Agricultura în Italia

Italia era cunoscută ca ţară predominant agricolă, însă după cel de-Al Doilea Răboi Mondial a căpătat o structura industriala diversificată, în special în zona de Nord, cea care are o puternică influenţă asupra economiei. Activitatea industrială presupunea 27% din PIB-ul total, comerţul, serviciile şi finanţele 71% şi agricultura 2%. Cea mai mare parte din activitatea industrială este în proprietatea privată, deşi guvernul exercită un control major în marile firme industriale şi comerciale. Aproape 35% din suprafaţa totală a Italiei este acoperită de terenuri agricole sau păşuni. Agricultura în Italia ocupă 4% din forţa de muncă. Varietatea condiţiilor climatice, a solului şi altitudinea permit cultivarea diferitelor produse. Una dintre cele mai răspîndite culturi este viţa-de-vie, care plasează ţara între marii producătorii de vin din lume. La sfîrşitul anilor ’80, producţia totală de vin a fost de aproximativ 6,4 milioane de tone.

De asemenea se numără printre marii producători mondiali de măsline şi ulei de măsline. Producţia de măsline de la sfîrşitul deceniului a fost de 2,3 milioane de tone şi cea de ulei de măsline a fost de 468.000 tone. În 2005, de exemplu, alte produse agricole au atins un volum de milioane de tone: 16,7 pentru legume; 12 pentru sfecla de zahăr; 10,6 pentru porumb; 7,53 pentru grîu; 1,81 pentru cartofi şi 1,37 pentru orez. Orzul, secara, anghinarea, ardeiul şi pepenii verzi sînt produse mai puţin prezente în agricultura din Italia. Cele mai importante produse de grădină sînt măslinele, portocalele, smochinele, curmalele şi nucile.

Italia este una din ţările ce a învăţat să îşi valorifice resursele agricole la maxim. Deşi în anumite regiuni clima este mai uscată, italienii au ştiut să se adapteze condiţiilor date şi fiecare locuitor ce deţine o părticică de teren agricol a asigurat plantaţiei un sistem de irigare cu picătura, pentru a da roade optime şi pentru a practica agricultura la un nivel înalt.

Deşi deţine 7% din populaţia activă şi doar 3% din PIB, agricultura rămîne un sector important al economiei. Italia este unul dintre marii producători europeni de cereale şi cel mai mare producător de legume şi fructe. Italienii sînt cultivatori, în special, de porumb, dar şi de grîu şi de orez, toate trei fiind cultivate în Cîmpia Padului. Este cel mai important producător european de orez, cu cele 14 milioane de tone anual, producţia fiind reprezentativă şi pe plan mondial. Deţine locul 3 la fructe, îndeosebi mere, pere şi nectarine şi locul 6-7 la citrice, obţinute în insula Sicilia, în partea sudica a Peninsulei Italice şi în Calabria.

Viţa-de-vie creşte pînă şi la poalele Alpilor. Podgoriile de tip industrial sînt caracteristice pentru Apulia. Vinul provenit din această zonă reflectă modul de cultură, fiind mai alcoolizat, mai sec şi mai puţin aromat. Italia deţine supremaţia pe glob la măsline (2/5 din producţia mondială). Cele mai întinse plantaţii de măslini sînt situate în Apulia, măslinul fiind absent numai în Nord.

Creşterea vitelor nu este dezvoltată pe măsura posibilităţilor oferite de natură şi nici pe măsura necesităţilor de consum ale populaţiei. Bovinele sînt crescute în ferme de tip industrial din Cîmpia Padului şi din Alpi. În Italia peninsulară domină creşterea oilor şi caprelor. Italia importă din ce în ce mai multă carne şi produse lactate. 

Poziţia geografica a Italiei a favorizat pescuitul, peştele fiind folosit în consumul direct sau în industria alimentară. Cu toate acestea, agricultura rămîne deficitară. Ca şi industria, agricultura este mai slab dezvoltată în Sud. Un rol important în economie îl joacă, totuşi, comerţul şi turismul (anual între 30-60 de milioane turişti şi circa 3 miliarde $ încăsari). (va urma)