ŞASE PĂRŢI ALE CORPULUI DE CARE NE-AM PUTEA LIPSI

Corpul uman s-a adaptat atît de mult condiţiilor de viaţă din ultimele secole, încît unele părţi pur şi simplu şi-au pierdut utilitatea. Vestigiile structurii umane iniţiale dispar încă din faza embrionară, însă cîteva se păstrează tot restul vieţii. Iată cîteva exemple:

1. Apendicele – Reprezintă rămăşiţa a unui intestin mai mare al strămoşilor noştri, explicaţie valabilă şi în cazul în care ar avea vreo funcţionalitate. Însuşi Charles Darwin a încercat să descifreze misterul acestui organ, spunînd că servea primatelor la digestia celulozei provenite din frunzele verzi. Cînd plantele alcătuiau cea mai mare parte din meniul oamenilor, apendicele era extrem de important.

2. “Măselele de minte” – sînt localizate în spatele gurii şi sînt numite aşa pentru că apar cam la maturitate, undeva între 17 şi 25 de ani, nu pentru că ar atrage după sine şi înţelepciune. În trecut, aceste măsele erau de mare ajutor în mestecarea unei cărni destul de tari, însă acum fac mai mult rău decît bine. Cel mai adesea, se interpun în calea altor dinţi şi necesită scoase.

3. Coccisul – este un os aflat în capătul coloanei, vestigiul a ceea ce era odată coada. Pînă în momentul în care devine făt, embrionul uman are o coadă care măsoară o şesime din toată lungimea sa, apoi este absorbită de corpul aflat în creştere. Totuşi, coccisul nu e în totalitate inutil: susţine muşchii, tendoanele şi ligamentele din acea zonă şi acţionează ca un suport pentru o persoană care stă în şezut.

4. Pliul ochiului – Nu e nimic altceva decît o mică parte dintr-o membrană semi-transparentă, ce umezea ochii animalelor, pentru o vizibilitate mai bună. Diverse specii de reptile, păsări şi rechinii încă o mai au.

5. ADN-ul conţine şi el reziduuri moleculare. Un exemplu este L-gulonolactona oxidaza, o genă funcţională la majoritatea mamiferelor, care produce enzima sintetizatoare de vitamina C. Cercetătorii o numesc pseudogenă, fiindcă şi-a pierdut codul genetic.

6. Muşchii urechii nu se dezvoltă destul de mult încît să aibă şi mobilitate, aşa cum se întîmplă la animale, prin urmare nu au nici o funcţie biologică.

Doctorul Zilei