Imixtiuni grosolane în politica de la Chişinău de la tribuna UE

La finele săptămînii trecute, fostul Preşedinte român Traian Băsescu, în calitate de europarlamentar, şi-a mai permis o ultimă şi mare măgărie la adresa Republicii Moldova. Cu un tupeu specific, acesta a avut îndrăzneala să le ceară parlamentarilor europeni să intervină în treburile politicii interne ale Republicii Moldova, ca să oblige efectiv o alianţă de guvernare între Blocul ACUM şi PDM, „să reorienteze ţara către Vest”.

Astfel, de la tribuna Parlamentului European, Băsescu a spus: „Din păcate, d-na Maia Sandu a intrat singură și deliberat în situaţia de a pierde guvernarea. În Moldova este un paradox – opoziţia, care e formată din două partide pro-europene, asistă la o guvernare dură, minoritară, a pro-rusului Dodon. Este timpul ca Uniunea Europeană, care investeşte bani, să ceară celor doi lideri din opoziţie şi care, repet, constituie majoritate, să-şi facă datoria faţă de Republica Moldova preluînd guvernarea şi reorientînd ţara către Vest”.

În concluzie, Băsescu somează efectiv UE ca să şantajeze Republica Moldova cu acordarea de asistenţe financiare în schimbul instalării la Chişinău a unei guvernări dorite de Băsescu. Toate acestea se întîmplă în contextul în care, dacă ar exista voinţă justiţiabilă dincolo de orice incomod secret de Stat, procurorii români ar putea intenta dosare penale voluminoase destule privind spălările de bani bugetari româneşti, în contul unionismului, în perioada celor două mandate ale sale de Preşedinte. S-ar putea începe sau termina cu Eugen Tomac, despre care auzisem, în urmă cu mai mulţi ani, că era figurant într-un dosar despre care nu s-a mai pomenit de mult timp.

Pentru ca unioniştii moldoveni de aici să nu creadă că sînt o voce solitară, de rea intenţie şi defăimătoare la adresa lui Băsescu, pentru ca cititorii noştri să ştie şi mai bine cine este Băsescu în realitate, vă reproduc extrase dintr-un editorial semnat de către prestigiosul jurnalist român Cornel Nistorescu, publicat în Cotidianul.ro, ziar pe care îl conduce, în ziua de 8 Septembrie 2019.

„Blestemul lui (și pentru) Băsescu!”, de Cornel Nistorescu

„I-a înșelat pe francezi, cînd a provocat incendiul în portul Rouen. A înșelat în dosarul ”Flota” învîrtind mărturiile și folosindu-se de tot felul de procurori şi judecători pe care i-a promovat mai tîrziu. I-a înșelat pe cei din PD, cînd le-a spus că n-a avut treabă cu securitatea și că este solidar cu ei. I-a înșelat pe români, cînd a declarat că nu a colaborat cu Securitatea. I-a înșelat pe moldoveni cu Unirea și i-a păcălit cu votul la alegerile din 2009 și la europarlamentarele din 2019. S-a folosit și de Monica Iacob Ridzi, cînd a sprijinit-o să ajungă șefa tineretului PD și mai apoi a încurajat-o să tragă tare pentru alegerea Ebei (fiica sa; n. red.) în Parlamentul European. Şi-a mințit fata, contrafăcîndu-i mandatul. A mai mințit de nenumărate ori, promițînd verzi și uscate și apoi zicînd: ”- Poate eram beat! ”.

(…) S-a certat cu vecinul său de apartament, și-a dat cuvîntul că nu știe nimic și nu are nici o legătură și apoi l-a dat în gît și l-a urmărit pînă în pînzele albe, fiind în spatele unui proces care s-a terminat cu înfundarea fostului prim-ministru, nu pentru lucruri de care era vinovat!.

(…) A ținut la oameni mai puțin ca la niște șosete. Dar i-a folosit mai mult. A stricat presa și comportamentul public, a amăgit parteneri politici, a minţit partide, investitori, a distrus iremediabil imaginea intelectualilor români, mai ales a scriitorilor, a mințit repetat poporul român că n-a colaborat cu Securitatea.

(…) A mutilat cea mai mare parte a instituțiilor statului român împănîndu-le cu proști, lepre, turnători, incompetenți, securiști și turnători. A jucat rolul unui Hopa Mitică păcălind o țară și o Comisie Europeană, fiind artizanul butaforiei cu aparență democratică într-o țară în care a fost principalul creier și focar al corupției, al improvizațiilor la ordin, al afacerilor trase din condei ca să pară legale.

A mințit România vreme de 30 de ani, a înșelat-o, i-a mutilat instituțiile și acum, ajuns în fața judecătorilor, se dă nevinovat:

<Niciodată n-am știut că mi s-a dat un nume conspirativ. Abia cînd mi s-au dat cele două note, colonelul Tudor mi-a zis: Semnează Petrov. Niciodată nu mi s-a dat un nume conspirativ. Eu nu am știut că contrainformațiile militare reprezintă Securitatea. Eu abia după Revoluție am aflat de legătura contrainformațiilor militare. Am crezut că este un serviciu subordonat comandamentului forțelor navale, aşa scrie și pe frontispiciu. Rapoartele mele au fost depuse la companie nu la Securitate și sînt semnate „Căpitan Traian Băsescu. Daca eram colaborator, trebuiau semnate tot cu Petrov>.

Ce putem face cu o așa otravă de om? Să-i ștergem numele de peste tot pentru a nu trăi la nesfîrșit rușinea de a-l fi avut președintele Românei? Să cerem anchetarea tuturor celor care au stat în preajma sa, toți venind lîngă el ca niște pîrliți și plecînd din politică mai ceva ca niște nababi? Să cerem o lege care să-l excludă de peste tot, de la pensie, drepturi de președinte, cărți de istorie, registru naval, politică? Să cerem confiscarea bunurilor de la toate neamurile sale pînă la nepoți și copii în cărucior?

Să-i descăunăm pe toți cei pe care i-a înscăunat și să le cercetăm averile? Să îi căutăm conturile în toate paradisurile fiscale? Să-l trezim cu forța pe Klaus Iohannis, cel care i-a preluat sistemul și îl folosește cu inconștiență sau cu nepăsare? Să adunăm toate ghicitoarele și vrăjitoarele României și ale Moldovei ca să-l blesteme de dimineața pînă seara și mai departe pînă în zorii Zilei de Apoi?

Ce să-i facem acestui nemernic pentru răul pe care ni l-a făcut în regimul care-i poartă numele și pe care nu-l putem șterge din calendare, din memorie, de pe pata mare pe obrazul României? Cum să-l scoatem din viața noastră pe cel care minte cu viteza luminii chiar și atunci cînd are dreptate (pentru că peste un minut o poate nega!) și care este gata să facă rău și în somn, și în pustiu, și în chinurile Iadului?”

Mihai CONŢIU