Autor: Adrian LUPUŞOR

Prăbuşirea cu peste 20 la sută a rublei ruseşti la data de 16 decembrie nu reprezintă criza în sine, ci manifestarea dramatică a unei crize care s-a copt în Federaţia Rusă în ultimii doi ani. Indicatori ai crizei se manifestau şi în vremurile cînd preţul petrolului era peste 100 USD. Aventurile geopolitice ale Rusiei în Ucraina şi sancţiunile economice, comerciale şi financiare de răspuns ale Occidentului au sporit presiunile asupra economiei ruseşti şi au accelerat manifestarea explozivă a crizei prin prăbuşirea valutei naţionale, dar acestea nu sînt cauzele în sine ale crizei. Vinovată de situaţia curentă este anume guvernarea rusă care a instituit un model de capitalism de stat, unde exproprierile firmelor private sînt la ordinea zilei, iar marile corporaţii controlate de Kremlin operează în cadrul unor constrîngeri bugetare foarte relaxate.

Impactul prăbuşirii rublei asupra economiei va fi unul profund şi de durată. Activele companiilor ruseşti se vor deprecia, iar resursele investiţionale vor fi drastic raţionalizate, în situaţia cînd sistemul bancar şi piaţa de capital deja sînt puternic afectate de sancţiunile financiare occidentale. Colapsul economiei ruse se va face simţit pe întreg continentul european. Sectorul construcţiilor, atît rezidenţiale, cît şi nerezidenţiale, va fi unul din cele mai puternic lovite de criză. Acesta este sectorul unde lucrează marea majoritate a emigranţilor moldoveni.

Reacţia de adaptare a emigranţilor moldoveni se va manifesta în trei forme: 1) o parte vor fi în stare să renegocieze salariile pe care le primesc în ruble pînă la un nivel cel puţin apropiat exprimat în dolari sau euro anterior crizei; 2) o parte vor accepta noile realităţi şi vor fi de acord să lucreze pentru salarii mai joase; 3) o parte îşi vor pierde locurile de muncă şi fie vor reveni acasă, fie vor încerca să se reintegreze căutînd locuri de muncă în alte sectoare, naturalizîndu-se, apelînd la ajutor de şomaj, migrînd în alte regiuni etc.

Pentru evaluarea, în linii generale, a impactul prăbuşirii rublei asupra economiei moldoveneşti, s-a ţinut cont de următoarele ipoteze:

• Impactul prin intermediul exporturilor va fi unul minimal, deoarece exporturile moldoveneşti spre Rusia deja au sucombat urmare a embargoului comercial instituit de Moscova. Mai mult decît atît, pentru a face faţă cererii în creştere pentru produse alimentare, Moscova ar putea chiar să renunţe la embargo. Scenariul este posibil, dar de mică probabilitate şi nu este luat în calcul în simulări.
• Impactul prin intermediul investiţiilor directe ale investitorilor ruşi în economia moldovenească se va manifesta prin intermediul absenţei noilor investiţii din partea investitorilor ruşi. Dar ţinînd cont de faptul că în ultimii 4 ani, investiţiile străine directe din Federaţia Rusă au constituit mai puţin de 1% din totalul influxurilor, impactul dat va fi minimal. Pentru moment, se presupune că nu vor fi retrase investiţiile deja existente.
• Impactul prin intermediul remitenţelor va fi probabil cel mai important. Anticipăm o reducere cu 20 sută a volumului de remitenţe din Federaţia Rusă, ceea ce, pe termen scurt, este echivalent cu reducerea cu circa 12 la sută a influxului total de remitenţe.
• Impactul prin intermediul plasamentelor băncilor moldoveneşti în băncile ruseşti. În cazul unei panici bancare, aceste plasamente ar putea fi îngheţate sau chiar pierdute. Modelul nu este încă suficient de dezvoltat pentru a permite modelarea acestui impact.

Evaluarea impactului a fost făcută cu ajutorul unui model de echilibru general aplicat, care este calibrat pe baza datelor din anul 2010. Acesta este neajunsul principal, deoarece între timp au survenit noi şocuri care au schimbat cardinal relaţia comercial-economică cu Rusia. De asemenea, modelul nu este suficient de avansat pentru a evalua impactul dinamic şi cel transmis prin intermediul sectorului financiar.

Ţinînd cont de aceste limitări, o reducere permanentă cu 12% a volumului de remitenţe, în absenţa altor mecanisme de adaptare (migrarea către alte sectoare, către alte ţări), va fi însoţită de următoarele efecte esenţiale a economiei moldoveneşti:

• Creşterea nivelului de sărăcie monetară şi o scădere a consumului gospodăriilor casnice cu circa 5-7%;
• Scăderea consumului automat, combinat şi cu scăderea nivelului de producţie internă, va duce la reducerea bazei taxabile şi o scădere a încasărilor bugetare cu circa 3,5-3,7%, atît din contul TVA-ului, cît şi a impozitelor indirecte;
• Reducerea veniturilor bugetelor va impune fie reducerea transferurilor sociale către gospodăriile casnice cu circa 4,5-7,0% (ceea ce va servi ca impuls suplimentar asupra sărăciei), fie renunţarea la alte cheltuieli pentru a păstra intact nivelul de cheltuieli sociale;
• Deficitul bugetar se va înrăutăţi, cu circa 1,0-1,5% faţă de scenariul de bază;
• Cît de paradoxal nu ar putea să pară, dar scăderea nivelului de venituri remise din Rusia în mod foarte probabil va determina un nou val de emigrare, atît către alte destinaţii, cît şi spre Rusia. Astfel, rata de ocupare ar putea să scadă cu circa 2-4 la sută, ceea ce se va reflecta în capacităţile de producţie ale firmelor moldoveneşti.
• Reducerea ocupării va determina, pe termen scurt, o scădere a exporturilor totale de circa 4,5% şi o scădere a importurilor cu circa 4%.
• Absorbţia totală (consumul gospodăriilor casnice, consumul guvernului şi investiţiile) va scăderea cu circa 3,8-4,2%;
• Vor exista presiuni suplimentare, greu de cuantificat, asupra leului moldovenesc;
• Efectul total net este reducerea PIB-ului cu circa 3,6-4,0% faţă de scenariul de bază. Această scădere este incomparabil mai mare decît rezultatele altor cercetări, unde s-a ţinut cont doar de efectele de runda întîi.

Principalele recomandări:

• Politica monetară trebuie să rămînă în continuare axată pe ţintirea inflaţiei, nu pe stabilizarea externă a leului, deoarece şocul va fi pe termen lung şi cursul trebuie să se ajusteze la noile realităţi;
• Pentru a menţine intacte nivelele de cheltuieli sociale, Guvernul va trebui fie să identifice resurse de finanţare a deficitului bugetar aflat în creştere (cu implicaţii negative asupra nivelului datoriei publice), fie să raţionalizeze cheltuielile în cadrul sectoarelor şi între sectoare;
• Precizia în alocarea ajutorului social va trebui să crească vizibil. Deşi erorile de excluziune în sistem sînt foarte mici, cele de incluziune (din cauza corupţiei) sînt mari; calculele Ministerului Economiei arată că, cu o distribuţie judicioasă şi bine ţintită a ajutorului social, resursele alocate în cadrul legii ajutorului social ar fi mai mult decît suficiente pentru a elimina definitiv sărăcia calculată la pragul naţional.
• Administrarea fiscală va trebui îmbunătăţită în mod cardinal, cu un accent major pe colectarea mai bună a veniturilor din TVA; în prezent, din cauza evaziunilor fiscale, statul ratează numai din TVA circa 4,0-4,5 miliarde lei. 

Preluat de pe pagina EXPERT grup