul?! Gata, s-a încheiat. Dacă-i vorba de toţi, înseamnă că e normal. Nu mai lupţi, ci le accepţi mioritic pe toate. „Soarele şi luna ne ţine cununa”. „Capul plecat sabia nu-l taie”.

Cele 10 porunci au fost bune atunci cînd au fost elaborate. Azi situaţia s-a schimbat şi lista este nevoie să fie prelungită. Bunăoară, propun ca cea de-a 11-a poruncă să se indice „nu fă greşit ca toţi”. Documentează-te, află mai multe şi combate orice încercare de îndobitocire și abrutizare „ca la toţi”: iată un funcţionar care nu fură, iată un cizmar care nu este beţiv, iată un tîrgoveţ care nu minte la cîntar, iată un medic care nu te pipăie mai întîi la buzunar, iată un profesor împătimit de carte şi mai puţin de fondul clasei. Sînt o mulţime de opţiuni. Iar acolo unde nu-s, încearcă şi fii primul. La început va fi greu, însă pe urmă vei fi o excepţie la care vor face trimitere şi mulţi alţii, devenind ulterior o normă. O normă sănătoasă. Care va nimeri în codul constructorului liberalismului moldovenesc. Neapărat. Numai că încă nu putem stabili cu precizie peste cîte decenii. Că două jumătate s-au dus pe apa sîmbetei. Mai bine zis, în buzunarele băieților noștri deștepți. Care la frigărui practică adulterul, vă amintiți, curvăria, adică infidelitatea ca pe mîncatul semințelor. Adică, trădează, minte, deci fură. Of, nu vreau să reiau și eu cercul vicios al păcatelor cu o vechime de mii de ani.

Lilia GRUBÎI