CANIBALISMUL POLITIC AL INTELECTUALILOR

Intoleranța nomenclaturist-sovietică înnăscută nu va dispare nici peste 50 de ani

La fel ca și în România, numai că pe alt palier ”originar”, lipsa unei democrații autentice și a unei generații majoritare de tineri pragmatici și idealiști, în același timp, dar și necompromiși persistă continuu din cauza bătrînilor intelectuali scăpătați din regimul sovietic. Începînd cu anii 1989-1991, anume acești intelectuali, în complicitate sau concurență cu politicienii momentului, au fost cei care au avut și au încă pretenția că pot fi ”noii învățători ai neamului în ale democrației autentice”.

Pentru ca să-și consolideze reputația de ”lideri incontestabili”, cei mai mulți cu ”pretenții elitiste” au recurs la găselnița unirii Republicii Moldova cu România. Au trecut aproape 30 de ani, iar ei continuă și acum să-i unească pe moldoveni cu românii. Fiind crescuți, educați și pătrunși de devotamentul față de URSS, acești intelectuali au produs o diversiune națională ale cărei urmări dezastruoase se resimt și astăzi. Ce instincte, exerciții și cunoașteri autentic democratice au putut avea acești intelectuali de extracție sovietică, care au fost lideri comsomoliști, ca Ion Hadîrcă, premiați cu Premiul Comsomolului, ca Nicolae Dabija, aterizați direct de la Moscova ”în interes literar-unionist”, ca Valeriu Matei, și alții asemenea lor?

Diversiunea unirii cu România a fost și este încă o operațiune controlată de serviciile secrete românești, avînd menirea să-i dezbine și să-i fanatizeze pe unii moldoveni, în timp ce liderii operațiunii tratau asta ca pe o afacere profitabilă în plan personal. În realitate, liderii intelectuali moldoveni, începînd cu 1991, au cerut unirea cu o România care era de aceeași extracție sovietică la fel ca și ei. Intelectualii moldoveni, foști nomenclaturiști sovietici, foști colaboratori ai KGB s-au dus la Președintele criminal și bolșevic român de atunci al României ca ”să înființeze o afacere transfrontalieră cu o unire virtuală și extrem de profitabilă financiar”, nu una reală. Altminteri nu i s-ar mai fi așternut la picioare, în continuare, după ce, vorbindu-se despre unire, Iliescu le-a spus: ”Dar voi nu vă gîndiți ce-o zice Gorbaciov?”

Dramatic e că fiii și adepții lor tineri s-au dezvoltat după chipul și asemănarea lor. Astfel, prima și a doua generație de tineri au fost compromise din start! Îi recunoști după fanatismul semidoct cu care te admonestează pentru că nu ești de acord cu ei, după ”aerele că le știu pe toate”, după agresivitatea comportamentului lor, una care, dacă ai fi la fel de nesăbuit ca și ei, te provoacă să le altoiești una atît de ”convingătoare” încît pînă și spitalele cele mai performante să le refuze internarea pentru tratament. Covidul ar fuma nervos!

Bătrînii și-au ”consolidat” statutul de ”intelectuali de elită” prin aranjamente penibile în care și-au ”agățat” în biografii tot felul de premii, titluri academice și cărți de duzină cu pretenții de ”opere nemuritoare”. Toate acestea le-au făcut prin subordonări și complicități politice permanente, iar asta ca să-și facă uitat trecutul compromițător.

Ca parlamentari, consilieri prezidențiali, ambasadori, șefi de gazete etc., au avut permanent grijă ca să nu propage în societate necesitatea raportării tuturor moldovenilor la repere morale autentice. Neexistînd astfel de repere, mai cu seamă unele ”convenabile lor”, au vrut și rîvnesc și acum, insinuant, ca tocmai ei să fie receptați astfel. De-a lungul timpului, ca foști complici politici sau subordonați, pe rînd, ai unor politicieni ca Snegur, Roșca, Lucinschi, Diacov, Filat, Ghimpu, Plahotniuc etc., continuă și astăzi, din spatele ecranelor de televiziune, să dea lecții democratice și de politologie moldovenilor. Inclusiv tinerilor, cărora, unii, le sunt profesori la universități!

Lor nu le pasă că, după moarte, istoria reală le va dezvălui adevărata față. Ei trăiesc doar cu bunăstarea lumească și iluzia deșartă a onorurilor prezentă, iar asta și pentru că nici nu cred în Dumnezeul la care se duc să se închine, la ocazii, în biserici, cînd au și certitudinea că sunt ”o prezență publică”. Realitatea că nu au nici acum habar de ceea ce înseamnă democrația autentică, conviețuirea socială civilizată și, la urma urmei, viața creștină este demonstrată de canibalismul lor politic, de intoleranța specifică nomenclaturiștilor sovietici care nu puteau admite acceptarea civilizată a pluralismului de idei, opțiuni de tot felul, altele decît ale lor. Sunt adevărați canibali politici deoarece se identifică permanent cu politicianul pe care-l servesc și, mai mult decît acel politician, se transformă în hiene, în dușmani de moarte ai celor care le critică stăpînul politic. Aici, avem de-a face cu intelectualul homo sovieticus îngenuncheat în fața unei case cu bani murdari. Pentru ei, oponenții critici pe drept ai politicianului lor protector trebuie să fie deportați, să moară, chiar dacă, peste timp și timpuri, ar fi Eminescu, Kant, Voltaire, Cioran sau ”unul Iisus, care nu știe nici el cum stă treaba pe aici, pe la moldoveni”!

Acum s-au năpustit cu toții spre ultimul lor ”model politic” la modă – Maia Sandu! Așa cum, din ”interes personal mirosit oportunist în perspectivă”, nu i-au interesat biografiile autentice și devenirile unora ca Snegur, Lucinschi, Filat, Ghimpu ori Plahotniuc, n-au nici un interes să cerceteze ”impuritățile politice și morale” ale Maiei Sandu. Acum, ”s-au îmbrăcat în Maia Sandu” și îi privesc cu dispreț pe cei care-și poartă propriile lor veșminte distincte. Ei, așa cum am tot sugerat, nu sunt intelectuali autentici, ci șobolani ai întunericului spre care-și tot duc Țara. Nu-s capabili de dialoguri erudite libere, nepătimașe, pentru că ei nu-s capabili și discută decît cu ”ai lor”, cu cei blocați în proiecte umane obtuze și agresive pînă cînd moartea, invariabil, îi va despărți urît de tot. Al dracului de urît! Oricum, pentru ei, există ”viață” și după Sandu. Mai există Usatîi…, ce contează că Sandu a dezvăluit că e criminal! Dacă ea a putut, ei de ce nu? Doar pentru asta s-au tot antrenat din 1991 și pînă astăzi!

Mihai CONȚIU