Avem o ţară, Moldova. Cum procedăm cu ea? Invitaţie la discuţie

Despre rostul Statului Moldovenesc (“M. S.”, nr. 8, 25 ianuarie 2017) se discută de vreo 26 de ani. Ar fi bine să se clarifice nişte lucruri esenţiale pentru toţi cetăţenii, nişte adevăruri valabile pentru toate generaţiile. Nu prea se vede ca temeiurile statalităţii moldoveneşti să fie împărtăşite şi de etniile conlocuitoare. Am lucrat în Transnistria şi în Beşghioz (baştina lui M. Formuzal) şi ştiu ce spun. Prea cu mult talaş politic acoperim nişte iluzii fără sorţi de izbîndă.

Republica Moldova a fost şi este la răscruce – Ion Druţă a pus corect diagnosticul. Unii o menţin în această stare din rea intenţie, alţii folosesc situaţia în scopuri personale şi de grup. Iată aşa procedăm şi trăim...

La noi mai totul s-a compromis: statul de drept, justiţia, educaţia, sistemul de sănătate, cel bancar, Constituţia... Cetăţeanul e pus să supravieţuiască pe cont propriu. De fapt, el nu există, ci subzistă. Tub digestiv lîngă tub digestiv, ca într-o fotografie de grup. O mică “clasă” de îmbogăţiţi prin fraudă şi evaziune fiscală huzuresc şi se joacă cu destinele celor mulţi! Democraţia nu se face cu oameni prin ale căror buzunare şuieră constant vîntul.

Lumea nu cunoaşte, cu precizie şi adevărat, nici Estul, nici Vestul... totul se reduce la propagandă, întîlniri reciproce cu declaraţii sterile.

Iată aşa trăim, cu aritmetica alegerilor. S-a compromis şi democraţia, şi alegerile. A biruit un nou tip de individ. Ruşii îi spun шкурник, care goleşte vistieria statului şi se gîndeşte numai la propriile interese. Chiar şi Biserica a uitat de Crist! Episcopii sînt în prim-plan şi îi apără pe cei bogaţi. S-a uitat că bogăţia, că banul nemuncit e furt. Socialist cu Crist aş mai înţelege, dar socialist cu Vladimir şi Kirill nu prea înţeleg... Cine citeşte azi pe Nikolai Berdiaev, Lev Tolstoi, Fiodor Dostoevski?! Alţii ne sînt băgaţi în programe... Aşa a fost şi după 1917... Aşa va mai fi... Pînă cînd statul va fi, într-adevăr, stat! Cu legi umane şi în interesul tuturor.

De ce aşa noţiuni ca незаконное обогащение nu se regăseşte în legislaţia noastră? Cu pedepsele cele mai drastice! Absurdul de la Bălţi cu Renato Usatîi şi сel de la Orhei cu Ilan Şor (dar şi din alte părţi) ne fac de rîs în toată lumea.

Partidele au creat situaţia în care ne aflăm. Noi votăm, iar alţii (se) aleg. Explicaţia e una: nu avem elite politice. Nu dispunem de şcoli adevărate. Nu avem eroi, patrioţi. Avem experimente. Inclusiv cu statul. Cîte oraşe ne trebuie? Cum trebuie să fie ele? De ce degradează satele – vetrele neamului nostru?

Statalitatea moldovenească e numai cu numele. Aşa cum Dorin Chirtoacă crede că el conduce Chişinăul, tot aşa şi noi ne autoiluzionăm că sîntem suverani. Şi ne tot căutăm temeiurile... Statul ori este, ori e o făcătură (de nisipuri mişcătoare). “Schimbările” din lume ne găsesc nepregătiţi şi dezbinaţi. Nici vecinii nu stau mai bine. Avem nişte vecini de-a dreptul de pus, ca busuiocul, la icoană... Ne va ajunge oare minte să ne consolidăm, să ne curăţim pas cu pas de nerozi, de hoţi, de lingăi, de iluzii deşarte, de politicul de doi bani şi să trăim omeneşte?

Iov RUSNAC, pedagog pensionar, Bulboaca-Briceni