BACIULE MARIA TA, ALTA OPERA DE-A DUMNEATA!

„Personalități notorii ale neamului! – 140 de destine”

Doar un an în urmă adunam flori de cîmp pentru un om total necunoscut, dar despre care am aflat că era foarte harnic și tare talentat cu numele Gheorghe Baciu, medic legist și profesor universitar. Am participat la o lansare de carte a dl Baciu, îndemnată de dl dr Ion V. Xenofontov și cu această ocazie mulțumesc bravilor bărbați, unul istoric, altul pasionat de istorie, după care mă tot duc și eu după ei, cu cetitul, cu impresiile, cu laudațiile și scrisul cît se poate despre unul, despre alta. Tot în iulie și tot la biblioteca „Onisifor Ghibu” din Chișinău, a avut loc „botezul” ulteriorei cărți întitulate, c-am la fel, ca și cea din 2017: „Personalități notorii ale neamului! – 140 de destine”. Cine mai ține minte în cea din anul trecut au fost 119 destine bărbătești și numai 6 femeiești, dar care sînt în acest volum urmează a vă spune prin intermediul acestui bun ziar Moldova Suverană.

Volumul este structurat în 3 capitole: în primul 11 celebrități din sec. XVI-XVIII (9 bărbați și 2 două doamne); al doilea 52 de înaintași născuți în sec. XIX (40 de bărbați și 12 doamne); în al treilea 77 de oameni de vază din sec. XX – începutul sec. XXI (61 de bărbați și 16 doamne). Fiecare „erou” din carte are una sau cîteva poze, cee ce semnificativ ridică valoarea lucrării. La fel de important în fața cărții apare indispensabila prefață semnată de dl dr.h. în istorie Nicolae Enciu și cîte o introducere la fiecare capitol din partea autorului. Încheierea cărții aparține dl dr. în istorie Ion Valer Xenofontov, adică autorul la postfață.

De aici încolo să coborîm în carte și să răsfoim filă cu filă ca să ne găsim neamurile, consătenii, colegii, simpatinzații și simplu fețe noi de oameni despre care nici nu am auzit, nici nu am citit, nici nu am aflat, dar de aceea se scriu astfel de cărți ca să citim, să vedem și cultura generală să îmbogățim, din care crește mult și mîndria națională.

Din cele 140 de personalități, mi-a mîngîiat sufletul cînd am citit despre Petru Rareș – simpatia mea istorică, despre care o să scriu și eu cîte ceva, dar nu despre el, ci despre soția lui. Că așa se întîmplă c-am în toată istoria neamului nostru, dar și a altora: femeile rămîn în umbra bărbaților, cu toate că numai ele au magia de-a aprinde sufletele bărbaților care merg la fapte mari și eroisme bune de trecut în cronicile vremurilor și întocmit istorii mari.

Mai „cobor” în carte și ajung la Vasile Lupu și la fătuca lui Ruxanda, măritată de tătîne-se cu Timuș Hmelnițchi, fiul hatmanului căzăcesc Bogdan, dar care se pare că i-a plăcut bărbatul ei cazac.

Mi-a plăcut să aflu mai multe despre Scarlat Sturdza și cu fătuca lui, din nou, Ruxanda, despre care recunosc că nu prea am auzit de ei. De Costachi Conachi mi-a plăcut, pe lînga pălăria îndesată pe cap „ca o oală de sarmale întoarsă cu gura-n jos”, să citesc că s-a născut în Țigănești, doar că din Galați și nu Strășeni și celelalte merite pentru el și tot așa. Îi las pe ceilalți cu toate secvențele lor biografice și a-și lăuda biografia mamei lui Serghei Lazo, cu numele de botez Elena, după soț Crușevan. Elena Lazo a fost, scrie dl Baciu: „publicist, filantrop, orator de excepție, remarcabilă inteligență și cultură înnăscută” și toate aceste obținute prin grija educativă a unchiului ei Nicolae Leonard (înscris în carte), mare mîndrie românească și el.

Dacă domnia sa Gh. Baciu nu prezenta în capodopera lui și un „om de-al meu”, adică un entomolog, nu-mi satifăcea plăcerea morală și profesională, dar…la p. 80-81 este expusă biografia lui Theodor Porucic, un sorocean cu multe „log”-uri în cariera lui profesională: hidrogeolog, pedolog, arheolog și…exact, entomolog, inclusiv geograf. Doar că habar nu am avut de el și mulțam dl Baciu de o nouă bătie de cap pentru mine: de-a afla cînd și ce insecte a studiat și ce articule a publicat, cu atît mai mult că a fost profesor la Cluj-Napoca în anii 1925-1931, la universitatea unde mi-a susținut eu doctoratul.

Mi-a plăcut să citesc mai multe despre Vladimir Cristi, dintr-o mare dinastie de agricultori din județul Orhei și aproape de Bravicea mea. În podgoria lui Cristi și anume din Teleșeu s-a înregistrat prima dată păduchele viței-de-vie, cu denumirea științifică filoxera viței-de-vie. Din acea năpastă s-a ales cu ceva satul Teleșeu și boierul Ioan Crsitea: trecuți, adică citați în toate cărțile naționale de viticultură și entomologie.

Pentru chișinăuneanul Alexandru Boldur, marele istoric din perioada interbelică și cu un lanț de alte regalii, mulțumesc aparte dl Gh. Baciu, fiindcă a devenit și acest om o simpatie de-a mea după ce i-am citit cărțile despre domnitorul Ștefan cel Mare și Sfînt și Istoria Basarabiei în două volume. Dl Baciu vreau să completez la capitolul „Boldur” că „el a pus umărul” la înființarea Facultății de Științe Agricole la Chișinău (1933-1940), azi Universitatea Agrară, fiind și profesor pe discipline istorice.

Accentuez biografiile orheienilor și călărășenilor din care „cobor” și eu, prima fiind Veronica Garștea. A fost bună prietenă cu bunicul meu Serghie Sobol din Bravicea și copii surorii lui Vera Pozdircă, care au lucrat mulți ani în colectul ei: Ana și soțul ei Simion Tăbăcaru, cîntăreț peste 40 de ani în Capela Corală „Doina”. De aceea, biografia acestei prearenumite personalități ar putea fi completată cu multe detalii, din care s-ar ridică istoria ei ca om.

Noutate mare și frumoasă pentru mine este dl Aurelian Dănilă, născut pe fosta moșie a Bravicei, azi satul Frumoasa din Călărași. Dl Baciu scrie negru pe alb la p. 234-236: „Compositor, istoric-muzeolog, doctor habilitat în studiul artelor, profesor universitar, diplomat, publicist, prim-viceministru al Culturii, laureat al Premiului Național, Maestru în Arte, membru al Academiei Europene de Științe și Arte”. Mulțumim dl Baciu și urări de sănătate pe această cale domniilor neavoastră.

Un alt om al artelor documentat în carte este dl Ion Gagim din Onișcanii Călărașilor cu atîtea regalii de ar ocupa o pagină, dar mie îmi palce mult: „rector al Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți”. Felicitări dl Baciu pentru personalitatea notorie care lucrează în Bălțul neavoastră, dar care s-a născut prin codrii Călărașilor mei.

Cel mai potrivit este să sfîrșesc prezentarea cărții cu o „față” bisericească – protoiereul Ioan Ciuntu. Nu are nevoie de regalii, fiind atît de cunoscut în țară, dar că este de origine din Păuleștii Călărașului nu am știut, dar deja știu și mă voi mîndri cu el mereu. Cu atît mai mult că fiul meu s-a cununat în biserica „păstorită” de domnia sa, și primul nepot botezat tot la Catedrala „Sfînta Teodora de la Sihla”.

Spre sfîrșit accentuez încăodată activitatea onorabilă a dl profesor Gh. Baciu: trecerea în cronica tipărită a multor personalități notorii, demni de o făclie veșnic aprinsă și de o pagină cu alb pe negru scrisă. Felicitări și mulțumim pentri grija care o purtați tuturor oamenilor buni din neamul noastru mare „coborîți” între Prut și Nistru.

Asea M. TIMUŞ