CA SA VEDETI CIT DE MAFIOTI SINT GUVERNANTII MOLDOVENI!

Între oglinzi paralele – Islanda şi Republica Moldova

Despre ţări bogate şi ţări sărace se poate vorbi la infinit cu privire la faptul „de ce sînt aşa”. Şi Republica Moldova este o ţară extrem de săracă. Chiar dacă nu are şansa de a avea relieful geografic, de exemplu, al Elveţiei, totuşi ar fi putut fi o „mică Elveţie. Aici mă refer la ceea ce are, adică, în mod special, la solul fertil şi la ceea ce se cultivă şi ceea ce s-ar putea cultiva pe el în mod eficient. Condiţia primordială pe care R. Moldova trebuia să o îndeplinească spre a fi bogată era aceea de a fi guvernată de politicieni patrioţi, responsabili, necorupţi şi capabili să-şi determine cetăţenii să încurajeze producţia autohtonă, să îi determine pe moldoveni să devină consumatori, cu precădere, ai propriilor produse. Un exemplu, în acest sens, este Polonia, care a ocolit cu succes criza mondială din 2007-2008.

 

Instituţiile, cultura şi geografia, piloane esenţiale care determină bogăţia ori sărăcia naţiunilor

În întreaga lume există 195 de țări. 25 dintre ele sînt extrem de bogate, un cetățean avînd în medie un venit anual de 100.000$. În 20 de țări, venitul anual al unui cetățean este sub 10.000$. Alo, Republica Moldova, unde te plasezi? Există trei factori care caracterizează o țară bogată sau săracă: instituțiile, cultura și geografia. În general, țările bogate au instituții bune, iar cele sărace instituții foarte proaste, aşa cum este în Republica Moldova! Corelația între sărăcie și corupție este directă, aşa cum este în Republica Moldova! Cele mai bogate țări sînt și cele mai puțin corupte. Atunci cînd țările sînt corupte, aşa cum este în Republica Moldova, ele nu vor putea colecta suficiente taxe pentru a obține instituțiile bune de care este nevoie pentru a scăpa de capcana sărăciei.

De pildă, fără o bază de impozitare adecvată, aşa cum este în Republica Moldova, țările sărace nu pot investi în educație, sănătate, transport sau siguranță. Un mod interesant de a privi corupția, aşa cum se întîmplă în Republica Moldova, este că are la bază un mod de gîndire de clan. Să presupunem că angajezi pe cineva! În țările bogate, angajarea se face pe merit, intervievînd o mulțime de candidați și apoi cel mai bun candidat (indiferent de orice relație personală) este ales pentru postul respectiv.

În țările corupte, sub influența gîndirii de clan, aşa cum este în Republica Moldova, această abordare ar fi cam așa: este de datoria ta să nu ții seamă de așa-numitul cel mai bun candidat tocmai pentru a alege pe cineva din cercul tău: cumătru, frate, soție, fii, oameni din același clan, Candu, Silvia Radu, cumnatul Victor Roşca etc. În acest context, țările corupte, aşa cum este în Republica Moldova, nu au acces la inteligența și capacitățile tuturor cetățenilor, ci mai degrabă la o mînă de oameni, care, de regulă, sînt analfabeți funcționali.

Perspectivele și credințele, sînt la fel de importante în dezvoltarea unei țări. Făcînd o comparație între religie și bogăție, constatăm: cu cît oamenii cred mai puțin în religie, cu atît au șansa de a fi mai bogați. În 19 din cele mai bogate țări ale lumii, 70% din populație susține că religia nu este deloc importantă pentru ei (excepția este SUA). De cealaltă parte, cele mai sărace țări din lume sînt cele mai religioase. În aceste ţări, credinţa în Divinitate este strîns legată de ideea că „aici” și „acum” nu poate fi îmbunătățit, motiv pentru care trebuie să te concentrezi asupra spiritualului și să te gîndești la Viaţa de Apoi. Cetăţenii ţărilor dezvoltate au o mare încredere în capacitatea lor de a-și modifica destinul prin efort și talent. SUA este excepția de la regulă pentru că religia nu pare să încetinească creșterea economică. La americani, creșterea economică este un fel de religie pentru că o majoritate copleșitoare de protestanți, teribil de materialişti, îl construiesc pe Dumnezeul american.

Țările extrem de sărace, cu o anumită precădere religioasă, sînt localizate în regiunile tropicale, iar asta pentru că acolo viața este pur și simplu mai dură. Problemele încep cu agricultura, musca ţețe (care este un pericol pe întreg continentul African), o gamă foarte largă de boli și accesul redus la apă potabilă, dar și la sisteme de transport naval. Mai este problema resurselor naturale (petrol și metale prețioase). În mod paradoxal, țările sărace au resurse din plin. Economiștii denumesc resursele naturale „intensificatoare” și asta pentru ele vor ajuta țările cu instituții bune să devină mai bogate, iar țările cu instituții proaste vor ajunge și mai sărace, cauzînd ceea ce se numește „capcana resurselor”. Spre exemplu, Republica Democrată Congo este una din cele mai bogate țări ale lumii în minerale, dar țara pur și simplu își vinde resursele altor țări care se folosesc de acele materiale. Fără a avea pretenţia că vorbim despre reguli absolut indiscutabile, putem totuşi constata că cel puţin 50% din bogăția unei națiuni se datorează instituțiilor, 20% se datorează culturii și 30% așezării (poziție geografică, conexiunea cu restul lumii și „norocul” dat de poziția geografică).

 

Moldova şi Islanda

Islanda este o ţară insulară nordică aflată între Atlanticul de Nord şi Oceanul Arctic şi are o populaţie de puţin peste 320.000 de locuitori. Republica Moldova este flancată de Ucraina şi România, avînd o populaţie de 2.550.900 de locuitori, conform recensământului din 2017, potrivit Wikipedia. Islanda a trecut prin faliment cu opt ani în urmă, dar şi-a revenit spectaculos şi, cu toate că nu face parte din Uniunea Europeană, are o soliditate economică foarte bună.

Soluţia a fost cura de austeritate. Însă spre deosebire de ţări precum Grecia sau Spania, Islanda a compensat majorările de impozite devalorizînd moneda sa, fapt care a stimulat exporturile. Istoric, economia Islandei a depins mult de pescuit, care încă furnizează 40% din veniturile din exporturi şi implică 7% din forţa de muncă, potrivit Wikipedia.

Republica Moldova, în 1991, nu s-a creat în austeritate, ci a fost cufundată permanent în austeritate de către guvernanţi. Din 1991 şi pînă astăzi, politicienii, succesiv, fură ţara şi se îmbogăţesc rapid după ce ajung la guvernare, în timp ce populaţia sărăceşte invers proporţional cu cei care o guvernează.

Islanda nu are Armată, iar conform Indicelui Global al Păcii, Islanda este cea mai paşnică ţară din lume, datorită lipsei forţelor armate, criminalităţii reduse, şi nivelului ridicat de stabilitate socio-politică. Republica Moldova are Armată Naţională, Minister de Interne, Trupe de Carabinieri, Detaşamentul cu Destinaţie Specială „Alfa”, Batalionul cu Destinaţie Specială „Fulger”, SIS şi alte birouri speciale de informaţii la nivel ministerial. În comparaţie cu Islanda, unde locuitorii îşi încuie rar casele şi maşinile, în Republica Moldova, avînd atîtea instituţii de forţă, există un Rai al traficanţilor de ţigări, armament, droguri ori fiinţe umane, un Paradis fiscal al delapidatorilor politici şi financiari, iar siguranţa personală a cetăţeanului este lăsată în voia sorţii.

În Islanda nu există nici un local McDonalds. Toate au fost închise în timpul crizei din 2009 şi nu s-au mai deschis. De asemenea, nu există cazinouri, Starbucks şi nici autostradă, potrivit economistului Magnús Sveinn Helgason. "Astăzi, 90%, poate peste 90% din casele din Islanda sînt încălzite cu apă geotermală. Avem sere încălzite: aproximativ 20 de hectare de sere în Islanda", a declarat Arni Ragnarsson, inginer geotermalist, pentru Digi 24. Astfel încălzirea unui apartament se face la preţul unui abonament de revistă. "Ziarul mă costă 40 de euro în fiecare lună, iar încălzirea casei (200 mp - n.n.) costă 50-55 euro pe lună", a precizat dr. Pall Valdimarsson, profesor geotermalist.

În Republica Moldova, pentru că vrea să fie „în rînd cu lumea”, există puzderie de McDonalds, mall-uri şi tot ce vrei. Succesiv, cei care ajung la Putere preiau afacerile monopoliste de la precedenţii, iar piaţa este invadată de produse de calitate îndoielnică aduse din exterior, în detrimentul producţiei industriale sau alimentare ecologice autohtone. Cît priveşte sistemele de încălzire ale locuinţelor, accesul la apă curentă ori gaze naturale sau WC-urile din fundul curţii, moldovenii ştiu prea bine cum stau, adică într-o contradicţie totală cu statisticile oficiale. Numai costul la încălzirea lunară a unui apartament, pe timp de Iarnă, depăşeşte o pensie medie ori se cifrează la jumătatea unui salariu mediu, ca să nu mai vorbim de electricitate, apă caldă etc. Cu titlu personal, la un apartament de două camere, plătesc între 1500 şi 1700 de lei lunar doar la încălzire.

Astăzi, Islanda cunoaşte o creştere viguroasă, şomajul este aproape inexistent, iar datoria publică a revenit anul trecut la nivelul din 2009. Drept rezultat, Islanda este a treia cea mai fericită ţară, potrivit ultimului studiu ONU. Astăzi, Republica Moldova este una dintre cele mai triste, năpăstuite şi sărace ţări de pe Pămînt. Numeroşii şomeri şi absolut toţi cei care trăiesc din salarii mizerabile fug pe capete din ţară în căutarea unui trai cît de cît decent. Potrivit unor studii, zilnic, din Moldova emigrează 106 oameni.

De ce Republica Moldova, ţară aflată în inima Europei, a ajuns o ţară a disperării şi va rămîne tot aşa timp de decenii indefinite? Din cauza guvernanţilor care îşi administrează doar averile pe care le fură din ţară imediat ce ajung la Putere, din cauză că aceeaşi guvernanţi nu au absolut nici un interes ca să preia măcar exemplul naţional al Poloniei, din cauză că absolut toţi guvernanţii, începînd cu 1991, avînd drept obiectiv principal interesele lor personale meschine, au făcut tot posibilul ca în Republica Moldova să se permanentizeze instituții corupte şi proaste, să nu existe cultură, în general, și să nu-şi exploateze eficient, în interesul cetăţenilor şi al ţării, propria geografie, care, referindu-ne la fertilitatea solului, este extrem de generoasă!

Mihai CONŢIU