Jocul ipocrit al României, SUA şi UE

Autor: Mihai CONŢIU

Maşinăria diabolică de dezinformare a lui Vladimir Plahotniuc a funcţionat atît de perfect încît a reuşit să murdărească efectiv, politic vorbind, România, UE şi SUA. Aceşti parteneri ai RM, de dezvoltare, să le zicem a;a, impun acestei ţări standarde pe care nu le-ar admite în lumea lor niciodată. Să înţelegem că Plahotniuc este net superior strategilor, analiştilor români, europeni şi americani? Oare nu se înţelege evidenţa paradoxală că o ţară întreagă a ajuns să se revolte împotriva unui individ care nu ocupă absolut nici o funcţie în Stat, dar care, neoficial, este proprietarul acestei ţări? Şi care, cu televiziunile lui, şantajează Occidentul că vin ruşii?! Asta să fie specializarea, profilul Moldovei în Uniunea Europeană, antirusismul? În Acordul de Asociere nu am văzut scris aşa ceva. UE, dacă civilizează atîtea teritorii, să investească măcar pe jumătate din cît au investit sovieticii imediat după încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial! În aşa fel ca în ţară să revină măcar 500.000 de moldoveni care lucrează la ruşii aceştia nesuferiţi! Doar partidele de dreapta au promis 300.000 de locuri de muncă şi asta cu acordul partenerilor de dezvoltare, nu-i aşa?

Oficiali din România, UE şi SUA sînt „îngrijoraţi” de „pericolul rusesc”, chipurile reprezentat de Igor Dodon şi Renato Usatîi şi, ca antidot, sînt de acord cu un Guvern Pavel Filip, care este culmea provocării cu care Plahotniuc vine în faţa moldovenilor şi întregii lumi. Printre altele, se ignoră faptul că nu Dodon, Usatîi sau Platforma DA au o relaţie politică privilegiată cu Moscova, ci partidul personal al lui Plahotniuc – PD. În acest context, vă reamintim că, în Septembrie 2010, Partidul Democrat din Moldova şi Partidul Rusia Unită (Единая Россия) din Federaţia Rusă au semnat un Acord de colaborare, acesta fiind semnat la Moscova de către Marian Lupu, preşedintele PDM şi Boris Grîzlov, preşedintele Consiliului Suprem al Rusiei Unite. Cu acest prilej, Lupu a precizat că „implementarea prevederilor acestui Acord, inclusiv prin schimb de delegaţii, va permite soluţionarea mai operativă a problemelor în relaţiile de cooperare bilaterală între Moldova şi Federaţia Rusă”. Nu am auzit ca acest acord să fie denunţat de Partidul Democrat, deşi la televiziunile controlate de acest partid ruşii sînt făcuţi treucă de porci!

România, UE şi SUA, invocînd „pericolul rusesc” (noi, cetăţenii acestei ţări, fiind proştii care nu simţim acest pericol, simţurile noastre fiind atrofiate de atîtea secole de convieţuire cu ei!) legitimează un Guvern mafiot deoarece nu vor să-şi recunoască eşecurile lor în proiectele faţă de RM. România „invizibilă” se simte frustrată abia acum cînd în stradă se strigă „Moldova” sau „unire moldoveni” şi nu „unire, fraţi români”, asta însemnînd că uriaşele investiţii româneşti în „unionism” s-au dus de rîpă. Televiziunile din România s-au făcut a nu vedea că se strigă „Unire, Moldoveni!”, titrînd numai cuvîntul „Unire!”. Oare va face cineva vreodată vreo „decontare penală” pentru aceste imense spălări de bani? UE, la rîndu-i, îi este greu să admită eşecul proiectului „Moldova, ţară de succes”. Cu America e altă poveste, căci pe cît este de generoasă, în sens pozitiv, la fel de cinică poate fi cînd e vorba despre „geostrategie”, fiind suficient să amintim exemple ca Republica Dominicană, Chile sau Panama.

În consecinţă, de dragul aparenţelor, România, UE şi SUA, printr-un interpus, legitimează un Guvern controlat de Plahotniuc ca pe un alt Trujillo dominican, ucis ca un cîine de aceiaşi agenţi americani care i-au fost complici, ca pe un Augusto Pinochet din Chile sau ca pe un Noriega din Panama.

Fostul preşedinte român Traian Băsescu a declarat că ştie foarte bine care sînt politicienii din România care „au mîncat din mîna lui Plahotniuc”. Înţelege cineva cît de dezonorant este acest lucru pentru clasa politică românească? De ce SUA şi UE nu insistă ca Băsescu să fie dezlegat de jurămîntul privind unele secrete şi să dea publicităţii legăturile mafiote dintre unii politicieni români şi Plahotniuc? Nedivulgarea acestora ne duce la concluzia că aceste relaţii funcţionează încă şi se doreşte perpetuarea lor, căci cum altminteri să ne explicăm susţinerea faţă de un Guvern impus de Plahotniuc!? Au făcut bani politicienii de la Bucureşti împreună cu cei de la Chişinău din fondurile europene? Să se spună acest lucru, nu să se ameninţe doar, aşa cum face Băsescu! Dar asta mai poate însemna că România, UE şi SUA nu dau doi bani pe Statul Republica Moldova. Dar oare cum este privită România de către UE şi SUA ca părtaşă executantă a unor astfel de lucruri murdare?

Nesinceritatea politică a României faţă de RM este dată şi prin aceea că se păstrează o tăcere suspectă asupra faptei penale săvîrşită de Plahotniuc prin deţinerea ilegală a două identităţi în două paşapoarte – Plahotniuc în cel moldovenesc, Ulinici în cel românesc.

În ultimii şase ani, UE şi SUA au susţinut masiv guvernările controlate de Plahotniuc, timp în care acesta a furat din această ţară mai mult decît suma ajutoarelor primite. Tocmai din acest motiv au fost suspendate toate acordurile de împrumuturi financiare şi granturile aferente. Cu toate acestea, România, UE şi SUA legitimează paradoxal un Guvern votat şi învestit în clandestinitate la dorinţa expresă a lui Plahotniuc, ca o condiţie a reluării finanţărilor externe pentru o ţară guvernată de aceeaşi politicieni din cauza cărora a eşuat proiectul „Moldova, ţară de succes”. În loc ca România, UE şi SUA să europenizeze RM, parcă a reuşit Plahotniuc să-i moldovenizeze pe români, americani şi europeni. Efectiv, i-a adus în situaţia în care devin complici ai tacticilor lui mafiote.

Cum este posibil ca România, UE şi SUA, de dragul salvării aparenţelor că nu ar fi eşuat în RM, să admită ca Plahotniuc să arendeze efectiv această ţară şi din perspective constituţionale? Să însemne asta că nici nu consideră că RM ar fi o ţară, ci o rezervaţie de experimente? Vecinilor noştri le convine de minune acest lucru!

Cunoaştem cu toţii amploarea protestelor împotriva lui Plahotniuc. Acestea sînt flancate, „protejate” şi monitorizate nu de mii, ci de zeci de mii de poliţişti, carabinieri, agenţi SIS, militari etc. Toate aceste armate militarizate sînt plătite din bugetul de Stat, deci şi din banii plătiţi la impozitele de Stat de către cei care protestează. Oare România, UE şi SUA nu au ajuns la concluzia cumplită că statul plăteşte zeci de mii de poliţişti, carabinieri, agenţi SIS şi militari doar pentru a-l proteja pe Plahotniuc? Oare România, UE şi SUA nu aud că protestatari nu vor nimic altceva decît ca ţara să scape din captivitatea acestuia?

Oare România, UE şi SUA nu au constatat deja că Preşedinţia RM este Plahotniuc, că Guvernul RM este Plahotniuc, că Parlamentul RM este Plahotniuc şi că, în final, RM este Plahotniuc?

Pentru prima dată, în Istoria sa, RM este pe cale să devină o ţară în care toţi cetăţenii, indiferent de origine etnică, religie sau apartenenţă politică, îşi asuma identitatea de cetăţeni ai Republicii Moldova. Analiştii politici vorbesc deja de statul civic moldovenesc. Cuiva nu-i convine această stare de lucruri? Măcar şi pentru asta a trebuit ca moldovenii să suporte „blestemul Plahotniuc”, dar acum ajunge, nu mai este nevoie de el, căci va asasina RM! Poate-i oferă România azil sub numele de Ulinici! Poate-i oferă azil Bruxelles sau SUA ca necesitate didactică? Şi toate acestea în schimbul surpării statului moldovenesc?