Cere Plahotniuc milă de la Occident şi, implicit, de la cei doi Ţopa?

„Retragerea” lui Marian Lupu din cursa electorală poate fi pentru unii o lovitură de teatru, dar nu este deloc aşa. Privit în ansamblu, acest gest este o cacealma a disperării Puterii oligarhice. Este o iniţiativă voluntară a lui Vladimir Plahotniuc, de natură să sugereze Occidentului că merită clemenţă, milă, îndurare, iertare că poate fi un partener de negocieri, mai cu seamă în ceea ce priveşte propria-i persoană. Dar nu de astfel de cedări ar avea nevoie UE sau SUA.

Retragerea din cursă a lui Lupu, care se vrea a fi o concesie „proeuropeană”, ar fi trebuit să fie precedată de multe alte acţiuni pe care UE le aşteaptă de la cel care deţine încă puterea absolută în RM. Abandonul lui Lupu trebuia să se înscrie într-o succesiune întreagă de acţiuni proeuropene, iar aici ne referim la eliberarea din captivitate personală a Justiţiei, Procuraturii, CNA, a monopolurilor naturale, a economiei naţionale etc.

„R. Moldova are nevoie de un preşedinte proeuropean, dar nu de unul care să pornească războaie şi crize politice. Un sondaj credibil ne arată că desemnarea candidatului unic nu a adus cu sine rezultatele scontate”, a spus Lupu cînd şi-a anunţat retragerea. Citind cu atenţie ultima frază din acest pasaj, Lupu sugerează clar că desemnarea candidatului unic ar fi un eşec pe care doar abandonul său îl poate transforma în succes electoral în favoarea Maiei Sandu.

Nu speculăm nimic prin această observaţie deoarece, luaţi aminte vă rog, Lupu continuă în aceeaşi tonalitate, afirmnd: „Probabil că anunţul a fost făcut prea tîrziu. Faptul că s-a anunţat candidatul unic nu a întărit dreapta, dar stînga. Avantajul Maiei Sandu faţă de mine este în marja de eroare şi ambii păstrăm şanse de a accede în turul II, dar analiza făcută de noi denotă că candidatul care va ieşi în turul II are nevoie de fiecare vot, pentru ca să aibă şanse să-l învingă pe Igor Dodon.”

În plus, punînd sub semnul probabilităţii faptul că anunţul său ar fi făcut prea tîrziu, se limpezeşte faptul că decizia nu-i aparţine şi că a fost luată peste noapte, de Plahotniuc. Spre a da credibilitate gestului său, Lupu a depus tardiv la CEC şi o „cerere oficială” de retragere din cursa prezidenţială. Potrivit art. 46 din Codul Electoral, „concurentul electoral poate să-şi retragă candidatura printr-o declaraţie scrisă, adresată organului electoral care l-a înregistrat, dar nu mai tîrziu de 7 zile pînă la ziua alegerilor”. Totodată, Codul Electoral mai prevede şi situaţia în care un candidat electoral renunţă la cursă cu doar cîteva zile înainte de alegeri: „După expirarea termenului menţionat, înregistrarea concurentului electoral poate fi anulată doar de organul electoral care l-a înregistrat, în baza deciziei instanţei de judecată, precum şi în caz de deces al acestuia”. Acum înţelegeţi de ce spunem că „cererea oficială” a lui Lupu este tardivă, este inutilă şi făţarnică?

Reacţiile principalilor doi contracandidaţi ai lui Lupu

Din start, Maia Sandu s-a spălat pe mîini de oferta lui Lupu de a o sprijini, afirmînd, printre altele, următoarele: „Plahotniuc joacă aşa cum ştie - murdar. Doar că eu nu am nevoie de sprijinul lui. Eu acţionez după lege, iar legea spune clar că Plahotniuc şi hoţii ca el trebuie să stea la puşcărie. Pentru abuz de putere, pentru dezinformarea oamenilor cu ajutorul presei pe care o deţine, locul lui Plahotniuc este după gratii. Scopul său nu este victoria mea, ci consolidarea puterii lui.” „Plahotniuc l-a retras pe Lupu din frică faţă de candidatul comun. Daca ei vroiau parcurs european, nu creau o majoritate parlamentară prin şantaj şi traseism politic şi nu învesteau un Guvern la miez de noapte. Plahotniuc este un om bolnav de putere, care îşi bate joc de o ţară întreagă”.

La rîndu-i, Igor Dodon, candidatul creditat cu cele mai mari şanse în alegeri, a declarat: „Ceea ce spuneam de cîteva luni, s-a adeverit. Maia Sandu este candidatul comun convenit la Washington de Victoria Nuland cu Vlad Plahotniuc. Acolo pe Plahotniuc au ştiut să-l convingă, au americanii metodele lor, au informaţia, investigaţiile şi dosarele lor. Iar Maia e o piesă în acea înţelegere. De la bun început, am fost cu toţii antrenaţi într-un teatru regizat de americani, care avea ca final fuziunea tuturor forţelor pro-guvernamentale şi pro-europene într-o singură platformă electorală. Azi a sosit momentul adevărului şi a ieşit la iveală acest joc. Acum putem vedea who is who. Cei prostiţi de Plahotniuc, votaţi-o acum pe sfînta Maia. Votaţi un Chirtoacă în fustă, care la fel ca primarul de Chişinău vorbeşte frumos, dar va face jocurile Coordonatorului. Noi, socialiştii, ne vom mobiliza şi mai mult acum. Vom lupta cu toate forţele, cu toată puterea să înfrîngem această guvernare oligarhică şi coruptă, cu toate marionetele ei.”

Un cadou otrăvit oferit nu doar Maiei Sandu, ci şi lui Dodon

S-a văzut limpede că PDM (Plahotniuc) nu i-a convenit deloc desemnarea unui candidat unic de către PPDA şi PAS, cărora li s-au mai adăugat PLDM şi alte structuri. PDM a sperat pînă în ultima clipă ca Sandu şi Andrei Năstase să candideze separat. Din aceste considerente, holdingul mediatic al lui Plahotniuc a menajat-o discret pe Sandu, dar şi pe Dodon. Pe acesta din urmă şi din considerentul că are o largă susţinere populară, este mai greu şantajabil şi probabil că oligarhul a luat în calcul o eventuală milostenie din partea lui Dodon în cazul în care va ajunge Preşedinte. Este demn de reţinut că nici Sandu nu a fost foarte dură cu Plahotniuc pînă în clipa în care a devenit candidat unic şi a preluat mesajele de luptă anti-oligarhică de la PPDA, neparticipînd nici la protestele PPDA.

Cu toate aceste, la ora actuală, Dodon şi Sandu au un obiectiv comun – destructurarea oligarhiei şi scoaterea statului din captivitatea lui Plahotniuc, obiectiv pe care Dodon şi l-a fixat încă de cînd a devenit liderul PSRM. În aceste condiţii, observăm că Dodon şi Sandu au suficiente motive să nu creadă în sinceritatea demersului făcut de Lupu (Plahotniuc), iar asta în condiţiile în care cei doi doresc eliminarea a tocmai ceea apără oligarhul cel mai mult – puterea personală absolută în stat!

Se ştie că Maia Sandu este candidatul unic rezultat din alianţa politică PPDA şi PAS. În acest context, Lupu (Plahotniuc) anunţă susţinerea pentru această alianţă, care este efectiv un corp politic comun. Logic, asta înseamnă că Plahotniuc şi holdingul său mediatic vor susţine tocmai acea grupare pe care de circa un an şi jumătate a terfelit-o, a defăimat-o şi a hărţuit-o în cele mai brutale feluri. Atunci cum rămîne cu „interlopii şi oligarhii fugari” Victor şi Viorel Ţopa, care ar sta în spatele creării PPDA, dar şi cu Andrei Năstase, aliatul lor, vîrful lor de lance, căruia i-au terorizat şi mama, şi care acum merge în teritorii, în campanie electorală, în duet cu Sandu? A căzut cumva la pace Plahotniuc cu „interlopii şi oligarhii fugari” Victor şi Viorel Ţopa? Greu de crezut! Deşi cunoaştem faptul că Plahotniuc în unele cazuri se împacă, dă la pace cu unii dintre inamicii săi.

Problema care se pune nu ţine de sprijinul pe care PDM îl va da sau nu Maiei Sandu, ci de viitorul acestui partid, de existenţa lui. Cum îşi poate imagina cineva că membri fideli ai PDM vor vota cu un candidat care este exponentul politic şi al celor pe care holdingul mediatic al oligarhului şi, implicit, al PDM i-au discreditat şi defăimat atît într-un de peste un an şi jumătate? Dar cu aceiaşi membri ai PDM să-l voteze pe Dodon, care luptă împotriva lui Plahotniuc de ani de zile? Votîndu-l pe Dodon, membri PDM vor recunoaşte implicit că Plahotniouc, stăpînul din umbră al acestui partid, este ceea ce a afirmat permanent liderul PSRM. Mai curînd, aceştia, în marea lor majoritate, vor boicota alegerile alături de comunişti, deşi nu va fi un gest semnificativ întrucît nu sînt atît de mulţi. Cei mai mulţi dintre „aderenţii PDM” sînt de formă, capturaţi prin şantaj şi forţă.

Gestul disperat al retragerii lui Lupu ar putea fi şi un propulsor pentru alegătorii indecişi, fie spre Sandu, fie spre Dodon.

Ce l-a împins pe Plahotniuc spre acest gest?

Apariţia lui Plahotniuc alături de Lupu cînd şi-a anunţat abandonul are şi ea semnificaţiile ei. În primul rînd, occidentul „trebuia să vadă” că este decizia lui şi că doar cu el se poate negocia în viitor. Sigur că, pe interior, PDM avea sondaje reale care arătau că Lupu nu poate accede în turul doi al alegerilor. În acest context, ca un element de presiune a constituit-o şi susţinerea pe faţă a Occidentului pentru Sandu. Concomitent, Plahotniuc a văzut că „opţiunea proeuropeană” a candidaţilor lui de buzunar – Lupu şi Leancă – a eşuat, a fost percepută de occidentali ca un element electoral de diversiune. În plus, nu uitaţi că se vehiculează tot mai insistent informaţii potrivit cărora americanii, britanicii şi chiar românii ar lucra la nişte dosare penale internaţionale care-l vizează pe Plahotniuc. Este posibil să fi primit şi ceva semnale externe în acest sens.

Prin urmare, chiar dacă este lipsit de relevanţă şi consistenţă electorală acest abandon, voluntarismul iniţiativei lui Plahotniuc poate fi perceput ca un steag alb, pe care îl poartă în mînă spre a cere clemenţă, prin care vrea să-şi demonstreze disponibilitatea de a-şi negocia retragerea în schimbul propriei siguranţe. Este sigur că influenţa Vestului a jucat un rol decisiv, că s-a dorit limpezirea apelor politice printr-o confruntare electorală între Stînga autentică reprezentată de Dodon şi Centru-dreapta, pe care se situează Sandu şi Năstase.

Aici nu este vorba nicidecum de competiţii politice geostrategice. În 2009, s-a constatat că voinţa Vestului a înfrînt fără probleme şi scrupule guvernarea comunistă, chiar dacă era expresia opţiunii populare majoritare. Totodată, s-a constatat că acel exerciţiu nu a deranjat nici Rusia, cum, de altfel, n-o deranjează nici ceea ce se întîmplă acum. Rusiei nu-i trebuie RM căci nu are ce face cu ea. Rusia nu-şi negociază cu nimeni drepturile pe care consideră că le are, iar exerciţiile electorale cu tentă geostrategică sînt doar în capetele înfierbîntate ale unora ca Mihai Ghimpu, Ana Guţu sau, mai neconvingător, tactic, Marian Lupu.

Acum, însă, se pune mai abitir problema corectitudinii alegerilor. Îngrijorarea lui Dodon nu pleacă de la aceea că alegătorii PDM ar vota-o pe Sandu, ci de la faptul că Plahotniuc, avînd la dispoziţie toate resursele administrative, iar aici un rol esenţial îl are CEC-ul controlat de oligarh, şi-ar putea negocia libertatea în schimbul falsificării alegerilor în favoarea Maiei Sandu. Nici nu este nevoie ca Sandu să ştie despre acest joc făcut peste capul ei.

Spre final, să reţinem că această cacealma sau acest joc politic al lui Plahotniuc de abandon electoral tardiv nu este deloc o lovitură de teatru, ci doar un joc al surprizelor care îi este caracteristic. Amintiţi-vă că la fel a procedat şi cu Filat cînd l-a eliminat din decorul politic. Procurorul general, care el însuşi trebuia să fie arestat, în loc să-şi prezinte demisia în Parlament, aşa cum Filat convenise cu Plahotniuc cu o seară înainte, a venit cu surprinzătoarea cerere de ridicare a imunităţii lui Filat, urmată instantaneu de arestarea lui.

În raport cu cei doi Ţopa, Plahotniuc se află iarăşi într-o situaţie ridicolă. Acum se aliază indirect cu ei, de parcă le-ar cere şi lor iertare. Pe cei „doi oligarhi şi interlopi” Ţopa, care n-au cum să fie oligarhi deoarece nu deţin controlul în stat, dar nici interlopi deoarece îşi desfăşoară activităţi legale în Germania, fiind „daţi în urmărire internaţională” de justiţia moldovenească, Plahotniuc nu a reuşit să-i înfrîngă. Astfel, Plahotniuc, indirect, recunoaşte, prin gestul său de retragere a lui Lupu, faptul că cei doi s-au refugiat în Germania din cauza Justiţiei lui Plahotniuc, nu a statului RM, o Justiţie care i-a condamnat selectiv în favoarea Mafiei.

Încet, încet, se pare că nu viitorul RM se prefigurează a fi sumbru, ci doar cel al lui Plahotniuc!

Mihai CONŢIU