Chirtoacă nu va demisiona de teama condamnării sale şi a lui Ghimpu

Luni, 6 Noiembrie, PDM, cu întreg parfumul de credibilitate urzit minuţios, a demonstrat, încă o dată, cum îi poate buimăci pe moldoveni spre a pune stăpînire deplină şi pe Primăria Chişinăului. Pe termen lung. Pe vecie. În perspectiva unor alegeri anticipate sau în termen pentru ocuparea funcţiei de primar, Nistor Grozavu este mult prea expirat şi compromis spre a fi un candidat credibil din partea PDM. În condiţiile date, Luni, 6 Noiembrie, primarul general interimar Nistor Grozavu a făcut nişte mişcări prin care vrea să ne facă să credem că sînt la iniţiativa sa, nicidecum ca urmare a unui ordin venit indirect de la bulibaşa Vlad Plahotniuc. Astfel, Grozavu şi-a numit pentru o clipă doi viceprimari, deci doi subalterni, pe Ruslan Codreanu, din partea lui Iurie Leancă-Plahotniuc, şi Silvia Radu, cam tot din acelaşi iatac, iar în clipa imediat următoare s-a transformat, „prin propria-i decizie”, în subalternul Silviei Radu, renunţînd la calitatea de primar general interimar în favoarea Silviei Radu.

„Băi, ce om serios şi dezinteresat!”, şi-or zice unii care habar nu au cum îi ţîţîie fundul de frica „Justiţiei lui Plahotniuc” şi de grija averilor sale. În realitate însă, ziua de Luni a fost cea în care Plahotniuc l-a transformat pe Grozavu în eunuc „multilateral utilizabil”. Cine mai citeşte presa, îşi aminteşte şi cum, în urmă cu cîteva zile înainte, Grozavu mai că nu-şi cerşea calitatea de membru al PDM. Aici este cazul să precizez că toţi cei care deţin carnet de partid de la PDM, cu excepţia celor neascultători sau a celor sacrificaţi din raţiuni de mascare, escamotare a luptei cu corupţia, au o anumită imunitate în faţa Justiţiei la fel ca şi deputaţii în faţa Justiţiei, numai că neoficială.

Ce NU ARE Silvia Radu, care ARE TOT CE-I TREBUIE cu prisosinţă, dacă ARE NEVOIE de Primărie?

Cei cu ochii bulbucaţi şi cu urechile ciulite pe ştiri ştiu că Silvia Radu a candidat şi la Preşedinţia ţării, chipurile independentă fiind. Nu a reuşit să erotizeze decît pasiunea a doar 1327 de votanţi. Cam puţini „pacienţi” pentru o „amazoană încrucişată, în business, cu sîngele clocotitor al spaniolilor de la Gas Natural Fenosa”, dar „frigidă în ceaţa londoneză prin afacerile din Regatul Unit”! Cam puţini „pacienţi” poate şi din cauză că nu s-a îndurat să cheltuiască în campania electorală mult mai mult decît cele aproape cinci milioane de lei! Cel mai probabil e că n-a făcut-o întrucît nu candida pentru ea.

Ţinînd seamă de averea oficială impresionantă pe care o are, orice om cu analizele la zi făcute, cu raţiune şi cu o capacitate atotcuprinzătoare de evaluare se poate mira sau i se pare suspect că Silvia Radu a acceptat să devină primar general interimar al acestei chinuită, tristă şi nerenovabilă Capitală. Silvia Radu a fost permanent un om de succes printre oamenii de succes şi nu numai cei din Republica Moldova. În acest context, înregimentarea ei politică nedeclarată pentru a deveni primar general interimar sau chiar primar general după alegeri, dincolo de compromisul politic dezonorant intuit, reprezintă o coborîre de ştachetă a competenţelor ei exprimate pînă la eşecul de la alegerile prezidenţiale. Atunci s-a compromis, iar acum o face şi mai catastrofal. Păi ce, şi-o fi spus, dacă „au pus-o” unele ca Monica Babuc şi Corina Fusu, eu de ce să n-o fac, mai ales că „am acoperire în propria-mi avere”?

Aspiraţia spre funcţia de primar general interimar sau chiar primar general după alegeri în Chişinău, în care nu-i va fi cu putinţă să facă absolut nimic notabil, nu este echivalentă cu dorinţa pe care miliardarul Donald Trump a avut-o de a ajunge Preşedinte al SUA. Pentru omul simplu, în aparenţă, aspiraţiile edilitare ale Silviei Radu pot părea fireşti. Pentru alt om simplu, faptul că n-a putut să ajungă Preşedintele ţării şi acum se vrea primar poate echivala cu situaţia în care o servitoare, atunci cînd stăpînii nu-s acasă, se îmbracă cu hainele Doamnei, imaginîndu-se stăpînă, iar asta pentru că aşa o place grădinarul, care a şantajat-o că-i va spune Doamnei că s-a culcat cu Domnul.

Potrivit informaţiilor oficiale invidioase, Silvia Radu este atît de bogată încît poate face de rîs bugetul oricărui raion din ţară. Vă daţi seama cît este de competentă dacă numai pe parcursul anilor 2014-2015 şi-a luat salarii legale totale de peste 10 milioane de lei? Salariile acestea, însă, sînt încălecate vîrtos de veniturile legale pe care „madama Radu” se înşfacă din afacerile ei din agricultură, din firmele de consultanţă din Marea Britanie, alte firme din Republica Moldova, Spania etc. Conexiunile ei politice sînt relevate şi prin aceea că, în perioada 2001-2009, a fost avansată în funcții publice importante de către fostul Președintele Vladimir Voronin – de la consultant în Aparatul Preşedintelui pînă la secretar al Comisiei Electorale Centrale (CEC). Mai apoi, a condus chiar şi Administrația de Stat a Aviației Civile și Î.S. Poșta Moldovei.

Atunci de ce-i trebuie Primăria şi cum a ajuns sub mantaua lui Plahotniuc? Răspunsul este deductibil din cele arătate mai sus, fiind suficient să adăugăm că, în afacerile ei sau ale familiei, a fost asociată şi cu un oarecare Valentin Vizant, nașul de cununie al vicepreședintelui Partidului Democrat Sergiu Sîrbu, dar și cu directorul Pro TV Chișinău, Cătălin Giosan. Pînă şi cel care ascultă doar Wolfgang Amadeus Mozart şi-l citeşte numai pe Hermann Hesse ştie că în Republica Moldova nici un om de afaceri nu poate fi independent din cauze ştiute doar de el şi cei care-l pot şantaja, că doar nu a devenit milionar peste noapte prin truda cu care ajunge unul în Occident! Cum adică – Plahotniuc conduce întreaga ţară, iar Silvia Radu e de capul ei?

În contextul „avansării” ei la Primărie, trebuie să ţinem seamă de interesele şi „siguranţa legală” a afacerilor familiei sale, de tot ceea ce „nu s-a furat sub aparenţa legalităţii” din acest Chişinău încă bogat şi cu oameni săraci, dar şi de interesele PDM-Plahotniuc de a-l controla prin viitorul „vot liber al cetăţenilor”.

Chirtoacă, alt eunuc politic

Acum Chirtoacă se află în faţa celui mai dur examen al vieţii sale – îl va înfrunta pe Plahotniuc mărturisindu-şi păcatele, în detrimentul său şi al lui Ghimpu, demonstrînd astfel opiniei publice că vrea să se purifice? Sau va prefera, din laşitate, să facă jocurile celui care i-a decis soarta pentru a scăpa cu o pedeapsă uşoară şi să-l salveze pe Ghimpu? Este predictibil că va opta pentru cea de-a doua variantă!

În sinea lui, Luni, 6 Noiembrie, Chirtoacă nu avea cum să nu se simtă umilit total în clipa în care a aflat că s-a dat dispoziţie ca să-i fie scoase din birou toate catrafusele pentru că aclo urmează să se instaleze Silvia Radu. Înţelegeţi că din această acţiune trebuie să înţelegem că Chirtoacă a primit deja sentinţa, că nu va mai reveni niciodată în acel birou, dar şi că Silviei Radu i s-au dat garanţii că nu o să părăsească acest birou în următorii cinci ani?

Există o logică aplicabilă în practică în situaţia oamenilor care au mustrări de conştiinţă din cauza păcatelor pe care le-au săvîrşit, dar mai există şi o „logică” a celor care chiar dacă au făcut ticăloşii nu şi le recunosc şi se încăpăţînează să declare că sînt îngeri sau victime politice, chiar dacă toată lumea nu-i vede aşa.

Omeneşte vorbind, chiar în spiritul unor canoane creştine asumate public, Chirtoacă ar trebui, indiferent de preţul pe care, în limitele legalităţii, îl va plăti, să-şi recunoască adevăratele greşeli cu conotaţie penală şi să demisioneze din funcţia de primar pentru a-l pedepsi şi el astfel cumva pe cel care l-a executat. Numai astfel va putea să-şi recapete un anume respect public, mai ales într-o ţară în care cam nimeni nu-şi recunoaşte vinovăţia, iar aici vorbim despre cei aflaţi în funcţii importante! Numai astfel va putea fi iertat, compătimit şi admirat! Numai astfel va putea să-l împiedice pe Plahotniuc să-şi impună propriul său candidat la Primăria Chişinăului, pe Silvia Radu, cel mai probabil, la alegerile în termen, căci timp va avea suficient s-o popularizeze, chiar şi în calitate de „independentă”, la fel ca la alegerile prezidenţiale!

Sigur că e greu de crezut că vom asista la o astfel de „revelaţie” din partea lui Chirtoacă.

Asumarea greşelilor majore, indiferent de cît de evidente ar fi, nu face parte din patrimoniul moral al lui Chirtoacă şi Ghimpu. Ei se cred eroi, luptători pentru tot felul de cauze bezmetice şi mai cinstiţi decît Dumnezeu care tolerează existenţa hoţilor pe Pămînt. În realitate, aşa cum argumentam într-un alt editorial, nu Plahotniuc l-a transformat pe Chirtoacă într-un vinovat penal, ci Ghimpu. În tot acest conglomerat familial de corupţie şi tovărăşie mafiotă cu Plahotniuc, lui Chirtoacă îi va fi imposibil să-şi dea demisia ca să-i strice planurile oligarhului din pricină că va intra în puşcărie nu doar pentru ceea ce îi este incriminat acum, ci şi pentru alte neştiute încă dosare penale, dar şi pentru că, în mod automat, ar putea fi puse pe rol „alte rafturi” de dosare penale care l-ar trimite pe Ghimpu în puşcărie pentru mai mulţi ani decît mai are de trăit. Abia într-o astfel de situaţie ar afla şi moldovenii cine-i „cinstitul Ghimpu”! Acum înţelegeţi de ce Chirtoacă se află în faţa celui mai dur examen al vieţii sale? Numai de el depinde dacă vrea să devină înger sau demon scuipat de toţi!

În perspective relativ apropiate, chişinăuienii vor avea şi ei de trecut un examen, la fel ca şi în 2007, cînd l-au ales pe Chirtoacă – o vor vota, anul viitor, pe Silvia Radu, un om de succes, „neînregimentat politic”, care va face ca Chişinăul să prospere exact ca şi propriile ei afaceri? Asta dacă Plahotniuc nu va scoate din mînecă un alt candidat surpriză! În condiţiile date, întrebăm: Pe cine slujesc cei care cer boicotarea referendumului pentru demiterea lui Chirtoacă, în condiţiile în care el nu demisionează onorabil din motivele arătate mai sus?

Mihai CONŢIU