Bancuri despre personalitati

Întrebare: Ce are Brad Pitt prea scurt, Schwarzenegger prea lung, Madonna nu are, iar Papa nu-l prea foloseşte?

Răspuns: - Numele de familie.  

*

Vizitînd o închisoare, înţeleptul rege Solomon îi întreabă pe deţinuţi pentru ce delicte au fost închişi:

- Nu ştiu, zice unul dintre ei, eu sunt nevinovat, stăpîne!

- Şi tu? De ce eşti închis?

- Din greşeală, stăpîne... Sunt mai nevinovat decît un prunc!

Toţi spun că au fost închişi pe nedrept, în afară de ultimul, care zice:

- M-au închis pentru că sunt un tîlhar. Am furat şi de la bogaţi, dar şi de la săraci... - Deţinutul ăsta să fie eliberat, ordonă regele. Aici sunt numai oameni cinstiţi şi s-ar putea să-i corupă.  

*

Întrebare:

- Domnule Charlie Chaplin, după experienţa dumneavoastră de viaţă, care femei sunt cele mai fidele? Cele blonde, cele brune sau cele roşcate?

Răspuns: - Cele cărunte!   

*

Într-o zi, ducele Jacques-Henri de Duras, văzîndu-l pe filozoful Descartes cum se delecta cu nişte specialităţi culinare, îi zise în batjocură:

– Cum, şi filozofii mănîncă lucruri atît de bune?

– De ce nu, îi răspunse Rene Descartes, îţi închipui poate că natura a creat lucruri delicioase numai pentru proşti?

Întrebare:

- De ce nu a fost distribuit Bruce Willis în Titanic?

Răspuns:

- Pentru că îi salva pe toţi.   

*

Întrebare:

- Cine l-a bătut prima oară pe Ştefan cel Mare?

Răspuns:

- Părinţii!   7. După ce şi-a scrîntit piciorul la 65 de ani, Grigore Moisil a afirmat: „Ştiam că la vîrsta mea te scrînteşti la cap, nu la picior.”  

*

N. T. Orăşanu, poet şi publicist român, autor de epigrame şi pamflete politice, a fost trimis în timpul domniei lui Cuza de nenumărate ori la închisoarea Văcăreşti, fiindcă pe vremea aceea exista arestul preventiv pentru delicte de presă. De cîte ori Orăşanu scria cîte un articol violent sau atingător la Vodă, îşi trimitea imediat salteaua, plapuma şi pernele la Văcăreşti. Directorul penitenciarului nu voia să le primească, însă Orăşanu îi răspundea:

- Nu-ţi fie teamă, o să primeşti şi ordinul peste cîteva ceasuri. Fapt ce se adeverea întotdeauna.

Un amic al lui Caragiale i s-a plîns acestuia într-o zi:

- Auzi, nene Iancule, neruşinatul ăla de Georgescu, nepricopsitul, coate-goale ăla, a îndrăznit să mă facă tîmpit şi idiot.

- Cînd, stimabile?, l-a întrebat Caragiale cu un aer scandalizat.

- Acum o oră.

- Ce măgar! a exclamat Caragiale. Apoi, luîndu-l gura pe dinainte:

- Totdeauna a fost în întîrziere neisprăvitul ăsta!  

*

Iisus în desert, mergea, murea de sete, de foame, şi se întîlneşte cu unu’ care mînca dintr-o pîine. Se gandeşte: dacă rog omul asta să-mi dea şi mie să mănînc, şi îmi dă, îl iau în rai cu mine. Zice:

- Te rog frumos, îmi dai şi mie nişte pîine, că mor de foame? Tipul îi da, între timp cît mînca Iisus, se apucă să bea apă. Iisus: dacă îmi dă şi apă, chiar e un om bun, şi îl iau în rai:

- Măi omule, îmi dai şi mie o gură de apă? Tipul îi dă şi apă. Apoi scoate o ţigară şi trage un fum. Iisus: dacă îmi dă şi ţigară, clar îi spun că sunt Iisus şi că îl iau în rai cu mine.

- Măi omule, dă şi mie să trag şi eu un fum. Tipul întinde ţigara. Trage Iisus un fum şi zice:

- Măi omule, eu sunt Iisus şi te iau în rai cu mine! La care tipul:

- Tare iarba, nu?  

*

La curtea lui Ştefan cel mare vine un străjer:

- Măria ta, este la tine Măria mea?

Surse: www.studentie.ro, www.bancuri.wordpress.com, www.bancuribune.ro