„CAZUL EVGHENI SEVCIUK” SI LIPSA DE PROFESIONALISM A SIS

Cum poate o ţară să doarmă pe interesul naţional

Refugiul politico-mafiotic al lui Evgheni Şevciuk în Republica Moldova a pus autorităţile de la Chişinău în cea mai jalnică şi dezonorantă postură, în primul rînd fiind vorba despre Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS), despre premier şi Parlament, căci Preşedinţia a fost exclusă deja din aria unor astfel de responsabilităţi ce derivă dint-o astfel de situaţie extrem de delicată.

Faptul că Sevciuk a ales Chişinăul drept refugiu este o diversiune de care rîd şi studenţii de la şcolile militare de profil, iar asta în raport cu reacţia autorităţilor moldoveneşti. În termeni reali, Sevciuk este o captură informativă de mare însemnătate. Voluntariatul prin care el a ales Chişinăul ca loc de refugiu faţă de autorităţile de la Tiraspol îi conferă, din start, statutul de refugiat politic. Se pare că nici el nu l-a solicitat şi nici autorităţile moldoveneşti nu i l-au recomandat, deşi, în mod automat, el ar trebui să devină captivul organelor abilitate cu interogarea lui.

Dacă e să recurgem la „manualele clasice”, era logic ca Sevciuk să fi cerut azil politic în Ucraina, România SUA sau în oricare ţară europeană, state în care ar fi fost „stors” la sînge de informaţiile de care dispune. Refugiul său la Chişinău pare mai curînd o diversiune, o misiune sub acoperire, acceptată tacit de către actualii guvernanţi. În mod normal, ţinîndu-se seamă de faptul că prezenţa lui Sevciuk laChişinău are legătură cu siguranţa naţională. Acesta ar trebui să se afle sub o pază strictă şi interogat, ca la carte, de către SIS.

Speculaţiile care se fac în spaţiul virtual, potrivit cărora Sevciuk ar putea fi folosit de către actualii guvernanţi pentru a „culege” candidaţi transnistreni ca să candideze în Parlamentul RM în contextul votului uninominal preconizat, nu doar că sînt de natură să discrediteze guvernarea abuzivă şi învestită în miez de noapte, ci şi caricaturizează lamentabil SIS.

Oricît ar fi de „debutantă” RM ca Stat, aşa ceva nu se iartă, iar asta şi în contextul în care SIS este mai curînd moştenitorul super-puternicului KGB, nu al altor servicii de aiurea. Asta ne face să credem că SIS a devenit o componentă politică a unei guvernări de castă. Sevciuk este o „captură” informativă rîvnită de către toate serviciile secrete, dar se pare că el şi-a ales statutul de musafir şi complice al unor guvernanţi care, pînă mai ieri, aveau grave probleme de comunicare cu fostul lider separatist. S-a ajuns în situaţia aberantă în care presa presupus independentă „varsă lacrimi de durere” pentru faptul că autorităţile de la Tiraspol au percheziţionat pînă şi casa părinţilor săi! Lacrimi de durere pentru disputele dintre mafioţi!

Acum n-o să mă leg de relaţiile mafiotice dintre actualii guvernanţi şi Sevciuk de pe vremea cînd el tăia şi spînzura la Tiraspol, ci voi reliefa faptul că actualii guvernanţi şi-au bătut un cui serios la sicriu prin ambiguitatea cu care l-au primit la Chişinău pe Sevciuk ca pe un turist oarecare. Bine, guvernaţii sînt aşa cum sînt – hoţi, incompetenţi, aventurieri şi inculţi – dar cu SIS cum rămîne? Băieţi, rîd de voi toate serviciile secrete din lume, nu vă simţiţi ofensaţi că aţi ajuns să fiţi comparaţi cu civilii de cartier, care culeg informaţii despre cîţi bani are o gospodină care merge la piaţă, spre a da undă verde hoţilor de buzunare ca s-o jefuiască? Pe cîţi politicieni de la Chişinău îi are Sevciuk la mînă?

Kurt SOLOVIOV