ANEXARE? SECESIUNE!

În martie 2014 peninsula Crimeea s-a separat de Ucraina și s-a alipit la Federația Rusă. Occidentul, în primul rînd SUA și NATO, au numit acest procedeu ”anexare” și ”încălcare a dreptului internațional”, pentru a-și justifica politica agresivă față de Rusia. Occidentul pretinde că acest conflict din Ucraina, care a marcat începerea unui nou război rece, a fost provocat de Moscova. Însă cronologia evenimentelor demonstrează altceva.

Potrivit normelor de drept internațional, anexarea este alipirea prin forță a teritoriului unui stat la alt stat. De obicei, prin război. Astfel, apare întrebarea: poate fi numită ”anexare” separarea Crimeii de Ucraina, care a avut loc fără nici o împușcătură?

Juristul și filosoful german Reinhard Merkel încă în aprilie 2014 a publicat un articol în ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung, din care cităm: ”Anexare, potrivit dreptului internațional, constituie alipirea forțată a unui teritoriu. De obicei, ea are loc în regimul unei ocupații militare. În acest caz, articolul 51 al Statutului ONU permite statului agresat să aplice forța militară și să ceară ajutorul terțelor părți. Acesta este un ”drept la război”, fără acordul Consiliului de Securitate al ONU”, susține Merkel.

Dacă alipirea Crimeii ar fi fost o anexare, Ucraina ar fi avut dreptul să se apere de Rusia, iar terțe părți, cum ar fi SUA, ar fi putut să intervină fără mandatul ONU. Acest lucru ar fi însemnat un război deschis cu Rusia. Care, din fericire, nu a avut loc, cum nu a avut loc nici anexarea. Reinhard Merkel atenționează: ”Desigur, Occidentul poate interpreta termenul de ”anexare”. O interpretare mai abstractă îi permite să acuze Rusia, pentru a-și justifica propria agresivitate. Dar asta face parte din propagandă, nu din dreptul internațional. Ceea ce s-a întîmplat în Crimeea se numește altfel: secesiune”.

Secesiunea, în dreptul internațional, înseamnă ”separarea unui teritoriu de un stat pentru crearea altui stat, sau unirea cu altă țară”. Anume acest lucru s-a întîmplat în Crimeea, după puciul sîngeros din Kiev, pregătit de SUA și alte țări occidentale. Faptul că schimbarea regimului de la Kiev a fost pregătită de SUA l-a confirmat și reprezentanta de atunci a Departamentului de Stat al SUA, Victoria Nuland. Imediat după fuga președintelui legitim Ianukovici, puciștii au interzis folosirea limbii ruse, ex-premierul Ucrainei Iulia Timoșenko a declarat că este gata să pună mîna pe armă ”pentru a împușca în cațapi”, iar liderul partidului ”Svoboda” Oleg Teagnibok a făcut apel la luptă ”contra porcilor ruși și evrei”. Toate acestea au și condus la apariția unor tendințe separatiste în Crimeea (și nu doar), ceea ce a generat secesiunea.

După Heise, Germania