Moldova în spaţiul Schengen echivalează cu islamiştii fundamentalişti convertiţi la creştinism

Atunci cînd un arhitect visează să realizeze o construcţie măreaţă, poate avea şansa să-şi vadă visul cu ochii, atunci cînd un poet e cufundat în visuri, există o şansă reală ca să scrie o capodoperă, dar cînd un politician oarecare visează pentru ţara lui proiecte grandioase incompatibile cu starea democraţiei şi a economiei marginale, necompetitive, atunci visul acestuia se transformă în coşmar pentru popor sau, cel puţin, într-o deziluzie ori frustrare naţională.

Niciodată, în istoria Republicii Moldova, impostura politică nu a fost ridicată la nivel de virtute şi politică oficială a Statului aşa cum se întîmplă din 2009 încoace. Visul integrării europene a ţării a fost transformat de către guvernanţi în cel mai sumbru şi chinuitor coşmar pentru mult prea pătimiţii moldoveni. Din 2009 şi pînă în prezent, aşa-zisa politică oficială de integrare în UE asumată de guvernanţi a cunoscut două etape schimonosite în stil mafiot, despărţite de o punte tranzitorie mişelească.

Două etape şi o punte tranzitorie la fel de mişelească

Prima etapă a fost reprezentată de Guvernul condus de Vlad Filat pînă la poarta Penitenciarului nr. 13. Filat a avut Europa la picioarele lui, iar asta în sensul susţinerii de care s-a bucurat din partea tuturor liderilor europeni. Nu trebuia decît să şi vrea să facă ceia ce înşiruia în vorbe doar promiţătoare. Avea suficienţi bani încît să nu-şi mai dorească dobîndirea altora pe căi îndoielnice, iar calul alb abia aştepta să se lase încălecat de el ca să devină un cavaler al dreptăţii pentru moldoveni în Republica Moldova. Din nefericire pentru el, în loc să imprime democraţia europeană a dreptăţii, a justiţiei, a preferat să negocieze împărţirea ţării cu Vlad Plahotniuc şi Mihai Ghimpu, iar asta în scopul îmbogăţirii lor personale. Această trădare a moldovenilor şi a europenilor l-a dus unde l-a dus şi nimeni de la Bruxelles nu-i duce dorul.

Puntea tranzitorie mişelească, chipurile tot proeuropeană, a fost compusă din Guvernele Leancă, Gaburici şi Streleţ, pînă la Pavel Filip, timp în care s-a furat miliardul, a fost înstrăinat Aeroportul şi restul hoţiilor naţionale. A doua etapă „proeuropeană a debutat din clipa în care Vladimir Plahotniuc a ajuns la convingerea că nu are rost să mai stea în umbră şi să-şi asume semioficial rolul de adevărat şi unic stăpîn al Republicii Moldova. Fireşte că integrarea europeană autoasumată de Plahotniuc şi majoritatea parlamentară din subordinea sa este simulată cu ticăloşenie, cu perfidie bizantină (chit că Leancă e la picioarele lui) numai că de astă dată se pare că occidentalii nu mai sînt dispuşi „să pună botul” la şmecheriile mafiote ale politicienilor provinciali de la Chişinău. Plahotniuc, Candu şi Filip au ratat 100 de milioane de Euro de la Uniunea Europeană, dar dau vina pe Igor Dodon, chipurile, Preşedintele ar fi stopat 12 milioane de dolari pentru armată de la americani! Cine umblă cu prăjina?!

Plahotniuc însuşi e o punte tranzitorie „necesară unora” pînă se va identifica o alternativă. Nimeni nu rămîne nepedepsit pînă la capăt. Lui Plahotniuc îi va juca festa, într-un final, tot impostura cu care abordează aşa-zisa integrare europeană a Republicii Moldova. Oricîte mesaje proeuropene ar emite, oricîte lupte simulate cu anti-corupţia ar comanda, teama teribilă de a renunţa să exercite controlul absolut asupra tuturor instituţiilor Statului vine în contradicţie cu normele recomandate de UE spre care el spune că aspiră. Gata, Bruxellesul şi americanii nu mai au răbdare să tolereze cumetria mafiotă moldovenească! Veţi vedea şi va vedea! Va simţi chiar!

Problema lor, a guvernanţilor de după 2009

Este bine ştiut şi simţit de orişice moldovean că guvernanţii de după 2009 şi-au făcut de cap cum au vrut şi au furat ţara ca cei mai înspăimîntători bandiţi, iar asta sub mincinosul drapel al integrării europene. Pentru asta, la început, i-a susţinut multă lume, inclusiv noi. Mărşăluind hoţeşte sub acest stindard, moldovenilor li s-a acrit de UE, ajungînd să identifice Statul mafiot cu principiile care guvernează comunitatea europeană. Aici a greşit şi UE pentru că le-a oferit guvernanţilor de după 2009 un cec în alb, iar asta cu speranţa unei „victorii europene fulgerătoare” în Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, spre „ciuda Rusiei”. Mai apoi, s-a concluzionat că bandiţilor nu li se cuvin cecuri în alb. Şi acum greşeşte UE, ţinîndu-l pe Plahotniuc vechil peste Moldova sub pretextul că „dar cu cine altcineva”?

În toată această perioadă de după 2009, în timp ce au jefuit ţara cum au vrut, guvernanţii tot promit integrarea europeană şi se miră că Bruxellesul nu-i crede pe cuvînt atîta timp cît ei jură că acesta le este ţelul naţional suprem. Printr-o propagandă extrem de subtilă, au reuşit să le strecoare moldovenilor în subconştient falsul adevăr că UE este de vină că nu integrează Republica Moldova, nicidecum ei. Acum PD caută duşmani externi ai partidului prin acordul semnat de ei cu „Edfinnaia Rossia”. Cititorul acestui document este Marian Lupu, integrator de toate culorile. Guvernarea comunistă îi transformase pe moldovenii majoritari în proeuropeni. Guvernările de după 2009 i-a transformat în eurosceptici, iar asta prin diabolicul plan de guvernare proeuropean generat de Filat, Ghimpu şi Plahotniuc.

Amintiţi-vă că Ghimpu a fost primul care a sfidat UE şi instituţiile sale încă din Septembrie 2010, cînd a iniţiat acel costisitor şi eşuat referendum contraindicat! Pe fondul mesajelor proeuropene, guvernanţii de după 2009 „au legalizat hoţia” şi i-au transformat pe moldoveni în suporterii ei pentru că le mai aruncă şi lor cîte ceva din ceea ce fură. Cazurile Ilan Shor sau Fundaţia Edelweiss a lui Plahotniuc sînt mai mult decît ilustrative.”Ce dacă fură, atîta timp cît ne dă şi nouă cîte ceva înseamnă că sînt oameni de omenie”, spun moldovenii pervertiţi. Ca să distrugi o naţiune, este suficient să-i subminezi valorile ei morale fundamentale, iar guvernanţii moldoveni asta au şi făcut. Şi să-i educi copiii. Adică, să-i „informez” aşa cum face Publika, televiziune care a trecut deja la desene animate, că-s mai ieftine.

În această „logică”, moldovenilor a ajuns să li se pară a fi o ingerinţă condamnabilă a UE în treburile interne ale Republicii Moldova în clipa în care recomandă depolitizarea instituţiilor Statului şi scoaterea acestora de sub controlul strict personal al lui Plahotniuc. Ca să vedeţi cum pot nişte politicieni sălbatici să depraveze şi să condamne un popor întreg la orbire!

Republica Moldova în spaţiul Schengen sau o nouă formă de erotism politic în spaţiul public

Citesc cu surprindere şi amuzament amar ştirea că Republica Moldova, Ucraina şi Georgia intenţionează să obţină, la Summitul Parteneriatului Estic ce va avea loc în Noiembrie la Bruxelles, permisiunea de a adera la spaţiul Schengen. Anunţul cu pricină a fost făcut de viceministrul pentru Reintegrare din Georgia, Arcil Karaulaşvili, care a declarat că ţara sa este susţinută în acest demers de mai mulţi parlamentari europeni. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesară implementarea mai multor reforme în cele trei state, scrie publicaţia „Vzglyad”.

Karaulaşvili a confirmat pentru aceeaşi sursă informaţia potrivit căreia acum este în proces de elaborare concepţia „Parteneriatul Estic Plus” care să prevadă o perspectivă mai clară de integrare a celor trei state în Uniunea Europeană, inclusiv prin aderarea la spaţiul Schengen şi extinderea accesului la pieţele europene.
UN fel de Fule plus şi asta! Karaulaşvili a precizat însă că această chestiune este în curs de elaborare şi nu există încă o decizie la acest subiect. „El a menţionat că Ucraina, Georgia şi Moldova sînt într-adevăr de acord să-şi coordoneze eforturile pentru o activitate mai eficientă şi pentru a atinge obiectivele de apropiere de UE în diferite domenii: securitate, energie şi aşa mai departe”, scrie ziarul „Vzglyad”. Parteneriatul Estic mai cuprinde, în afară de R. Moldova, Georgia şi Ucraina, şi statele Belarus, Azerbaidjan şi Armenia. Doar primele trei republici au obţinut regimul liberalizat de vize cu UE şi sînt decise să acţioneze coordonat pentru obţinerea unei „perspective de aderare la UE”.

În contextul în care am putea vorbi despre infantilism politic, inconştienţă sau incapacitate de autoevaluare, în luna Iulie a acestui an, Andrian Candu a semnat o declaraţie comună cu omologii săi din Ucraina şi Georgia care a fost expediată Parlamentului European, prin care li se solicita oficialităţilor europene să aprobe o rezoluţie, înaintea Summitului Parteneriatului Estic din Noiembrie 2017, de reafirmare a sprijinului politic pentru „deschiderea perspectivei de aderare” a celor trei state asociate UE. Pe 8 Septembrie curent, în Estonia s-a desfăşurat Reuniunea informală a miniştrilor afacerilor externe ai UE, reuniţi în formatul Gymnich, şi ai celor din Parteneriatul Estic.

„Cu această ocazie, în cadrul Reuniunii, ţările asociate au pledat pentru conferirea unei mai mari vizibilităţi activităţilor desfăşurate în cadrul PaE, prin punerea în prim plan a unor acţiuni care au un potenţial impact la nivelul cetăţenilor. Printre obiectivele specifice promovate de Republica Moldova, comune şi pentru Georgia şi Ucraina, se numără dezvoltarea programelor de mobilitate pentru cetăţeni, sporirea conectivităţii prin dezvoltarea infrastructurii de transport şi energetică, implementarea instrumentelor de sprijin financiar pentru mediul de afaceri, armonizarea pieţelor digitale şi reducerea taxelor de roaming”, a fost specificat, atunci, într-un comunicat de presă Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene de la Chişinău. Republica Moldova a lui Plahotniuc în spaţiul Schengen? Înaintea României şi Bulgariei!

Pentru cititorii neavizaţi, precizăm că spaţiul Schengen este o zonă de circulaţie liberă în Europa, conformă cu Acordul de la Schengen. Statele membre ale acestui spaţiu au eliminat sau vor elimina controalele pentru persoane la frontierele dintre ele, astfel încît este (sau va fi) posibilă trecerea frontierei între oricare două asemenea state fără prezentare de acte de identitate şi fără opriri pentru control.

Acordul de liberă circulaţie a fost semnat la 14 Iunie 1985 în mica localitate luxemburgheză Schengen. Primele state care l-au implementat au fost Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Portugalia, Spania şi Ţările de Jos, care şi-au deschis între ele graniţele la 26 Martie 1995. Pînă în prezent, 30 de state au aderat la Acordul Schengen, dintre care 27 l-au şi implementat. Într-un moment istoric, la 21 Decembrie 2007, nouă state, majoritatea din centrul şi Estul Europei, şi-au deschis graniţele, astfel încît pentru prima dată este posibilă călătoria liberă peste fosta Cortină de Fier.

Din Spaţiul Schengen fac parte şi Elveţia, Liechtenstein, Norvegia şi Islanda care nu sînt membre ale UE. În acelaşi timp, Regatul Unit şi Islanda, ţări membre ale Uniunii Europene (din care Regatul Unit urmează să se retragă), au optat să nu implementeze acordul Schengen pe teritoriul lor. Statele membre ale Acordului de la Schengen care totodată sînt membre ale Uniunii Europene – Bulgaria, Cipru, România şi Croaţia –, respectiv statele care sînt doar membre ale Acordului, dar nu ale UE, Elveţia şi Liechtenstein, nu au început încă să aplice prevederile Acordului, dar urmează să o facă în viitor. Cetăţenii lor se pot aştepta în continuare la controale de graniţă între ţările lor şi ţările vecine.

Aici nu vom lua în discuţie aspiraţiile Ucrainei şi Georgiei, ci doar pe cele ale guvernanţilor de la Chişinău. După ce am văzut şi cunoaştem prea bine situaţia în care se află Republica Moldova, pretenţia de includere a Republicii Moldova în spaţiul Schengen pare o nebunie sau demenţă politică imposibil de calificat din cauza absenţei unor adjective pe măsură. Republica Moldova a lui Plahotniuc în spaţiul Schengen echivalează cu situaţia în care îi ceri unui hoţ celebru să păzească tezaurul ţării pentru cîteva clipe. Acum înţelegeţi că această guvernare „proeuropeană” nu mai are nici cel mai vag simţ al măsurii, al autocontrolului şi că este cuprinsă de o demenţă incurabilă?

Mihai CONŢIU