Adevărul pe care nu ţi-l spun serialele TV

Originea femeilor din haremurile turceşti era variată. În palatul Topkapi, care a slujit de secole drept reşedinţă a haremurilor sultanilor otomani, se aflau femei din toate colţurile lumii. Majoritatea erau răpite, primite drept cadou, sau capturate din ţările vecine: Grecia, Serbia, Bulgaria, Tarile Române, Cerchezia, Georgia, Ungaria, Persia. Pe lîngă această categorie, existau femeile primite cadou din ţări îndepărtate precum Rusia, Spania, Italia, Franţa, Arabia, China, India, Africa Neagră. Înainte de construirea palatului Topkapi de către cuceritorul Bizanţului, Mehmet al II-lea, cadînele sultanilor turci trăiau în jurul acestora în clădirile administrative, şi-i urmau în campanile militare în nişte căruţe speciale. Istoricii notează că multe astfel de cadîne erau furate din căruţe de duşmanii turcilor, cînd aceştia îşi deplasau armatele prin ţări străine.

Hrisoavele vremii apucă să noteze că femeile cele mai frumoase din harem erau sclavele capturate în Caucaz şi din Ţările Române. Frumuseţea unei astfel de roabe era un subiect sensibil. Pentru turci, o femeie era frumoasă doar dacă era neapărat grasă. Astfel, turcii căutau să răpească cele mai frumoase femei care erau supuse apoi unui adevărat regim de îngrăşare forţată pentru a corespunde regulilor de frumuseţe otomane. Prin urmare, femeile nu erau doar spălate, epilate, parfumate şi pictate cu henna pe pleoape şi în părţile intime, ci erau îngrăşate la propriu. Armata de eunuci le forţa să mănînce zilnic, cantităţi enorme de rahat, miere, alune, fistic, orez şi unt. Rarii ambasadori străini care au avut privilegiul de a le vedea le-au descris ca pe nişte “trişti munţi de grăsime”.

Tinerele fete, unele nişte copile la data aducerii lor în harem, erau convertite obligatoriu la Islam, fiind obligate să devină musulmane. Cele care se opuneau erau torturate de femeile din familia sultanului pînă cînd, din cauza groazei şi durerii, acceptau religia lui Mahomed. Despre cele mai îndărătnice şi rebele cadîne, istoria a apucat să reţină că erau aruncate ienicerilor.

Serai, Harem, Exces, Levant…

Cuvîntul harem vine direct din limba arabă, de la termenul de haram, care însemnă “interzis”, “de neatins”. Ghidaţi de acest precept, sultanii le-au reprimat orice formă de sexualitate cadînelor, exceptînd. Fireşte, actele sexuale, mai bine zis violurile, al căror protagonist era chiar el, sultanul. Erau cazuri cînd, datorită numărului prea mare de cadîne, unele dintre ele îmbătrîneau şi mureau în harem fiind încă virgine, sultanul neavînd, literalmente, timp de ele, sau uitîndu-le numele şi înfăţişarea. Prin tradiţie, şefa peste cadîne şi eunuci era mama sultanului sau prima sa soţie care avea titlul de sultană.

Spre sfîrşitul secolului 16, rolul sultanilor turci în conducerea şi administrarea întinsului Imperiu Otoman a început să se estompeze. Puterea temuţilor sultani otomani începea să se scurgă încet-încet în două direcţii. Astfel, corpul ienicerilor şi haremul devin adevăraţii stăpîni ai imperiului. Tonul l-a dat nimeni alta decît cadîna Roxelana, o sclavă rusoaică, care prin ambiţie şi cruzime ajunge soţia favorită a puternicului suveran Soliman Magnificul. Această femeie aprigă a ajuns, de fapt, adevăratul conducător din umbră al Imperiului Otoman la perioada sa de apogeu. Acest fapt, nemaiîntîlnit pînă atunci, a fost posibil datorită intrigilor Roxelanei, care au dus la instalarea în postul de mare vizir a favoritului ei Ibrahim Paşa. Batrîn, bolnav şi plictisit deja de o viaţă în care făcuse absolut tot ce-şi dorise, Soliman Magnificul accepta fără a se gîndi prea mult toate doleanţele Roxelanei. Intrigile cadînei rusoaice nu se opresc aici. Văzînd că, o data ajuns mare vizir, Ibrahim Pasa nu-i mai respectă ordinele şi dorinţele, face în aşa fel încît Soliman să-l execute. Alti viziri, care au comis imprudenţa de a-i atrage atenţia sultanului că niciodată o femeie nu mai dăduse ordine în Imperiu, s-au trezit la rîndul lor înlăturaţi din funcţii. Roxelana nu se lasă pînă nu-şi instaurează fiul preferat, pe Mehmet, drept succesor al sultanului. Cum Mehmet moare de tînăr, în locul său va domni alt fiu al Roxelanei, Selim, poreclit “cel beţiv” datorită atracţiei sale pentru băuturile tari.

Cu atîtea soţii şi cadîne, sultanii aveau sute de copii, evident toţi aceştia avînd mame diferite. În rîndul copiilor, concurenţa de a ajunge sultan era acerbă încă de la cele mai fragede vîrste. Se detaşează ca exemplu concludent destinul celui mai cunoscut copil al haremului, sultanul Mehmet al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Mehmet a fost unul dintre nenumăraţii copii ai sultanului Murad al II-lea. De mic se detaşase prin inteligenţă, ambiţie şi cruzime. La tinereţe, deja îşi ucidea toţi fraţii şi urca pe tron. În schimb, mulţi sultani au fost mai înclinaţi spre plăcerile carnale, decît spre politică şi campanii militare. Cel mai clar exemplu apare în persoana sultanului Murad al III-lea. Murad era un adevărat obsedat sexual, nefiind interesat decît dacă i se aducea o cadînă nouă. În tot acest răstimp, Imperiul Otoman începea să decadă, sultanul fiind refractar la adevăratele probleme care au declanşat sfîrşitul celui mai temut imperiu musulman.

Sursa: Realitatea.net