ANDRAS FORGACS: PIELE ŞI CARNE FĂRĂ SACRIFICAREA ANIMALELOR

Pînă în 2050, va fi nevoie de 100 de miliarde de animale ca să furnizeze populaţiei planetei carne, produse lactate, ouă şi produse din piele. Pentru întreţinerea acestei turme, planeta va plăti un preţ imens, potenţial nesustenabil. Dar dacă ar exista o altă cale? În acest discurs edificator, susţinătorul ingineriei ţesuturilor, Andras Forgacs, susţine că bio-fabricarea cărnii şi a pielii e un mod civilizat de a lăsa în urmă sacrificarea animalelor pentru hamburgeri şi genţi.

Cînd tatăl meu şi cu mine am înfiinţat o companie ca să imprimăm ţesuturi şi organe umane 3D, unii au crezut că suntem puţin nebuni. Dar s-a progresat mult de atunci, atît în laboratorul nostru, cît şi în alte laboratoare din lume. Astea fiind date, am început să primim întrebări de genul: „Dacă puteţi realiza părţi ale corpului omenesc, puteţi să „cultivaţi” şi produse animaliere ca pielea şi carnea?”

Cînd cineva mi-a sugerat asta prima oară, sincer, am crezut că era nebun, dar curînd am realizat că, la urma urmei, nu era un lucru chiar atît de nebunesc. Ceea ce facem astăzi e o nebunie. Sunt convins că peste 30 de ani, cînd vom privi înapoi la ziua de astăzi şi la cum creştem şi măcelărim miliarde de animale ca să ne facem hamburgeri şi genţi, o să percepem acest lucru ca pe o risipă şi, într-adevăr, ca o nebunie.

Ştiaţi că, în prezent, întreţinem o turmă globală de 60 de miliarde de animale ca să ne furnizeze carne, produse lactate, ouă şi produse din piele? Şi în următoarele cîteva decade, pe măsură ce populaţia planetei va creşte la 10 miliarde, va trebui aproape să se dubleze la 100 miliarde de animale?

Dar pentru întreţinerea acestei turme planeta noastră plăteşte mult. Animalele nu sunt doar materie primă. Sunt fiinţe, şi deja şeptelul nostru reprezintă unul dintre cei mai mari utilizatori de pămînt, de apă, şi unul dintre cei mai mari producători de gaze de seră care duc la încălzirea globală. Mai mult decît atît, cînd ai atît de multe animale laolaltă, se creează teren de proliferare a bolilor şi oportunităţi pentru abuz şi prejudiciu. În mod clar, nu putem să mai mergem pe drumul acesta care expune la riscuri mediul, sănătatea publică şi securitatea alimentară.

Mai e o cale, deoarece, în esenţă, produsele animaliere sunt doar colecţii de ţesuturi, şi în prezent creştem şi reproducem animale foarte complexe, doar pentru a crea produse care sunt făcute din ţesuturi relativ simple. Cum ar fi dacă, în loc să începem cu un animal complex şi sensibil, am începe cu acel lucru din care sunt făcute ţesuturile, unitatea de bază a vieţii, celula?

Aceasta e bio-fabricarea, unde celulele pot fi folosite la realizarea unor produse biologice cum ar fi ţesuturile şi organele. În medicină deja, tehnicile de bio-fabricare au fost folosite pentru a „creşte” părţi sofisticate ale corpului, cum ar fi urechi, trahee, piele, vase de sînge şi oase, care au fost implantate cu succes la pacienţi. În afară de medicină, bio-fabricarea poate fi o industrie umană, sustenabilă şi extinsă.

Şi ar trebui să începem prin a re-imagina pielea. Mă axez pe piele deoarece e folosită la scară largă. E frumoasă şi face parte din istoria noastră de mult timp. A crea piele e şi mai simplu, din punct de vedere tehnic, decît a „creşte” alte produse animaliere cum e carnea. În principal foloseşte un singur tip de celule, şi e bidimensional. De asemenea, e mai puţin polarizant pentru consumatori şi regulatori. Pînă cînd bio-fabricarea e înţeleasă mai bine, e clar că, cel puţin la început, mai mulţi oameni vor dori să poarte materiale diferite, să mănînce mîncare nouă şi diferită, indiferent cît de delicioasă este. În acest sens, pielea este un material deschizător de drumuri, un început pentru industria bio-fabricării. Dacă putem reuşi aici, asta ar face ca alte bio-produse ca şi carnea să fie mai aproape de realizare.
Cum facem asta? Pentru a crea piele, începem prin a lua celule de la animal, printr-o simplă biopsie. Animalul poate fi o vacă, oaie, sau chiar ceva mai exotic. Acest proces nu face niciun rău, şi văcuţa Daisy poate să ducă o viaţă fericită. Izolăm apoi celulele pielii şi le multiplicăm într-un mediu de cultură a celulelor. Acesta ia milioane de celule şi le multiplică la miliarde. Apoi facem aceste celule să producă colagen, aşa cum ar face în mod natural. Colagenul e materia dintre celule. E un ţesut conector natural. E matricea extra-celulară, dar la piele e elementul de bază. Ce facem apoi e să luăm celulele şi colagenul acestora şi să le întindem ca să formeze foi, apoi aşezăm aceste foi în straturi, una peste cealaltă, ca foietajul, pentru a forma foi mai dense, pe care, apoi, le lăsăm să se maturizeze.

În final, luăm această piele stratificată şi printr-un proces de bronzare mult mai scurt şi mai puţin chimic, creăm piele. Sunt foarte încîntat să vă arăt, pentru prima oară, primul lot de piele de cultură, direct din laborator. Aceasta e piele adevărată, fără sacrificiu uman. Poate să aibă toate caracteristicile pielii deoarece e făcută din aceleaşi celule, şi chiar mai bine, nu trebuie să îndepărtăm păr, nu sunt cicatrici sau înţepături de insecte, şi nici o pierdere. Pielea poate fi realizată în forma de portmoneu, geantă de mînă sau scaun de maşină. Nu se limitează la forma neregulată a unei vaci sau a unui aligator.

Şi pentru că facem acest material, deoarece „cultivăm” această piele de la zero, putem să-i controlăm proprietăţile în moduri foarte interesante. Această bucată de piele are 7 straturi de ţesut, şi, după cum vedeţi, a aproape transparentă. Această piele are 21 de straturi şi e opacă. Nu ai un astfel de control la pielea tradiţională. Putem adăuga acestei piei alte calităţi dezirabile, cum ar fi consistenţa moale, posibilitatea de a respira, durabilitatea, elasticitatea şi chiar imprimeul. Putem să imităm natura, dar, într-un anumit fel, să o şi îmbunătăţim. Acest tip de piele poate face ce face pielea obişnuită, dar, cu imaginaţie, poate şi mai mult.

Cum ar arăta produsele animaliere ale viitorului?

Nu trebuie să arate aşa, care e forma de vîrf în prezent. Mai degrabă ar putea să arate aşa. De mii de ani fabricăm utilizînd culturile de celule, începînd cu produse ca vinul, berea şi iaurtul. Vorbind de mîncare, mîncarea de cultură a evoluat, iar astăzi gătim mîncare de cultură în centre frumoase şi sterile ca acesta. O fabrică de bere e, în esenţă, un bio-reactor. Acolo are loc cultura celulelor. Imaginaţi-vă că în această locaţie, în loc să producem bere, am produce piele sau carne.

Imaginaţi-vă că vizitaţi acest centru, învăţînd cum se produce pielea sau carnea, văzînd procesul de la început pînă la sfîrşit, şi chiar şi testînd. E curat, deschis şi educativ, iar asta contrastează cu fabricile ascunse, păzite şi izolate unde se fabrică pielea şi carnea astăzi. Poate bio-fabricarea e o evoluţie naturală a producţiei pentru umanitate. Are grijă de mediul înconjurător, e eficientă şi umană. Ne permite să fim creativi. Putem să proiectăm materiale, produse şi facilităţi noi. Trebuie să lăsăm în urmă uciderea animalelor ca resursă îndreptîndu-ne către ceva mai civilizat şi evoluat. Poate suntem pregătiţi pentru ceva mai cultivat, la propriu şi la figurat.

Sursa: Capital.ro