Analiză. Cîteva concluzii după victoria electorală impresionantă a lui Rouhani

„Rafinamentul politic al electoratului iranian continuă să impresioneze. În ciuda unui sistem politic cu grave carenţe, unde alegerile nu sînt corecte şi nici libere, iranienii au ales cu o majoritate clară calea non-violentă spre progres”, scrie Trita Parsi, preşedintele Consiliului Iranian American şi autorul mai multor cărţi despre politica externă a Iranului. Iranul este un important actor regional, implicat în actualele conflicte din Orient şi într-un conflict rece cu Arabia Saudită, Israel şi Statele Unite. De aceea este important să vedem ce concluzii pot fi elaborate şi care este semnificaţia alegerii făcute de către poporul iranian.

Privit prin prisma contextului regional, procesul electoral ce tocmai s-a consumat în Iran, cu o participare de peste 75%, poate fi considerat cu adevărat remarcabil dat fiind faptul că majoritatea ţărilor din Orientul Mijlociu nici măcar nu organizează alegeri.

În primul rînd, scrie Trita Parsi, „iranienii au votat împotriva candidatului susţinut de către Liderul Suprem al Iranului, ayatolahul Ali Khameni, ceea ce începe să devină o regulă”. În al doilea rînd, „iranienii au respins de asemenea opoziţia aflată în exil şi grupurile de neo-conservatori din Washington ce au îndemnat poporul iranian să boicoteze aceste alegeri sau să voteze cu candidatul susţinut de facţiunile dure extreme, Ebrahim Raisi, în scopul de a grăbi o confruntare militară”. În al treilea rînd, „în ciuda eforturilor preşedintelui Trump de subminare a acordului nuclear, şi în ciuda problemelor semnificative cu procesul de ridicare a sancţiunilor economice ce a lăsat un procent ridicat al populaţiei iraniene dezamăgit de acest acord, aceştia au ales totuşi calea diplomaţiei şi a moderaţiei în detrimentul unei politici beligerante preferate de administraţiile precedente.

Iranul este astăzi una dintre puţinele ţări din lume unde un mesaj moderat, anti-populism asigură o victorie electorală confortabilă”. O altă concluzie susţinută de autorul iranian este că în acest nou mandat, spre deosebire de cel precedent, Rouhani are obligaţia de a îmbunătăţi situaţia drepturilor omului şi a libertăţilor civile din Iran. Dacă şi de data aceasta eşuează în a împlini din promisiunile ce au inspirat milioane de iranieni atunci, este posibil ca o generaţie întreagă să-şi piardă încrederea în puterea de a schimba societatea iraniană.

Un alt aspect important îl constituie status-ul acordului nuclear. Şefa diplomaţiei Uniunii Europene, Federica Mogherini, l-a felicitat pe Rouhani pentru victoria sa şi i-a oferit asigurări cu privire la susţinerea acestei înţelegeri. Acest fapt pare a pune din nou UE în conflict cu poziţia administraţiei Trump, care împreună cu Arabia Saudită, pare decisă să ajungă la o confruntare cu Iranul. Victoria lui Rouhani vine astfel într-un moment în care poate susţine şi întări poziţia Uniunii Europene.

În al şaselea rînd, notează Trita Parsi, „iranienii au ales încă o dată să susţină o politică a dialogului cu Occidentul, însă întrebarea rămîne dacă administraţia Trump este gata să îmbrăţişeze calea diplomaţiei. Este ceea ce Orientul Mijlociu are nevoie acum, mai multă diplomaţie, şi nu mai multe contracte de înarmare”. Din păcate, Congresul american va delibera în zilele următoare posibilitatea unor noi sancţiuni economice împotriva Iranului, ceea ce nu reprezintă un răspuns ideal la faptul că poporul iranian a votat pentru diplomaţie şi moderaţie.

„În final, lupta politică pentru putere din Iran se va concentra asupra stabilirii succesorului ayatolahului Khameni. O opinie larg împărtăşită este că Rouhani vizează această poziţie, iar prin această victorie electorală clară, acesta şi-a îmbunătăţit şansele semnificativ. Pînă într-un punct, acesta a fost şi principalul scop al acestor alegeri”, a încheiat autorul iranian.

Laurenţiu SÎRBU, Adevărul.ro