Moldovenii „trebuie” să fie permanent ţinuţi ocupaţi cu speranţa unui nou stăpîn

Oare cît de naivi pot fi unii ca să-şi imagineze că ex-preşedintele României Traian Băsescu poate face unirea Republicii Moldova cu România „din interior”, adică de la Chişinău, după ce nu i-a reuşit acest lucru „din exterior”, adică de la Bucureşti, cînd a fost preşedintele românilor timp de 10 ani. Aici nici nu mai vorbim despre perioadele anterioare, cînd a fost ministru al Transporturilor în mai toate guvernele şi primar al Bucureştiului. În perioadele acelea, mai cu seamă, nici nu visa că o să devină unionist şi aspirant la cetăţenia moldovenească.

Băsescu a devenit unionist abia cînd a simţit că îi cam seacă cel de-al doilea mandat de Preşedinte. Bursele româneşti pentru elevii şi studenţii moldoveni cu care-şi justifică unionismul n-au fost acordate de el, ci de toate guvernele României care s-au succedat după 1990. A, au crescut numeric de cînd a devenit el unionist? Păi tot la fel de mult au crescut numeric şi cei care n-au mai solicitat astfel de burse sau care şi-au abandonat studiile pe parcurs!

În realitate, Băsescu, prin activismul său unionist, vrea să-şi „imunizeze istoric” biografia de „politician luptător/jucător”, dar şi să-şi prelungească un soi de imunitate în faţa procurorilor români. Trebuie să recunoaştem că Băsescu este un politician escroc extrem de abil, manipulator şi destul de convingător pentru cei dispuşi să se uite în gura sa, nu să-i scormonească şi logica. Printre ultimele lui „bombe unioniste” este şi aceea că, mai nou, unirea celor două ţări se poate face pe bani europeni, iar asta pentru că România e membră UE. Înţelege cineva că nici o sută de miliarde de euro nu ar fi suficiente pentru aşa ceva? Băsescu confundă UE cu un marinar beţiv pe care îl poate trişa la poker.

Dar cum să subvenţioneze UE o astfel de unire în contextul în care există Transnistria, despre a cărei soartă Băsescu spune că trebuie să existe negocieri între RM, România, Ucraina şi Rusia? Înţelege cineva că astfel de negocieri pot dura zeci de ani, dar, mai apoi, ce să se negocieze – reîntregirea de facto a RM cu Transnistria, alipirea ei la Ucraina sau Rusia, căci de România nici vorbă? În situaţia dată, fireşte că UE şi SUA le vor conveni mai mult o RM neutră şi reunificată, nicidecum cu o Transnistrie care, în speculaţiile negocierilor propuse de Băsescu, numai sub tutela Moscovei s-ar putea plasa. Cel puţin deocamdată, UE nu pare dispusă să mai aibă încă o graniţă comună oficializată cu o Rusie prin „enclava Transnistria” .

Băsescu este un politician extrem de bine informat, care, aşa cum a declarat că RM nu se va integra niciodată în UE, ştie la fel de bine căci nici în componenţa României nu va putea intra vreodată, numai că ştie să se joace de minune cu minţile politice ale unor moldoveni. Acum el nu face nimic altceva decît să exploateze emoţional, strict în propriul lui scop politic, opţiunile unioniste ale unor moldoveni în preajma aniversării a o sută de ani de la Marea Unire de la 1918, în 2018, an electoral în RM.

Cu cine cîntă „Hora Unirii” Băsescu?

Autoinstalarea lui Băsescu în calitate de politician ales în Parlamentul moldovenesc depinde de rezolvarea situaţiei ce ţine de cetăţenia moldovenească, pe care Preşedintele Igor Dodon i-a retras-o. Paradoxul acţiunilor lui recente şi viitoare, veţi vedea, ţine de aceea că statutul său de cetăţean moldovean depinde acum de Justiţia din RM, care nu este subordonată lui Dodon, ci lui Plahotniuc, cu care nu exclude să facă o viitoare alianţă politică întrucît ar fi „proeuropean”.

Deocamdată, Băsescu este preşedintele de onoare al Partidului Unităţii Naţionale (PUN) condus de preşedintele executiv Anatol Şalaru. Pînă să-şi limpezească chestiunea cu cetăţenia moldovenească, a cărei rezolvare pozitivă îl poate determina să candideze pentru Parlamentul RM, ex-preşedintele român a început să bîntuie electoral prin Moldova şi să facă declaraţii politice dintre cele mai ale mirării. Fiind invitat în studioul ProTv Chişinău, la emisiunea ÎnProfunzime, Băsescu, în binecunoscutu-i stil, şi-a conturat cîteva opţiuni de alianţe proeuropene post electorale destul de bizare. Rostind cîteva critici bine construite la adresa Maiei Sandu şi a lui Andrei Năstase, de altfel nelipsite de fundament, Băsescu a întredeschis uşa unei eventuale colaborări cu Vladimir Plahotniuc.

O paranteză

În contextul dat, fără intenţia de a-i lua apărarea în mod nemeritat Maiei Sandu, trebuie să-i amintesc lui Băsescu nişte chestiuni. Fiind vorba despre corupţia din partide şi Guvernele proeuropene din RM după 2009, dar şi despre declaraţia Maiei Sandu că nu va face niciodată vreo alianţă postelectorală cu PDM-Plahotniuc, Băsescu a spus:

„Maia Sandu a fost în trei Guverne, Guvernul Filat, Leancă, Gaburici. Ea a fost parte a construcţiei şi aceste guvernări au adus şi acordul de vize şi acordul de asociere la UE. Nu trebuie să spui că nu faci alianţă decît cu partide curate ca lacrima. Ştiţi vreun partid curat ca lacrima?!”

Astfel, înţelegeţi că Băsescu sugerează că şi Maia Sandu, pe drept, a fost o parte a sistemului corupt din toţi aceşti ani, motiv pentru care se miră că nu face alianţă cu un PDM „european”. Prin urmare, să-i admitem lui Sandu vinile atribuite de Băsescu, dar să vedem care este vina majoră a ex-preşedintelui român unionist care a fost de acord că RM nu trebuie să se unească cu România! Este ştiut că o serie de documente privind anii 1990-1991 din România au fost declasificate. Atunci, Băsescu era ministru al Transporturilor, fiind un om de încredere al camarilei fostului preşedinte român criminal Ion Iliescu.

Pentru presa română, ambasadorul Aurel Preda afirma că, în 1991, Mircea Snegur i-a transmis de două ori lui Ion Iliescu propunerea de unire a Basarabiei cu România. Snegur a trimis la Bucureşti doi emisari care să-i propună lui Iliescu realizarea unirii. Aurel Preda s-a întîlnit în Octombrie 1991, în Parcul Bordei din Bucureşti, cu Vasile Nedelciuc, preşedintele Comisiei de politică externa din Parlamentul de la Chişinău, care era însoţit de Anatol Plugaru, directorul SIS. Nedelciuc i-a transmis lui Aurel Preda propunerea de a-i asigura lui Snegur o funcţie de vicepreşedinte al României în schimbul reunificării. Mai precis, parlamentarii trebuiau să introducă în textul noii Constituţii o prevedere privind menţionarea funcţiei de vicepreşedinte al României pentru preşedintele R. Moldova, oricare ar fi fost acela. Iliescu însă a refuzat!

Se pune întrebarea: Cît de unionist şi iubitor de moldoveni era atunci Băsescu, căci nu există nici un document de arhivă care să demonstreze că şi-ar fi susţinut idealul Marii Reuniri în faţa fostului său şef de partid cu care a fost complice la toate crimele ce au avut loc atunci, după 22 Decembrie 1989?

Hora dezunirii

Politicianul escroc Băsescu este mult prea bine informat pentru ca să nu ştie cu cine s-a înhăitat politic şi de cine depinde ca să-şi recreeze o altă carieră politică şi în RM. Cîndva spunea că „deocamdată”, datorită calităţii de fost Preşedinte, nu putea încă să spună cîţi şi care politicieni români corupţi sînt şantajabili şi complici lui Plahotniuc. Logic şi electoral ar putea s-o facă acum, dar n-o face deoarece „Plahotniuc este proeuropean”, existenţa unionismului în RM este controlat de Plahotniuc, iar existenţa lui Băsescu în RM depinde tot de acelaşi Plahotniuc.

În această conjunctură trebuie judecată şi afirmaţia lui Băsescu, potrivit căreia va face alianţă doar cu cei care sînt proeuropeni, cu referire clară la actualii guvernanţi ai lui Plahotniuc. El a eliminat, din start, orice alianţă cu Sandu şi Năstase din clipa în care a spus că Procuratura şi Justiţia se ocupă de corupţie, nicidecum partide ca PPDA şi PAS, ale căror proiecte politice majore cam acestea sînt. Cu alte cuvinte, Băsescu vrea să se alieze doar cu corupţii clasici, tradiţionali, cei aflaţi sub comanda unică a puternicului Plahotniuc, nicidecum cu cei care vor să vină la Putere, identificîndu-i în Sandu şi Năstase fie şi prin întrebarea retorică pusă: „Ştiţi vreun partid curat ca lacrima?!”

Păi dacă admite că nu există nici un partid curat ca lacrima, trebuie să înţelegem automat că nici PUN nu este, cu Băsescu preşedinte de onoare şi Anatol Şalaru preşedinte executiv, nu-i aşa? Observaţi că Băsescu nu a investit aici într-un partid în fruntea căruia să se afle un tînăr necompromis, cu un trecut numărat de după anii de naştere 1986-1990, ci pe Şalaru, un om susceptibil de conexiuni cu trecutul taberei Lucinschi prin omul de afaceri Anatol Stati, dar şi cu atotputernicul Plahotniuc, care i-a permis să-şi facă partid unionist, părăsindu-l pe ultracompromisul Mihai Ghimpu. Nu sîntem subalterni naivi de-ai lui Şalaru ca să credem că el nu gîndea despre Ghimpu, atunci cînd l-a părăsit, aceleaşi lucruri cînd, iniţial, au făcut/construit echipă politică împreună – că este incult, agramat, compromis, trădător şi avid de îmbogăţire cu orice preţ!

Sigur că Băsescu ştie despre toate aceste lucruri, „numai că îşi face treaba lui”. Problema serioasă se pune atunci cînd, în realitate, „treaba lui” nu este şi „treaba moldovenilor” pe care-i îmbată cu iluzii în care n-a crezut niciodată. Faptul că Dodon i-a retras cetăţenia şi socialiştii chiar au cerut declararea lui ca persona non grata trebuie privit în altă lumină, iar asta dacă aţi citit cu atenţie cele înşiruite mai sus!

Mihai CONŢIU