Sărbătorile de Paşti din acest an au fost cam cu neplăcere pentru o familie de buni prieteni de-ai mei. În miercurea din Săptămîna Patimilor, mama a ajuns internată în spital cu fetiţa de un şi jumătate. O răceală mai complicată din cauza căreia a fost nevoie de spitalizarea copilului. În timp ce mama cu fetiţa se aflau la Centrul Mamei şi Copilului, acasă au rămas tata şi doi feciori mai mari.

Peste o zi mă întîlnesc cu capul familiei. Bineînţeles, era abătut şi trist pentru că boala copilului de departe nu e un prilej de bună dispoziţie. Însă cel mai curios e ce mi-a spus. Şi cred că ar merita să ştie toţi bărbaţii acest enunţ.

„Ştii, mai aud cîteodată pe vreun bărbat care consideră că dacă femeia nu este angajată în cîmpul muncii şi e casnică, atunci practic nu face nimic. „Da ce face, că stă acasă?” Acum dacă îl voi mai auzi odată pe vreo unul că zice aşa am să-l scuip în ochi, pentru că o femeie, o mamă face tot acasă. Casa, gospodăria şi în genere atmosfera casei pe ea se ţine. Asta am simţit-o abia acum cînd pentru prima dată mama noastră nu e acasă pentru mai multe zile. Umblăm cu băieţii de parcă nu ne ajunge apă la rădăcină, dintr-o dată parcă ne-am îmbolnăvit şi noi, chiar de nu avem febră şi gîtul roşu. Casa e pustie fără mama noastră, iar liniştea lăsată ne pocneşte în urechi. Ce face o mamă acasă?! O mamă face tot. Din păcate, înţelegem lucrul acesta prea tîrziu”.

O mamă face tot. Mă refer la situaţiile cînd greul banilor în casă îl face bărbatul. Cînd bărbatul asigură casa cu de toate. Însă toate acestea n-ar avea nici un rost dacă nu ar fi femeia, mama, gospodina care gestionează, monitorizează, face, pregăteşte, ţine în ordine casa şi practic are grijă de toate. De la mîncarea pe masă şi pînă la bunăvoia în casă. Mama e managerul principal în casă pentru că de ea depinde cum activează o familie. Regretabil, dar deseori acest lucru se înţelege doar atunci cînd sistemul din anumite motive dă fisuri.

Nu e de scris multe aici. Dar jobul unei mame e clar şi deloc uşor. Cam la fel cum ai administra o întreprindere, numai că această întreprindere este mai mică, iar atitudinea faţă de colaboratori e cu durere de suflet. O mamă trebuie păzită, preţuită şi ocrotită, că, altiminteri, soarta are grijă şi suplineşte lacunele de neştiinţă şi ignorare. Uneori prin forme deloc frumoase.

Lilia GRUBÎI