Al. Tănase, ca şi taică-său, plin de aroganţă, de...

Juristul Şaşka cînd coseşte...

Autor: Mihai CONŢIU 

Alexandru Tănase, preşedintele protejat al Curţii Constituţionale (CC), mergînd de-a buşilea prin meandrele propriului său absolutism, ne demonstrează, fără echivoc, că, într-adevăr, este fiul autentic al tatălui său. Ca şi bătrînul acordeonist al jurnalismului de complezenţă, tatăl său, Constantin Tănase, Alexandru „duhneşte” numai a înţelepciune, sfătoşenie superioară, atotştiinţă şi, la urma urmei, dispreţ faţă de toţi şi de toate din cîte sunt în afara opulenţei propriului său EU. E marcat de destin cu meşă. Are semn, cum se spune în popor. Numai că meşa pare a fi malefică.

Recent, i-am citit răspunsurile provocatoare date într-un interviu pentru un portal electronic de ştiri numit „Un(u-)imedia”, motiv pentru care îi voi comenta cîteva „înţelepciuni”.

Dar să nu uit să notez o particularitate paradoxală, care nu are legătură cu răspunsurile din interviu cît are cu persoana concretă numită Alexandru Tănase! Se ştie că Tănase de la CC este absolventul unei facultăţi din România. Domnii mei, observ o chestiune extrem de interesantă şi definitorie la cei mai mulţi dintre „bătrînii pro-români unionişti şi vorbitori de limbă română” de aici!

Aproape toţi dintre ei, care spun că au luptat pentru limba română şi pentru unirea RM cu România încă de prin anii 1988-1989, vorbesc limba română mai bine decît fiii lor. Deşi este o română din cărţi. Sigur, nici ei n-o vorbesc şi scriu chiar româneşte, dar oricum! Fiii acestora, spre deosebire de taţii lor „unionişti”, vorbesc efectiv agramat, în ciuda faptului că unii dintre ei au studiat şi în România. De ce oare? Nu cumva, încă din fragedă pruncie, părinţii lor i-au învăţat mai întîi limba rusă? Din prudenţă şi spre binele viitorului lor bănuit a fi sovietic!!! Altă explicaţie nu este! Cum, tu, ca tată, luptător pentru limba română, să nu ai transpiraţii reci, dacă eşti român autentic, atunci cînd îţi auzi feciorul vorbind agramat ca un văcar din România, „ţara ta de glorii, ţara ta de dor”? Dar să revenim la Saşa Tănase!

 

Un alt Muruianu, cu alte acuzaţii 

Întrebat fiind despre presa autohtonă, Saşa declară: Văd un regres clar în calitatea presei. Avem mai multă presă, foarte multă culoare la televizor, multe posturi, dar mai puţine analize, puţin profesionalism şi profunzime, dar multă senzaţie.”

Păi, fratele meu vitreg, de unde calitate a presei cu jurnalişti traseişti ca tatăl tău, care a debutat în această profesie cînd alţii sunt lupi bătrîni deja în acest domeniu? De unde calitate a presei cu oratori care se exprimă ca tine, cu absolvenţi de Jurnalistică scoşi pe bandă rulantă de cei din generaţia tăicuţului matale, dar care, cînd le dictezi o frază, scriu ca Trăsnea?  Şi de ce nu te angajezi la „Timpul” lui tatăl tău, ca să vă reîntregiţi familia voastră de jurnalişti din moşi strămoşi?

Cui şi ce analize şi profunzimi pot inspira politicieni de grotă ca Ghimpu sau malefici ca Plahoitniuc? Hai să facem o analiză a împrejurărilor în care ai evadat din PLDM ca să ajungi judecător la CC pentru a fi numit, ulterior, preşedinte! Aici, senzaţional este felul în care RM a ajuns dominată de astfel de indivizi. Aici, senzaţional este modul în care, în cea mai săracă ţară a Europei, Plahoitniuc a ajuns să fie mai bogat decît propria-i ţară!

Iată, pe mai departe, ce mai emite Saşa ca un „înţelept şi ca un arbitru suprem al neamului”!

„...în Iunie 2012,am avut un moment foarte important, cînd au fost modificate substanţial o serie de coduri şi legi, o reformă extrem de profundă a justiţiei. Nimeni nu a observat acest lucru, nu am văzut un comentariu profesionist, sau a fost reformat Centrul Anticorupţie. Vă amintiţi vreun articol care ar face o analiză a acestei reforme, mai adîncă decît cine va fi şeful şi cui îi aparţine?”

Crezînd că jurnalistică este ceea ce face tatăl său, Saşa nu înţelege faptul că modificarea unor coduri, legi sau măsurile de reformă a Justiţiei sunt ştiri banale, neinteresante pentru cititorul de rînd. Important, pentru jurnalist, este dacă se şi pun în aplicare toate aceste modificări şi iniţiative reformatoare, cum şi cu ce fel de oameni. Nu legislaţia reformată în sine este o problemă, ci aceia care o pun în practică. Ce avem pînă la ora actuală din toate astea? Aceeaşi magistraţi învechiţi, posesori de averi uriaşe, corupţi şi înregimentaţi politic! Cui sunt subordonaţi politic, Saşa ştie prea bine, căci doar este o componentă a „găşti”.

Demagogul neruşinat din el se demască atunci cînd, referindu-se la sistemul judiciar şi Centrul Anticorupţie, face afirmaţia gravă, de fapt acuzatoare la adresa jurnaliştilor, potrivit cărei presa a fost mai interesată de „cine va fi şeful şi cui îi aparţine”. Omul ăsta chiar ne crede idioţi! Prin ce se deosebesc insultele aduse presei de Tănse de cele ale lui Ion Muruianu? Păi nu acestea sunt cele mai importante lucruri din jungla justiţiară a RM? Auzi, reforma Centrului Anticorupţie! Care reformă, fratele meu vitreg? Reforma lui Zumbreanu? Cea a lui Chetraru? Sau poate cea din Pădurea Domnească?

 

Foaie verde barabulă, şed în apă pînă-n... şi cultură! 

„Cred că un jurnalist care discută cu un politician trebuie să fie mai bine pregătit şi mai bine informat decît acel politician”, spune Şaşa lui Costea Tănase. Aici a spus o jumătate de minciună şi una de adevăr! Cum poate fi un jurnalist profesionist mai nepregătit, de cultură generală vorbind, decît Ghimpu sau Plahoitniuc? Dar dacă acelaşi jurnalist i-ar explica lui Lupu că nu ştie ce spune, dar ştie ce vrea, că se exprimă ca o bîtă agramată...?

Jurnalistul posedă informaţii, este drept, dar tot degeaba! Uite, de pildă, eu sunt informat că Saşa trăieşte într-un adevărat palat, că nevastă-sa face fiţe într-o maşină deloc ieftină, că el a autorizat un cult religios în condiţii şi cu condiţii extrem de delicate, dar la ce-mi foloseşte? Pun astfel chestiunea deoarece Saşa a spus şi următoarele: „Ar fi bine dacă jurnaliştii s-ar uita şi ar citi cum arată şi cum scrie presa occidentală.”

Păi, eu ce tot spun de ani de zile? Oare nu poate pricepe că, în astfel de condiţii, puşcăriile ar fi mai pline cu politicieni decît cu infractori mărunţi? Dar el, Saşa, mamă, mamă, la cîte treburi ar trebui să dea explicaţii „la organe”?! Despre crima din Pădurea Domnească s-a scris la fel ca şi în presa occidentală, dar a intrat cineva în puşcărie? 6.000 de lei amendă lui Zubco! Nu vedeţi cîtă bătaie de joc? Asta în condiţiile în care unii fac ani grei de temniţă pentru provocarea unor răni simple la o încăierare la crîşmă, nu pentru crimă trecută în categoria „secretelor de stat”!

Şaşa nu ştie sau se face că nu pricepe că presa occidentală este cu mult mai dură decît gazetele de perete de aici, numai că acolo subiecţi ca cei de aici ajung după gratii!

 

Politrucul Saşa Tănase, care ne-o cam trase! 

Fiind întrebat despre o posibilă revenire a sa în politică, citiţi cît de curveşte răspunde! Leit taică-său Costea Tănse de la Nemţenii apelor Prutului!

„Depinde ce înţelegem prin politică, „enunţă” Saşa, întrucît CC este o instituţie politico-juridică.” (...) „Deci, în mare parte, eu nici nu am plecat din politică.” (...) „Dar hotărîrile CC sunt hotărîri eminamente politice, care produc consecinţe politice mai profund decît un act normativ. În acest sens, eu sunt şi acum în aria politicului, doar că într-o altă ipostază. Dacă vă referiţi la revenirea în politică în sensul apartenenţei la un anumit partid, nu ştiu dacă acum aş putea spune da sau nu.”

Păi, dacă „CC este o instituţie politico-juridică”, dacă el, ca preşedinte, „nu a plecat din politică”, dacă „hotărîrile CC sunt hotărîri eminamente politice” şi dacă el şi acum este în „aria politicului”, atunci se pun o serie întreagă de întrebări şi nedumeriri, dar nu le vom dezvolta pe toate.

Amintiţi-vă că pe judecătorul şi milionarul ascuns Dumitru Pulbere l-au demis tocmai pentru o pretinsă „declaraţie politică”. De ce pentru Saşa nu-i valabilă aceeaşi sancţiune? Poate că vila lui nu valorează la fel ca şi cea a lui Pulbere şi vrea să-l ajungă din urmă!

Numai pentru aceste afirmaţii, ţinînd seamă de rigorile pe care le presupune această instituţie supremă, de responsabilităţile funcţiei de preşedinte, dacă am trăi cu adevărat într-un stat de drept, Alexandru Tănase ar trebui demis în regim de urgenţă, asta dacă nu ar avea el bunul simţ ca să-şi dea benevol demisia sau nu i-ar permite-o cel care s-a despărţit cu atîta greutate şi de Zubco!

Acest interviu este o adevărată provocare pentru orice jurnalist, aşa că nu ardem gazul de pomană dacă-l traducem şi îl trimitem omologilor lui din alte ţări, dar chiar şi unor experţi internaţionali, nu de alta, dar să vadă şi ei în ce junglă activează CC a RM!

 

Potrivit propriilor poziţii şi atribuţii,

CC a RM, „în calitate de organ ce realizează jurisdicţia constituţională, este independentă faţă de puterea legislativă, executivă şi judecătorească, ea se supune doar Constituţiei, garantînd supremaţia Constituţiei, asigurînd realizarea principiului separaţiei puterilor în stat, precum şi responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat. CC reprezintă un organ constituţional independent al statului, funcţia primară a CC fiind controlul constituţionalităţii actelor normative şi anularea normelor juridice care contravin Constituţiei, precum şi interpretarea Constituţiei.”

„Activitatea CC este una organizatorică, de supraveghere, îndreptată spre a atenţiona autorităţile publice, actul cărora este supus controlului, să înlăture normele ce contravin Constituţiei şi să oprească acţiunea actului normativ, dar dreptul de a-l modifica sau anula revine organului ce l-a adoptat. Hotărîrile pentru controlul constituţionalităţii sunt executorii şi definitive, atrăgînd nulitatea actului normativ sau dispoziţiilor acestuia declarate neconstituţionale. În acest context, CC devine un „arbitru" suprem în materia „examinării în exclusivitate a chestiunilor de drept". În calitate de unică autoritate de jurisdicţie constituţională, Curtea îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor art. 135 din Constituţie, art. 4 al Legii cu privire la Curtea Constituţională şi art. 4 al Codului jurisdicţiei constituţionale...”

Acum revedeţi afirmaţiile lui Şaşa cu privire la „hotărîrile eminamente politice” ca să vedeţi că a făcut din CC exact ceea ce a făcut tatăl său din jurnalistică! Trai bun, nineacă!Ghiceşte cineva în favoarea cui ia CC condusă de Saşa Tănasetoate „hotărîrile eminamente politice”?

Juristul Şaşa cînd coseşte, cît şase saşi Şaşa coseşte, dar însuşi Saşa-i sas cît şase, şi-n sus, şi-n jos de casa sa coseşte Şaşa şi-n şosea şi ŞASE CASE Saşa-şi ştie! Ce şansă!, Saşa-şi spuse sieşi.