CARACATIŢA POLITICO-OLIGARHICĂ DE LA EST SPRE VEST

Anihilarea lui Filat şi slăbirea PCRM pentru o viitoare alianţă condiţionată

Autor: Mihai CONŢIU

Este de-a dreptul halucinantă rapacitatea politicienilor români şi moldoveni, cu care luptă exclusiv pentru sine, nicidecum pentru cei pe care-i fraieresc să le acorde votul. Cea mai interesantă situaţie, însă, este dată de relaţiile dintre clanurile politico-oligarhice româneşti şi cele moldoveneşti. Multe aspecte ale acestora ne determină să credem că „partida moldovenească” este mai puternică. Sigur, se poate admite că această cedare românească se execută la comandă şi din interese de securitate Nord-atlantică. Dar poate fi şi invers! Politicienii români de pe Dîmboviţa, „miticii” eterni ai României, sunt aceiaşi de pe vremea lui nenea Iancu, iar „Kostia-Costică” de pe Bîc este acelaşi de pe vremea URSS. Este vorba despre grangurii-nacialnici, nu despre simplii locuitori ai acestor două ţări!

Pe vremea cînd şi noi eram suficient de naivi încît credeam că Vladimir Voronin, nu şi cei din anturajul său, chiar crede în statalitatea R. Moldova, habar nu aveam că există în umbra sa un personaj atît de malefic, puternic şi extrem de prolific în acţiunile sale ca Vlad Plahotniuc.

Iubite cititorule, dacă tot ai ajuns pînă aici cu lectura, te avertizez că oricît ţi s-ar părea de complicat, încurcat sau alambicat şi lung acest articol, ce pare că sare de la una la alta fără legături aparente, crede-mă, îţi este util pentru a înţelege măcar parţial ce jocuri diabolice se fac în preajma şi în neştiinţa noastră.

În timp ce suntem hrăniţi permanent cu iluzii electorale aparent în beneficiul nostru, politicienii-oligarhi, ca exponenţi ai guvernelor, nu fac nimic altceva decît să lupte pentru propriul lor belşug şi pentru satisfacţia de a fi stăpîni, de a ne domina şi manipula cu satisfacţia cinică a celui care ne priveşte ca pe nişte sclavi.

Pe 27 Septembrie 2007,

în urma unei decizii grosolane a Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA), TVR1 şi-a încetat emisia în Republica Moldova. Au motivat ei atunci această interdicţie prin aceea că, chipurile, TVR1 avea o pretinsă datorie faţă de Ministerul Dezvoltării Informaţionale de atunci.

Foarte operativ, CCA de atunci a acordat licenţa de emisie a TVR1, iar asta în urma unui „concurs” specific „democraţiei” acelor timpuri comuniste, firmei off-shore Telefe M International, despre care presa a scris că ar fi fost controlată de Vlad Plahotniuc, om de afaceri şi de încredere al FAMILIEI. Astfel, pe cea de-a doua frecvenţă naţională, care are o acoperire de 95%, a început să transmită postul TV 2 Plus, deţinut de Telefe M.

A fost sau nu un atac de tip „rider”? Păi... cam a fost! L-a luat cineva la întrebări pe Gheorghe Gorincioi, fostul preşedinte al CCA? Bineînţeles că nu, pentru că s-a şi repezit să schimbe turul pupat comuniştilor cu poalele Corinei Fusu!

TVR1 între CEDO şi bîlbe suspecte

Pe data de 01 August 2008, TVR1 a acţionat R. Moldova la CEDO, unde fireşte că ar fi cîştigat. A venit însă anul 2009, cînd comuniştii au fost nevoiţi să divorţeze de actul guvernării pe motive de incompatibilitate, violenţă casnică, înşelarea partenerului R. Moldova etc.

După 2009, se înţelege că s-a pus iarăşi pe tapet retransmiterea TVR1. În noile condiţii destul de convenabile României sub aspect politic, abia pe 12 Septembrie 2013 a fost semnat un Acord de soluţionare amiabilă a cererii depuse de TVR împotriva R. Moldova la CEDO, care intră în vigoare după ce CEDO îl va aviza. De ce tocmai acum şi nu în 2010, 2011...?

O problemă delicată şi eludată perfid de către responsabilii şi politicienii români şi moldoveni este aceea că TVR1 va transmite prin cablu, nu prin frecvenţă naţională cu acoperire de 95%, de care a fost lipsită printr-un atac de tip „rider”.  

Crezîndu-ne ignoranţi cu totul, responsabilii moldoveni, în complicitate cu cei români, ne spun că 80% din populaţia ţării este conectată la televiziunea prin cablu. Aşa să fie? Să fim serioşi, cîte din satele moldoveneşti sunt împînzite cu televiziune prin cablu! Dar există măcar vreunul? Chiar dacă ar confunda cablul cu antenele satelit, tot n-am ajunge la această proporţie?

TVR1 între politică şi Plahotniuc

Cel care, pînă în 2009, se pare că dirija din umbră cam tot ce se numeşte „Banul Familiei” în ţara aceasta, Vlad Plahotniuc, după 2010 a ieşit din anonimat, a început să haiducească prin politica mare şi să aibă un cuvînt greu de spus în făcutul şi desfăcutul treburilor ţării. Într-o astfel de realitate copleşitoare, cine şi-ar mai permite să-i ceară să restituie TVR1 frecvenţa luată cu japca în 2007? Asta dacă presa are dreptate cînd afirmă că el controlează TV 2 Plus!

Dar de ce TVR1 nu insistă să-şi recîştige frecvenţa care i-a fost luată abuziv? Cu o nemăsurată ipocrizie, responsabilii şi politicienii implicaţi în această chestiune spun că transmiterea TVR1 este dorită de majoritatea moldovenilor. Atunci de ce n-o oferă şi celor de la sate, oamenilor care nici nu prea au acces la cablu?

În mod normal, justificat şi legal, semnarea Acordului de soluţionare amiabilă a cererii depuse de TVR împotriva R. Moldova la CEDO trebuia condiţionată cu reacordarea frecvenţei de emisie de care TVR a fost deposedată în 2007.

Nu s-a înaintat o astfel de condiţie deoarece, în mod automat, trebuia să se constate juridic procedura prin care „Vladimir Voronin i-a făcut cadou lui Plahotniuc” această frecvenţă, în condiţiile detaliate în presă. Pentru aceasta, trebuia strîns cu uşa justiţiei şi Gheorghe Gorincioi, fostul preşedinte al CCA, era nevoie să fie culese şi administrate toate probele şi mărturiile privind acest caz, iar mai apoi instituţiile de drept ar fi constatat că a fost vorba despre un atac de tip „rider”. Interesant este că ştabii din TVR parcă s-au temut ca nu cumva CEDO să le facă dreptate şi, astfel, să-i supere crunt pe stăpînii lor politici, care, la rîndul lor, n-au interes să-i tulbure apele mediatice private ale oligarhului moldovean.

Imperiul mediatic al lui Plahotniuc şi Filat ca victimă „colaterală”

R. Moldova se află într-o incertitudine democratică. morală şi civilizatoare atît de compromiţătoare încît un personaj ca Plahotniuc devine extrem de „seducător” pentru o mare parte a celor care-şi arogă calităţi de „lideri, critici sau comentatori lucizi şi independenţi” ai fenomenului politic şi social din ţară.

Plahotniuc ştie că ei nu sunt nimic altceva decît „un produs autohton convertibil în bani”, motiv pentru care îi cumpără chiar justificat. Jurnaliştii care, pînă mai ieri, ne judecau (o fac şi acum!) că îl apăram pe comunistul Vladimir Voronin, au ajuns să fie plătiţi să intre în combinaţiile politice cele mai ostile cetăţenilor moldoveni. Noi măcar suntem consecvenţi atunci cînd este vorba despre afirmarea statalităţii R. Moldova. Probabil că acesta este şi motivul pentru care „camarila PCRM” ne-a vrut răul!

Noţiunea de „libertate de exprimare şi independenţa opiniilor” nu a fost abrogată deoarece aceasta nici nu a existat vreodată. Sursele noastre credibile din mediul politic şi cel al serviciilor secrete ne-au luminat formidabil în privinţa calităţilor de mare jucător ale lui Vlad Plahotniuc. La talentele sale, merita să se nască măcar în Sicilia sau în Chicago, SUA.

Cine-şi imaginează că Plahotniuc vrea să distrugă PCRM – se înşeală amarnic! El vrea să-i limiteze doar succesul electoral pe care el îl anticipează: PCRM trebuie să fie binişor sub pragul electoral de 50% pentru a fi nevoit să negocieze cu PDM-Plahotniuc o viitoare alianţă de guvernare. Spre a fi sigur de reuşită, trebuie să-i facă şi concesiile de rigoare lui Vladimir Voronin şi, fireşte, camarilei.

Nu excludem ca, în următoarele luni, „justiţia lui Plahotniuc” să restituie comuniştilor postul de televiziune NIT. S-ar putea să fie nevoit, altminteri ruşii i-ar lua imediat postul de televiziune PRIME TV. Asta înseamnă că „partida rusească” este dispusă să gireze o viitoare alianţă PCRM-PDM.

Scurtă pauză pentru o amintire: În urmă cu ceva timp, PRIME TV şi-a sistat contractul cu realizatorul român Cristi Tabără pentru emisiunea Pro Vest? De ce şi pe cine deranja o emisiune pro-europeană profesionistă, umană şi pe înţelesul oamenilor? Dar parcă Plahotniuc este pentru integrare europeană, ca şi partidul său!? Acelaşi Plahotniuc în faţa căruia românii au cedat frecvenţa postului românesc TVR1!

Plahotniuc îi tratează pe comunişti ca pe viitori aliaţi, iar pe Filat drept un inamic colateral ce trebuie distrus. Spunem aceasta deoarece Plahotniuc i-a intuit punctele nevralgice ale liderului PLDM. În numele integrării europene şi al reuşitelor de la summit-ul de la Vilnius, Filat a înţeles că este benefic pentru ţară să nu se angajeze în polemici distructive cu „politicieni-inchizitori” deteapa unora ca Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă sau cu armata mediatică subordonată lui Plahotniuc.

Filat a subestimat exact ceea ce a preţuit Plahotniuc – calomnia susţinută mediatic în permanenţă şi supradimensionarea numerică a acesteia! Plahotniuc nu este o fire cu ceva simţ moral ca să respecte un armistiţiu! Exemplul marelui său învăţător, Voronin, i-a intrat pe veci în sînge. El a crezut în eficienţa unui armistiţiu politic, Plahotniuc, însă, a continuat războiul prin Ghimpu şi batalioanele de comentatori, bloggeri şi jurnalişti subordonaţi. Am remarcat şi scris de mai mult timp că pînă şi postul de televiziune TV7 al colegului său de partid, Chiril Lucinschi, îl sabotează. Păi cum să n-o facă? Dacă TV7 nu-l va discredita cu rafinament pe Filat, atunci ruşii îi vor da acest post lui Plahotniuc, iar puiul de Lucinschi ar rămîne cu buza umflată! Pentru cine lucrează analistul Igor Boţan, co-prezentator cu Natalia Morari la o emisiune a acestui post? Dacă aţi şti cu cît este plătit uciotcikul-analist-comentator-prezentator-arbitru-profesor etc. pentru grimasele sale de mare doct al naţiunii... Plahotniuc ştie, la fel de bine cum o cunosc şi cei promovaţi în funcţii înalte din rîndul membrilor Asociaţiei ADEPT, căreia Igor Boţan îi este director executiv. Funcţii controlate de Plahotniuc, se înţelege!

Cum vrea Plahotniuc să decapiteze PLDM

Retragerea lui Filat din „prima linie executivă” şi faptul că nu are absolut nici o influenţă sau susţinere mediatică sunt două aspecte extrem de bine studiate de către Plahotniuc. Ca prim-ministru, Filat era o personalitate penetrantă în orice perspectivă de reflectare. Acum, locul acestuia este ocupat de Iurie Leancă.

Cu toată consideraţia de rigoare, fără absolut nici o intenţie de a-i minimaliza personalitatea lui Leancă, suntem nevoiţi să constatăm cîteva aspecte exploatate abil de către Plahotniuc. Probabil că Leancă nu ştie, dar nici noi nu ştim cît de vulnerabil sau slab de înger poate fi domnia sa! Îi ştim doar „un anturaj extrem de apropiat”, care şi-ar dori să fie „slab de înger şi vulnerabil”!

În spaţiul public moldovenesc, imaginea delicată a lui Leancă este exact ceea ce şi-ar fi dorit cel mai mult Plahotniuc să aibă spre a-i diminua personalitatea evidentă a lui Filat. Astfel, se doreşte crearea pentru Filat a unei imagini în sepia, adică ceva şters sau învechit, pentru că Leancă, icoană bizantină statică, numai faţă de luptător şi de mare lider naţional nu are!

Dacă nu are aşa ceva – atunci trebuie compromis sau cumpărat! Ni se comunică faptul că se lucrează pe ambele fronturi. Numai astfel poate fi anihilat PLDM! Nici nu mai vorbim despre posibilele racolări ale unor deputaţi din acest partid sub „diverse pretexte democratice”! Dar ce să mai adăugăm în „situaţia electorală” în care Plahotniuc va „ordona” detaşarea temporară politică a lui Alexandru Tănase de la Curtea Constituţională într-un partid? Tot ca o lovitură aplicată lui Filat!

Iurie Leancă este un bun şi util profesionist în diplomaţia actuală a R. Moldova. El nu poate abdica de la angajamentele sale pro-europene, dar ce ne facem în situaţia în care nu i se cere asta, ci doar schimbarea culorii politice? Ca o „asperitate rafinată” faţă de angajamentul pro-european al lui Leancă, haideţi să zăbovim, un pic, asupra unui aspect „complementar”!

Ce fel de interese naţionale sunt în joc?

Le putem bănui doar. Plahotniuc este un om extrem de puternic în R. Moldova şi chiar periculos dacă-l deranjezi cu ceva. În România are relaţii destul de ramificate încă de pe vremea cînd preşedinte era bolşevicul de Ion Iliescu.  Acum, vorbind de scena politică, a intrat într-un con de umbră, dar se simte că acţionează cu eficienţă şi influenţează cele mai diverse acţiuni şi activităţi politice, economice, mediatice etc. Are, aşa cum am sugerat şi mai sus, la dispoziţie un imperiu mediatic naţional impresionant, flancat de armate de comentatori, bloggeri înfometaţi şi suporteri pe forumuri. Este vorba despre multe milioane investite în astfel de strategii, dar asupra acestora vom reveni cu alt prilej!

Pe fondul parcursului european al R. Moldova, al susţinerii fără precedent a ţării de către Occident şi iminenţa pasului decisiv de la summit-ul de la Vilnius, se pare că singurii jucători politici ai integrării europene au rămas doar cei din PLDM. Eforturile politico-diplomatice ale Nataliei Gherman-Snegur pe acest plan sînt, totuşi, remarcabile.

Se conturează tot mai mult convingerea că PD-Plahotniuc nu vrea doar să acapareze masiv din electoratul comuniştilor, dar vrea să fie şi partenerul cel mai credibil al Rusiei în perspective electorale. Lazăr stă mai mult prin hotelurile de la Moscova degustînd vinurile noastre împreună cu Rogozin.

Partidul Democrat din Moldova şi voinţa lui Plahotniuc nu trebuie subestimate deloc. În planul imaginii şi cel al relaţiilor politice externe, acest partid se înscrie într-o axă nu doar interesantă, ci şi greu de contestat. Aceasta pentru că vrea să pară a fi singurul partid-liant din Moldova care poate asigura un echilibru politic convenabil electoratului naţional, iar aceasta prin aceea că este partener cu Partidul Social Democrat din România (membră UE-NATO), care este condus de către premierul român Victor Ponta, precum şi cu partidul Edinaia Rossia”, care-l susţine pe preşedintele rus Vladimir Putin.

În toate aceste jocuri, inclusiv în ceea ce ţine de actul guvernării, o piesă interesantă în PD-Plahotniuc este ministrul Economiei Valeriu Lazăr, căruia amicul Bogdan Ţîrdea îi apreciază „hiperactivismul” pe frontul politico-economic rusesc. Printre altele, iată ce spune cunoscutul analist Ţîrdea: „S-a “specializat” pe vectorul estic (administrarea crizei vinului, vizitele în CSI, prezidarea comisiei interguvernamentale moldo-ruse, etc.) Se pare că Lazăr este supus unor presiuni permanente nu doar din partea colegilor din alianţă, dar şi din partea unor grupuri rivale din interiorul PD. Doar aşa îmi explic de ce, în Primăvara lui 2013, a declarat că ar putea să nu se regăsească în noul Guvern. Totodată, Lazăr devine şi un factor electoral, graţie multiplelor acţiuni de anvergură în care este implicat. Ar putea avea priză la electoratul rusofil, dacă va avea succese în contactele cu FR. S-ar putea ca PD să-l folosească pe post de locomotivă”, crede Ţîrdea.

În context european, de embargou şi cel ce ţine de securitatea economică naţională, aflăm că Lazăr crede că „statul ar putea renunţa la o parte din acţiunile Moldovagaz, dar şi la reţeaua de distribuţie, construită în ultimii ani, estimată la aproximativ un miliard de lei. Acestea ar putea fi cedate în contul datoriilor faţă de Gazprom.” "Trebuie să le strîngem grămăjoară, să le evaluăm şi să încercăm să le transmitem nu doar în gestiune, dar să luăm ceva în schimb. S-ar putea întîmpla să vorbim de achitarea anumitor datorii, poate, mai ştii, mai dau nişte datorii la Moldovagaz, adică încercăm ceva să obţinem", a declarat  Valeriu Lazăr în timpul aprobării, de către Guvern, a metodologiei de evaluare a reţelei de distribuţie a gazelor în R. Moldova.

De reţinut că datoria R. Moldova către Gazprom se ridică la aproximativ patru miliarde de dolari, cea mai mare parte revenindu-i însă regiunii transnistrene. La sfîrşitul anilor '90, statul a cedat o parte din activele Moldovagaz către Gazpromîn contul datoriilor. În prezent, gigantul energetic rus controlează50 la sută din pachetul de acţiuni al companiei,Guvernul de la Chişinău –35,33 la sută, iar Tiraspolul – 13,44 la sută. Cui aparţine Moldovagaz în realitate?

În tot acest amalgam politico-oligarhic, mediatic, economic şi conjunctural de poziţionate a părţilor implicate, pe care l-aţi citit mai sus, este chiar periculos să precizăm ce fel de interese naţionale sunt în joc, ale cui sunt prioritare şi de ce! Cert este că singurul partid naţional care joacă realmente cartea R. Moldova şi destinul ei european este PLDM, iar aceasta din simplul motiv că nu dă prioritate unor favoritisme politice externe discutabile. Dar este de menţionat că, în final, ceva se va SCHIMBA esenţial în politica de la Chişinău, chiar la începutul lui 2014. Şi nu este vorba despre mişcarea stelelor, venirea extratereştrilor sau despre  plecarea ziariştilor de la un patron la altul...!

olesea olesica 17.10.2013 - 17:55

Buna Mihai, De ce credeti ca PLDM este unicul partid national, proeuropean, nu guvernul oare a cedat aeropurtul si banca de economii??? Sunt obosita de aberatiile din media din Md. Nu exista jurnalisti onesti, ca si politicieni, care cu adevarat sa se preocupe bunastarea tarii. Va recoman sa va mai ginditi atunci cind scrieti. PLDM este principalul vinovat in esecul Schimbarii promise in 2009. Cu mari regrete din Dublin Olesea