Program naţional de asistenţă pentru persoane cu dotări unice

Autor: Mihai CONŢIU

Toţi cei din ţările mai amărîte economic visează să trăiască în America, toţi îşi doresc visul american, dar extrem de puţini sunt cei care înţeleg ce a făcut posibil miracolul american, japonez sau chinez. Fireşte că primii care ar trebui să priceapă ar fi conducătorii politici.

Secretul miracolului american nu este un secret pentru că, în primul rînd, este vorba despre muncă, idei şi protejarea valorilor autentice. Americanii studiază şi experimentează pînă şi ideile celor din ospiciile psihiatrice. Ei, după cum bine se ştie, cumpără inteligenţă din absolut toate ţările lumii, de oriunde o identifică şi investesc masiv în posesorii de idei.

În Republica Moldova, dimpotrivă – cu cît inteligenţa şi ideile sunt mai evidente, cu atît se declanşează mecanisme umane de anihilare a personalităţii celor care le posedă. „Castele” intelectuale şi ştiinţifice obtuze, îmbătrînite şi exclusiviste deţin un control absolut în complicitate cu politicienii, îndepărtînd astfel orice „risc concurenţial”.

Ordine şi medalii de stat, premii naţionale, sponsorizări bugetare sau politice pentru aceleaşi şi aceleaşi nulităţi. Toţi sunt „mari scriitori”, mari patrioţi şi bărbaţi ai neamului” şi îşi împart între ei, cu regularitate, toate aceste onoruri, iar aceasta în timp ce valorile reale fug peste graniţă spre a fi preţuite la adevărata lor capacitate sau se blazează într-un anonimat local distructiv. Fireşte că peste 20-30 de ani nimeni nu va mai şti nimic despre „operele” premiaţilor din ultimele două decenii.

Aşa a fost dintotdeauna în acest colţ uitat de lume. La fel s-a întîmplat şi în România, ţară din care au fost nevoiţi să fugă oameni ca Enescu, Brîncuş, Eliade, George Emil Palade, Ionesco, Cioran, Coandă etc., etc.

Ei bine, domnule preşedinte Timofti, domnule prim-ministru Leancă şi domnilor deputaţi!

La postul de televiziune PRO TV din România, există o emisiune-concurs intitulată „Românii au talent”, la care chiar obişnuiesc să mă mai uit uneori. La această emisiune participă şi moldoveni. Ei bine, printre aceştia, am văzut, domnilor, nişte talente unicate, absolut excepţionale, care aici, în Republica Moldova, trăiesc într-un anonimat insultător pentru moldoveni ca naţiune.

Valoarea lor uluitoare, domnilor, nu se înscrie doar la nivelul ţării, unde sunt ignoraţi cu desăvîrşire, ci la dimensiunile unei recunoaşteri mondiale. Ca să dau doar cîteva exemple, amintesc aici un virtuoz al acordeonului unic în lume, nu în ţară, o nemaipomenită, fantastică pictoriţă, profesoară la Academia de Arte, sau o moldoveancă, stabilită în România, care interpretează excepţional, incredibil la 24 de instrumente, tot atîtea cîţi ani are şi ea.

Nimeni n-a auzit de ei pînă la acel concurs. Dacă au fost remarcaţi de străini, apoi aceştia se vor grăbi să-i şi cumpere, adică să investească în ei, dacă nu au şi făcut-o deja, dar ţara ai cărei fii îi sunt cu ce rămîne? Cu nimic, doar cu satisfacţia nătîngă, atunci cînd vor citi de performanţele mondiale ale unuia sau ale altuia, că sunt „moldoveni de-ai noştri”, dar le vom cere să se gîndească permanent cu recunoştinţă la ţara lor, la o ţară care-i tratează ca pe nişte cerşetori.

Astfel de oameni, domnilor, ar trebui să fie declaraţi ca fiind patrimoniu cultural naţional. Nici o sută sau o mie de cărţi ale scriitorilor moldoveni nu pot duce faimă mondială ţării aşa cum o pot face aceste talente unice.

Uniunile de creaţie au gospodăriile lor şi proprii sponsori particulari, inclusiv statul, dar aceşti oameni şi creaţiile lor nu sunt ocrotiţi şi stimulaţi de nimeni, deşi sunt mai presus decît tot restul veleitarilor creatori cu legitimaţii de membri ai diferitelor uniuni de creaţie sau profesionale.

Nu numai că aceşti oameni rari ar trebui să fie declaraţi ca fiind patrimoniu cultural naţional, dar ei ar trebui „preluaţi în gestiune” de către stat, să li se asigure condiţii de creaţie şi să li se acorde o bursă lunară extrem de generoasă, mai mare chiar decît salariul unui parlamentar, pînă cînd afirmarea lor internaţională devine şi una care le permite un trai decent din propriile venituri.

Numai astfel aceşti oameni ieşiţi din comun îşi vor cumpăra permanent bilet de avion dus-întors din şi în Republica Moldova! Numai astfel aceşti oameni ieşiţi din comun ar face cunoscut numele acestei ţări în toată lumea! Numai astfel aceşti oameni ieşiţi din comun vor rămîne cetăţeni ai acestei ţări!

Deschideţi-vă ochii în faţa acestor adevărate genii cu gîndul la renumele ţării! Lăsaţi-i să se descurce cum pot pe cei bătrîni, care nu numai că-s veşnice „promisiuni” pentru patrimoniul cultural al ţării, dar sunt şi veşnice promisiuni electorale sterile pentru politicienii zilei!

Plecaţi-vă în faţa talentului acestor tineri acum cît încă mai aveţi o şansă! Ei sunt adevăraţii merituoşi ai premiilor naţionale!

În Republica Moldova, la modul cel mai trist cu putinţă, nu există adevăraţi gînditori, strategi în sensul unei idei naţionale, a unui ideal naţional sau strategie naţională, iar asta şi din pricina încăpăţînării clanurilor îmbătrînite, care doresc să-şi conserve permanent privilegiile, dreptul la exclusivitate, decizie şi evaluare din tocmai perspectiva realităţii că sunt nişte reale nulităţi.

Dacă cineva, politician sau intelectual cu pretenţii elitist-academice, s-ar fi gîndit pozitiv la viitorul acestei ţări, pînă în clipa de faţă, ar fi trebuit să se afle permanent pe mesele de lucru ale guvernanţilor listele cu toţi tinerii moldoveni studioşi aflaţi peste hotare, unde lucrează în centre ştiinţifice, didactice, economice etc. din întregul Occident. De ce? Aşa, ca o provocare pentru guvernanţii care ar putea avea nevoie de priceperea lor, care ar putea găsi resurse să-i invite ca să revină în ţară în posturi cheie! Pentru viitorul ţării, dacă se gîndesc la el!