Majoritatea lumii civilizate este terorizată de minoritarii adepţi ai „corectitudinii politice”, ai homosexualilor, lesbienelor şi pedofililor

Pentru rău-voitorii care se vor grăbi să mă acuze că aş fi homofob prin cele pe care le scriu, din start, nu-mi rămîne decît să-i trimit înapoi la mamele lor, cu speranţă că dacă îi vor mai naşte încă o dată ar putea avea şansa să fie normali! În concordanţă cu „principiile” agresive a ceea ce se numeşte astăzi „corectitudine politică” şi „nediscriminare” pe criterii ce ţin de orientările sexuale ale unor indivizi, normalitatea colectivă a majorităţii lumii civilizate a ajuns să fie considerată un păcat penal.

Civilizaţia şi morala care stă la bazele evoluţiei speciei umane este în cel mai satanic declin. Dacă se pune problema să privim în perspectivă, la felul în care evoluează permisivităţile legislative occidentale, nu vedem decît două finalităţi – moartea speciei umane sau instaurarea unei dictaturi mondiale chiar militare a Moralei, dar, fireşte, luminate. Este gratuit să mai afirm că perpetuarea speciei umane este rodul procreaţiei, pe cînd homosexualitatea şi lesbianismul sînt inamicii misterului naşterii din cauza păcătoaselor lor instincte carnale nefireşti, bolnăvicioase.

“Teoria” că oamenii sînt sclavii băncilor, este cumva “teorie”? Faptul că Henry Kissinger a zis pe oriunde s-a dus că vrea să reducă populaţia planetei, tot “teorie” este? Păi, sclavii băncilor naţionale şi mondiale am ajuns nu doar noi, simpli cetăţeni, ci şi întregi naţiuni. Problema constă în aceea că băncile, guvernele şi organizaţiile mondiale au ajuns să fie dominate de către homosexuali, lesbiene şi pedofili, care impun cetăţenilor reguli, condiţii şi legi.

Vrerea lui Henry Kissinger este pusă acum în aplicare de către homosexuali şi lesbiene, iar asta prin legiferări naţionale şi internaţionale. În unele state civilizate, educaţia copiilor este atît de pervers concepută încît părinţii ajung să fie pedepsiţi penal dacă nu acceptă „părinteşte” că fiii şi fiicele lor trebuie să fie instruiţi de aşa manieră încît să înţeleagă şi să accepte „normalitatea” homosexualităţii, lesbianismului şi a pedofiliei. În virtutea acestor „raţiuni”, s-a ajuns pînă acolo încît „părinţilor neascultători” li se retrage şi custodia asupra propriilor copii din cauza „obtuzităţii” moralei lor.

Dacă homosexualii au ajuns să-şi dobîndească „dreptul legal” de a-mi convinge copilul să le fie „pereche” sau să-l violeze, din cauza pornirilor instinctelor lor nefireşti, atunci eu, în virtuţile unei morale creştine sau sociale pentru care s-au luptat şi au murit sute de milioane de oameni de-a lungul istoriei, dar fiind animat de instincte fireşti, de ce să nu am dreptul să-l ucid pe agresorul copilului meu? „Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”, ca-n Vechiul Testament!

Sigur că aceşti minoritari sexuali ar putea riposta prin aceea că n-aş avea dreptul să definesc exclusivist ceea ce consider eu şi o întreagă lume normală, civilizată ce este firesc şi ce este nefiresc, numai că însăşi evoluţia pozitivă a umanităţii îi plasează în rîndul Satanei. În contextul uman al conflictului dintre majoritatea normală a civilizaţiei şi armata minoritară şi puternică a conspiraţiei mondiale a homosexualilor, îmi reamintesc o parabolă destul de elocventă: Într-o cuşcă, se aflau doi lei înfometaţi. După îndelungate zile de foamete, au început să se pîndească, fiecare vrînd să-l răpună pe celălalt pentru a-l mînca. Întîmplarea face ca să se atace unul pe celălalt în acelaşi timp. În consecinţă, se mănîncă unul pe celălalt pînă ce în cuşcă nu mai rămîne nici unul dintre ei, pentru că se devoraseră reciproc. Asta se poate întîmpla şi cu omenire – noi vrem să-i normalizăm pe homosexuali, ei ne convertesc la ne-procreare fiii şi fiicele, iar în final nu va rămîne nimic!

În paralel cu cele arătate pînă acum, la fel de halucinante sînt şi măsurile luate în contextul discriminărilor pe criterii de inegalităţi dintre femei şi bărbaţi

Ambigenul geniu britanic

În Marea Britanie, la Cambridge, profesorilor care notează o lucrare le-au fost interzise cîteva cuvinte, cum ar fi „flair” (talent), „brilliance” (inteligenţă sclipitoare) şi mai ales „genius” (geniu). Motivul este de-a dreptul năucitor: aceste cuvinte ar fi sexiste şi „poartă în ele inegalitatea de gen”. Ordinul care interzice folosirea unor cuvinte precum „geniu” a fost dat de Lucy Delap, şefa catedrei de istorie şi politică de la Cambridge şi specialistă în istoria genului. „Astfel de cuvinte, mai cu seamă „geniu”, au o istorie intelectuală foarte lungă asociată acestor calităţi atribuite cultural bărbaţilor. Anumite femei se acomodează, dar altele s-ar putea simţi deranjate să fie integrate în aceste categorii.”

Se spune că rezultatele mediocre ale studentelor aflate în anul I la Cambridge sînt cauzate de „un mediu dominat de bărbaţi”. Consiliera exemplifică prin lista lecturilor „dominată de universitarii bărbaţi” şi de tablourile de pe pereţii Universităţii, „care reprezintă bărbaţi sau sînt pictate de bărbaţi”. De aceea, Universitatea Cambridge lucrează la „rescrierea cursurilor pentru primii doi ani” şi la eradicarea cuvintelor interzise, ca „geniu”, care poartă în ele „inegalitatea de gen, de clasă şi etnică” dar pregăteşte şi o altă măsură halucinantă: pentru a reduce „decalajul de gen”, va permite ca examenele să poată fi date şi de acasă, studentele nemaifiind astfel opresate de „mediul masculin”.

O lume nebună, legală şi de exterminat

În cele ce urmează, vă voi oferi cîteva exemple criminale de „agresiuni legislative din lumea civilizată” culese din informaţiile apărute în presa internaţională, în contextul celor scrise pînă acum.

Liberalii din Ontario, Canada, au votat recent un act normativ, considerat de apărătorii familiei tradiţionale, drept totalitar. Bill 89, căci despre asta este vorba, conferă puteri excesive Guvernului local, care, de acum înainte, va putea lua copiii acelor părinţi care se opun agendei şi ideologiei impuse de comunitatea LGBT, afirmă activiştii pro familie din Canada. Conform actului normativ votat, copiii au nevoie de protecţie din partea statului şi pot fi daţi fie spre adopţie, fie şi în îngrijirea statului, fie de "foster care” (asistenţă maternală), pînă la vîrsta majoratului copiilor.

Legea, care anulează vechiul act normativ, elimină credinţa părinţilor din evaluarea copilului, şi impune lucrătorilor sociali să ia în considerare doar credinţa sau religia pe care o declară copilul. Cu alte cuvinte, contează numai ceea ce copilul declară despre propria credinţă, nu şi ce susţin părinţii. „Cu adoptarea legii 89, am intrat într-o eră de putere totalitară a statului, aşa cum nu a mai fost niciodată în istoria Canadei”, a declarat Jack Fonseca, consilier politic pentru Coaliţia pentru Viaţă. „Să nu aveţi dubii: Legea 89 este o ameninţare pentru creştini şi pentru toţi oamenii de credinţă care au copii sau speră să adopte”, a spus el.

Unul dintre promotorii legii, Ministrul pentru Servicii Familiale şi Copii, Michael Coteau, a declarat că întrebarea tinerilor sau punerea la îndoială, percepţia că ar fi LGBT sau sfătuirea lor să-şi schimbe percepţia de către părinţi este un abuz. „Da, consider că este o formă de abuz (chestionarea percepţiei copilului asupra propriei sexualităţi; n. n). Cînd un copil se identifică într-un anume fel şi cel care îl îngrijeşte îi spune „nu e bine”, atunci trebuie să se schimbe ceva. Dacă e abuz şi se încadrează în definiţia (legii; n.r.) atunci un copil poate fi luat din acel mediu şi plasat în protecţia statului”, a spus el, anterior adoptării actului normativ.

Cu alte cuvinte, dacă un copil ajunge să se considere de alt gen decît sexul biologic, atunci părinţii nu pot interveni în „alegerea” acestuia, iar dacă o fac, riscă să piardă copilul. Este vorba despre teoria identităţii de gen, o ideologie fără nici o susţinere ştiinţifică sau biologică, dar foarte răspîndită peste Ocean de către activiştii LGBT, şi care prevede că genul poate fi diferit de sexul biologic al persoanei. În acest caz, pot exista peste 50 de „genuri”.

În SUA, psihologii (din diverse loji masonice) au venit cu ideea şocantă potrivit căreia “pedofilia este o simplă orientare sexuala şi nimic mai mult”. În SUA, una dintre cele mai mari promotoare a homosexualilor şi lesbienelor este Hillary Clinton, membră a Grupului Bilderberg. Majoritatea este de acord că homosexualii sînt oameni cu probleme psihice, iar problemele lor patologice sînt explicate pe larg în cărţile de specialitate. Propaganda ne spune că “ei s-au născut aşa”. Fals, majoritatea (95%) dintre ei, au avut familii, fiind căsătoriţi, iar alţii, care sînt mai mulţi la număr, n-au avut succes în plan sentimental, în ceea ce înseamnă relaţiile cu femei. Aceştia fiind respinşi în mod constant de femei, totul în mintea lor a devenit o frustrare ce a “explodat” în schimbarea orientării sexuale. O nenorocire pentru umanitate este aceea că ei vor să adopte şi copii Cum poate creşte un copil alături de doi taţi vă las să răspundeţi singuri! În anumite zone din SUA, dar şi în Anglia, cei care se pronunţă împotriva homosexualilor şi lesbienelor riscă să fie daţi afară de la serviciu, iar dacă sînt persoane publice, sînt etichetaţi drept “homofobi” şi desfiinţaţi ca persoane publice.

Profesorii din Marea Britanie nu vor mai avea voie să folosească expresia „mamă şi tată” şi nu vor trebui să presupună că elevii au părinţi heterosexuali. Începînd cu vîrsta de patru ani, copiii vor fi familiarizaţi cu ideea că există şi cupluri de acelaşi sex, iar profesorii trebuie sa se asigure că elimină atitudinile homofobe din comportamentul micuţilor, precizează directivele concepute de grupul Stonewall din Marea Britanie încă din 2009. „Părinţi” este un termen mai potrivit decît “mamă şi tată”, mai ales atunci cînd este folosit în scrisorile şi e-mail-urile trimise la domiciliul copilului. Noile directive au fost lansate oficial în luna Ianuarie 2009 de către ministrul britanic al Învăţămîntului, Ed Balls. În momentul în care profesorii discută cu copii despre căsătorie, trebuie să le spună micuţilor despre drepturile civile ale partenerilor şi despre drepturile de adopţie ale homosexualilor. Documentul precizează că elevii care îşi cataloghează colegii ca fiind “homosexuali” trebuie sa fie trataţi asemenea rasiştilor, demonstrînd astfel “toleranţa zero” faţă de folosirea acestui cuvînt care reprezintă o insultă.

Şcolile ar trebui să încurajeze şi să prezinte drept model persoanele homosexuale din rîndul personalului din învăţămînt, părinţilor sau guvernatorilor. Minorii cu vîrste între patru şi şapte ani ar trebui “să înţeleagă ca nu toţi copiii au o mama şi un tată” şi să înveţe despre structurile diferite pe care le poate avea o familie.
Pentru implementarea acestor directive, luna Februarie a fost declarată în şcoli „Luna lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transsexualilor în Istorie”, unde copiii vor învăţa despre personalităţi despre care se crede că ar fi fost homosexuale, precum Leonardo da Vinci, Oscar Wilde şi James Dean. Începînd cu anul 2011, deja noul paşaport emis în Anglia aduce cîteva modificări destul de importante: "mama" şi "tata" devin "părinte 1" şi "părinte 2". Schimbarea a fost făcută în urma cerinţelor repetate ale unor grupuri de homosexuali care au invocat drepturile omului, conform dailymail.co.uk. Brexit-ul mamii lor!

Fundul homosexualilor moldoveni din ce în ce mai viclean şi încins

Nu-i destul că populaţia RM se împuţinează constant din pricina emigrării, căci acum a venit şi mafia homosexualilor care vrea să instituie legal diminuarea procreării. De la an la an, demonstraţiile stradale viclene ale homosexualilor moldoveni sînt împinse de la spate de partenerii lor din Occident şi de aiurea, care, aşa cum aţi dedus, au influenţe politice şi administrative prin toate Guvernele occidentale şi instituţiile internaţionale de care Republica Moldova depinde în multe proiecţii.

Sigur că nu putem nega realitatea că aceşti homosexuali există şi vor fi tot timpul. Sigur că sîntem nevoiţi să-i acceptăm. De fapt, chiar şi pe vremea totalitarismului comunist erau relativ acceptaţi. Li se admitea tacit existenţa atîta timp cît nu se exhibau în public. N-au fost privaţi nici de accederea în funcţii sau profesii performante, la fel ca şi acum. Chestiunea lor devine revoltătoare din clipa în care îşi scot în stradă, la manifestaţii publice, devianta lor orientare sexuală.

Păi, în logica lor perversă, noi, heterosexualii, ar trebui, ca şi ei, să ieşim la demonstraţii obscene cu nevestele sau amantele noastre? Dacă noi, heterosexualii, ne păstrăm taina erotismului nostru procreator în dormitoarele noastre, de ce ei nu-şi ascund cu pudoare păcătoşeniile lor deviante şi ne-procreatoare? Ce părinte normal ar accepta ca fiul sau fiica sa să primească la şcoală educaţie în spiritul exemplelor arătate mai sus? Aici nu-i vorba, repet, despre homofobie, dar nici de intoleranţă şi nici despre ceea ce homosexualii ar numi „gîndire retrogradă”, ci despre rostul evoluţiei umane. Nici un om lucid nu poate fi de acord cu promovarea didactică a homosexualităţii, dar, pe de altă parte, în plan didactic-religios, nici cu cea a „îndoctrinării scolastice” cu un anumit cult religios în şcoli. Copilul trebuie să înveţe istoria religiilor, nu doar istoria unei anumite religii. O religie sau alta ori ateismul pot fi opţiuni fireşti, dar nu şi homosexualitatea pe post de „material didactic de alternativă”.

De ce oculta internaţională a homosexualilor nu recunoaşte deschis că doreşte abrogarea Bibliei, a Coranului, a tuturor celorlalte religii şi a MORALEI creştine şi civice pentru a cărei perfectare s-au luptat şi au murit, de-a lungul istoriei, sute de milioane de oameni? Asistăm sau nu la o nouă crucificare a lui Iisus Hristos? Îl invităm să răspundă la această întrebare şi pe Mircea Surdu, directorul demisionar al televiziunii naţionale, un homosexual discret care nu a fost niciodată discriminat pentru orientarea lui, ba chiar, din considerente ce ţin strict de profesionalism, a ajuns lejer mare şef peste alţi jurnalişti heterosexuali, fără ca cineva să fie deranjat de asta!

În concluzie, constatăm că această minoritate sexuală a ajuns să dicteze majorităţii, să o remodeleze legislativ în concordanţă cu deviaţiile, patimile lor carnale Au transformat chestiunile ce ţin de aşa-zisele lor drepturi în politicile de Stat, în condiţii care trebuie să figureze ca norme obligatorii în relaţiile dintre State sau în cele dintre o ţară şi o comunitate de state, aşa cum este cazul UE şi ţările care aspiră la integrarea europeană şi care sînt obligate să ofere cadru legislativ favorabil pentru cele mai aberante dorinţe ale homosexualilor. Nu-i suficient că sînt lăsaţi în pace, acceptaţi şi nediscriminaţi, căci ei vor mai multe privilegii legislative, deşi legile tradiţionale ar trebui să fie aceleaşi pentru toţi. Prin pretenţia de a se căsători legal şi a înfia copii, nu fac nimic altceva decît să compromită şi să distrugă programatic instituţia căsătoriei tradiţionale şi a familiei, credinţele religioase şi Morala. Aceasta-i babilonia lumii în care am ajuns să trăim şi nu trebuie să ne mai şi revoltăm cu ipocrizie cînd spunem că acesta-i şi semnalul de început al sfîrşitului lumii! Ne-o facem cu mîna noastră din laşitate!

Mihai CONŢIU

P.S. Cutremurător! Strigător la Cer! În contextul realităţilor apocaliptice descrise mai sus, Marţi, 27 Iunie, am citit, în EVZ.ro, un scurt articol care nu poate să dea decît fiori de revoltă oricărui om normal şi civilizat de pe această planetă, care este intitulat astfel: „Un puşti TRAVESTIT de numai 8 ani a ajuns RĂSFĂŢATUL presei HOMOSEXUALE din Canada.” Vă invit să-l citiţi!

<Nemis Quinn Mélançon Golden are numai 8 ani dar are deja un nume de scenă: Lactatia. De la 7 ani „a început să joace rolul unui travestit exuberant” la Montreal. Potrivit unei discuţii pe care părinţii copilului au avut-o cu cei de la site-ului BestKeptMontreal, aceştia susţin că „etapa cea mai importantă” a fiului lor – devenit vedetă a numeroase mass-media homosexualiste canadiene – a fost cînd acesta a declarat că vrea să fie „o fată cu penis”, cînd „traversa o fază Beyonce foarte intensă”. Vă scutim de înregistrarea video oribilă în care acest puşti de 8 ani – rătăcit de o societate şi de nişte părinţi nebuni – îi explică unui reporter fremătînd: „Cred că toată lumea trebuie să facă ce vrea în viaţă. Nu contează ce cred ceilalţi. Dacă vrei să fii un travestit şi părinţii nu vă dau voie, atunci aveţi nevoie de alţi părinţi.”>

Alte comentarii, dincolo de revolta noastră firească, sînt de prisos!