Sîmbătă a cîntat şi a băut cei „20 de ani de cînd a intrat în politică”

Autor: Mihai CONŢIU

Sîmbăta şi Duminica trecută au avut loc două „evenimente” ale căror protagonişti le vor etichetate ca fiind de importanţă naţională, însă bunul simţ şi logica elementară ne demonstrează că lucrurile stau taman invers. Primul aşa-zis eveniment este marcarea, Sîmbătă, a 20 de ani de existenţă a PCRM. Departe fiind de spaţiul informaţional, nu mă pot pronunţa deoarece abia astăzi, 21 Octombrie, orele 13, 30, am auzit de aniversarea comunistă. Tot acum, aflu şi despre 20 de ani de existenţă a PL, aniversaţi Duminică. Ei bine, ştiricuţa asta chiar că m-a amuzat teribil!

Care 20 de ani de existenţă a PL, domnişoarelor, doamnelor şi domnilor? Mai corect spus ar fi „aniversarea a 20 de ani de cînd Mihai Ghimpu a intrat în politică şi simulează acest exerciţiu. Vreo 15 ani la rînd Ghimpu avea doar un fax de trimis comunicate leşinate presei şi o secretară bună şi blîndă. Cam asta a fost activitatea sa politică liberală. În rest se ocupa de trafic de maşini din ţările UE. PL, ca denumire şi, să-i zicem, doctrină este de vîrsta copilului care abia a învăţat să vorbească şi să meargă. Dacă este să ne luăm după doctrină, după felul în care a acţionat, electoral şi pe scena politică, pînă acum sub această denumire, nu riscăm cu nimic dacă afirmăm că denumirea de PL a fost asumată prin fraudă morală şi ideologică. În acest punct, PL se identifică de minune cu PCRM. Sigur, nu pot fi inculpaţi pentru aşa ceva. Este doar o chestiune de bun-simţ, respect faţă de oameni, onestitate...

M-am amuzat la fel de copios cînd am auzit că PL şi-a schimbat Imnul deoarece textul este scris de Ion Hadîrcă, înlocuindu-l cu unul scris de Simion Ghimpu, fratele lui Mihai. Motivul schimbării este deja cunoscut: Hadîrcă a părăsit PL, mai exact pe Ghimpu, motiv pentru care este taxat ca fiind trădător. Este nostimă această logică a lui Ghimpu! Chiar dacă nu ştie prea multă carte, sper că măcar formal, în sinea lui, va pricepe că este vorba despre o cenzură de partid.

Educat şi deprins în spiritul restricţiilor sovietice, Ghimpu nu poate pricepe că, democrat fiind, nu poţi cenzura creaţia unui poet pe criterii ideologice interpretate unilateral, pe motivul stupid că nu-i de acord cu tine ca lider de partid, deşi nu-ţi este adversar doctrinar. În această „logică-ilogică”, în contextul condamnării vehemente a comunismului totalitar, ce facem – interzicem operele lui Sadoveanu sau Arghezi pentru că au fost colaboraţionişti? Dar ce facem cu poeţii moldoveni care l-au venerat liric pe Lenin? Dacă avea ştiinţă de carte, Ghimpu păstra Imnul scris de Hadîrcă!

Noul Imn se numeşte „Libertate, floare a speranței”, iar această denumire discutabilă stilistic, metaforic..., dar despre asta şi titlu cu altă ocazie, căci am depăşit spaţiul!