Asumarea de responsabilităţi virtuale şi sindromul impostorului

Refuzul liderilor blocului politic ACUM de a participa la discuţiile de mediere cu Preşedintele Igor Dodon, împreună cu liderii celorlalte fracţiuni parlamentare deja formate pentru constituirea unei majorităţi parlamentare şi de guvernare, precum şi motivaţiile invocate de Andrei Năstase şi Maia Sandu mă justifică să-i suspectez că sînt victime ale sindromului impostorului, sindrom despre care voi scrie, mai pe larg, într-un articol ulterior. Printre altele, sindromul impostorului se referă la mobilitatea socială, înţelegîndu-se prin aceasta procesul prin care persoane care s-au născut în familii nefavorizate şi defavorizate ajung, prin educaţie, pe poziţii socio-profesionale superioare – unde, din cauza originii lor sociale, se simt fake-uri (falsuri). Aceasta are legătură cu exacerbarea competiţiei profesionale, cu feedback-urile (menţinerea stabilităţii şi echilibrului faţă de influenţe exterioare) negative şi cu faptul că, aflaţi în competiţie cu tine, oamenii evită să-ţi recunoască performanţele, le minimizează ori chiar le neagă.

Ce fac Năstase şi Sandu? Neagă evidenţele prin care socialiştii au cîştigat majoritatea de voturi ale alegătorilor. Ei au cîştigat această majoritate nu printr-un „tun electoral”, aşa cum a făcut-o pe vremuri Filat şi, mai nou, ACUM, ci printr-o competiţie şi luptă politică îndelungată, în primul rînd prin muncă asiduă. În acest context, ACUM nu dialoghează sau negociază doar cu socialiştii, eventual, ci şi cu însemnata masă de moldoveni care i-au votat. Fără să ne referim la ideologii, ci doar la competenţe, socialiştii nu sînt nou-veniţi în politică.

Nu întîmplător am amintit despre sindromul impostorului, de care a fost afectat şi Filat şi, prin atitudinea lor, par a fi şi Năstase şi Sandu. Cel afectat de sindromul impostorului, are tendinţa permanentă de a-i minimaliza pe toţi şi a se supraevalua tocmai spre a nu i se ghici taina doar de el ştiută – a ajuns unde a ajuns doar conjunctural, dintr-o poziţie care nu-l predestina pentru asta, iar „originea” devenirii lui politice exclude moralitatea şi o cultură politică în care a crescut natural. Faptul că Năstase şi Sandu au poziţii dure justificate faţă de oligarhul Plahotniuc, nu înseamnă că nu sînt susceptibili de sindromul amintit tocmai din cauză că par a se teme să-l doboare tocmai cînd au această şansă. Întîmplător sau nu, se pare că vor să recurgă la aceleaşi metode banditeşti de racolare a deputaţilor, aşa cum a procedat Plahotniuc pentru a controla Parlamentul şi Guvernul. Asta se întîmplă în pofida faptului că Preşedintele Dodon a declarat clar că va respinge orice tentativă de creare a unei majorităţi după „modelul Plahotniuc”. Judecaţi şi singuri!

Încă de Luni, 1 Aprilie, Maia Sandu și Andrei Năstase au declarat că nu vor să meargă la discuțiile cu Partidul Socialiștilor și Partidul Democrat, inițiate de Președintele Igor Dodon pentru ziua de Marţi, 2 Aprilie. În același timp, ACUM i-a invitat pe toți deputații „care nu sînt controlați de regimul oligarhic, la discuții transparente pe data de 2 Aprilie 2019, ora 10.00, bir. 114, Parlamentul R. Moldova”, cu două ore înainte de ora la care fuseseră invitaţi la discuţii de mediere cu şeful statului. Invitaţia lor a fost de fapt o contra-invitaţie la cea formulată de şeful statului. Au dovedit astfel că nu au deloc simţul măsurii şi al ridicolului. La urma urmei, care-i autoritatea morală şi de reprezentare a celor de la ACUM pentru a avea astfel de iniţiative stupide şi sortite eşecului din start? S-au pomenit astfel în situaţia penibilă în care doar cei de la Partidul Şor s-au prezentat, care, se înţelege, au fost refuzaţi. Fireşte că totul a fost premeditat cu scopul perfid de a se posta în rolul de false victime ale unor imaginare comploturi politice. Acest tip de înşelare, de minţire ori manipulare a electoratului l-au copiat întocmai după cel al lui Mihai Ghimpu.

„Blocul „ACUM” nu va participa la nici un fel de consultări cu actuala conducere a PD, deoarece acest clan se face responsabil de capturarea statului, de izolarea externă a țării și de subminarea economiei prin acapararea dubioasă a celor mai importante active economice. Deoligarhizarea instituțiilor statului este condiția primordială pentru restabilirea funcționalității acestuia și întoarcerea încrederii cetățenilor în R. Moldova. În acest sens, discutarea și adoptarea în regim de urgență a pachetului de inițiative legislative antioligarhice sînt prioritare pentru actualul Legislativ”, a precizat Năstase, în cadrul unei conferințe de presă.

Și Maia Sandu a ținut să sublinieze că Blocul „ACUM” nu va merge la Reședința de Stat. „Blocul „ACUM” insistă pe discuții constructive în vederea îmbunătățirii, adoptării și implementării pachetului antioligarhic. În acest context, invităm deputații, care nu sînt controlați de regimul oligarhic, la discuții transparente pe data de 2 Aprilie 2019, ora 10.00, bir. 114, Parlamentul R. Moldova”. Fiind întrebată dacă la discuții vor veni și reprezentanții fracțiunii PD, Maia Sandu a spus: „Noi am făcut invitații pentru toți deputații care nu sînt controlați de regim. Dacă cei care fac parte din regim vor vrea să vină, atunci îi vom invita să plece din încăpere. Noi vom discuta doar cu cei care își doresc deoligarhizarea țării”.

În plus faţă de cele arătate pînă acum, Năstase şi Sandu par să-şi considere alegătorii la fel ca Plahotniuc şi Ghimpu – ignoranţi total, uşor de manipulat cu discursuri populiste şi convingerea că fac bine dacă procedează după modelul lui Plahotniuc.

ACUM declară că nu vrea să stea de vorbă cu actuala conducere a PD din motivele invocate. La discuţia de mediere cu şeful statului, însă, au fost invitaţi şi cei din conducerea PSRM, partid neresponsabil de guvernările din 2009 şi pînă în prezent. Cei de la ACUM nu pricep că au fost votaţi să facă parte din Parlamentul ţării, nicidecum pentru a fi membri vreunui Consiliu de Administraţie obscur ori aliaţi necondiţionaţi ai PD. La întrunirea cu Preşedintele, ei merg să participe la discuţii de mediere, nu de negocieri subversive, cu două partide votate de către cetăţenii acestei ţări, iar asta sub patronajul instituţiei prezidenţiale. De reţinut că Partidul Şor nu a fost invitat din cauza suspiciunilor întemeiate că este o anexă a lui Plahotniuc, dar şi pentru că Şor şi Tauber figurează în Raportul Kroll 1.

Sfidînd instituţia prezidenţială mediatoare şi partidele care au fost invitate, ACUM a încălcat cel mai elementar exerciţiu democratic, practicabil în toate ţările civilizate. Cu cine şi cum vor dezoligarhizarea Năstase şi Sandu atîta timp cît nu pun cărţile politice democratice pe masă? Auziţi enormitate: „Noi am făcut invitații pentru toți deputații care nu sînt controlați de regim. Dacă cei care fac parte din regim vor vrea să vină, atunci îi vom invita să plece din încăpere. Noi vom discuta doar cu cei care își doresc deoligarhizarea țării”! Asta sună ca atunci cînd spuneau că au introdus un fel de filtre morale pentru cei pe care îi avansau în lupta electorală pentru postul de deputaţi! Cine stabileşte şi cu ce dovezi care sînt deputaţii necontrolaţi de regim?

Înainte vreme, Năstase declarase că apelurile lor îi vizează pe socialişti, dar atitudinea de fals politician aristocrat nu face decît să-i îndepărteze de el. Practic, Năstase dă impresia că face apel la transfugi în stilul lui Plahotniuc. Cine îi va plăti? Ţopa? Păi cel mai mulţi „cumpărabili” sînt tot la PDM! Năstase şi Sandu lasă impresia că ori vor să fie într-o opoziţie confortabilă, ori să provoace alegeri anticipate. În contextul sindromului impostorului, ei nu sînt primeniţi cu suficientă eleganţă politică şi onestitate democratică încît, la modul cel mai tranşant cu putinţă, să meargă la negocieri cu socialiştii şi să-şi confrunte, spre mediere, soluţiile de dezoligarhizare a ţării. În contextul sindromului impostorului, nefiind expresia opţiunii electorale majoritare, pozează în pseudo-aristocraţi politici, avînd pretenţia stupidă că sînt singurii posesori ai adevărului şi la care toţi ceilalţi trebuie să vină în postură de subordonare. Cam aşa au procedat mai toţi care au guvernat această ţară după 1991!

Năstase îşi justifică incapacitatea democratică de a merge la negocieri/discuţii cu socialiştii prin aceea că îi bănuieşte de înţelegeri secrete cu PDM. Atunci de ce nu merge totuşi la negocieri cu PSRM şi să rupă pisica în două, căci doar şi socialiştii vor cam acelaşi lucru? Se teme cumva că electoratul lui „se va mira” că are puncte convergente cu PSRM? Aşa cum sugeram, aducîndu-mi aminte de Codul Manierelor Elegante, absolut obligatorii şi pentru Năstase care le ignoră, sindromul impostorului e cumplit de dăunător pentru un politician care, mai ales, se teme să şi-l recunoască şi să se trateze de el! Niciodată nu poţi rezolva o problemă dacă nu recunoşti că o ai! E grav însă cînd problema ta afectează un popor!

În realitate, însă, Năstase şi Sandu nu sînt deloc interesaţi de negocieri democratice şi de evitarea alegerilor anticipate întrucît sînt preocupaţi exclusiv de presupusele lor succese electorale viitoare. Nu-i interesează stabilitatea în ţară şi dezoligarhizarea, ci vor cît mai multe victorii în alegerile locale, prin autovictimizări, dar vor şi funcţia de Preşedinte al ţării. Acum înţelegeţi de ce răcnesc atît şi pun condiţii prin denunţarea oricăror discuţii/negocieri civilizate, democratice fireşti? Nu vor să se înţeleagă cu nimeni! Ei speră din tot sufletul ca PSRM şi PDM să facă o alianţă chiar şi formală pentru evitarea alegerilor anticipate numai ca ei să „triumfe” stupid în opoziţie, cu gîndul că asta ar fi o soluţie care le-ar favoriza cîştigarea masivă a alegerilor locale şi prezidenţiale viitoare. Li s-a urcat Puterea la cap doar mirosind-o!

În ceea ce priveşte întrevedere de ieri a Preşedintelui cu liderii fracţiunilor PSRM şi PDM, am constatat că posibilele alianţe pentru creare unei majorităţi parlamentare nu se întrevăd încă într-un timp foarte apropiat. Acest lucru a fost evidenţiat prin cel puţin două lucruri. În primul rînd, PSRM şi PDM au declarat că au identificat puncte comune în sfera proiectelor sociale, ceea ce este şi firesc, însă au constatat divergenţe de opinii cu caracter politic. În al doilea rînd, Plahotniuc a declarat că anume PDM este dispus să-şi ducă la îndeplinire proiectele de guvernare deja demarate, ceea ce-i trădează apetitul de a conduce ţara pe mai departe ca şi pînă acum. Înţelegem prea bine că în spatele formulei „divergenţe politice” se ascunde interesul PDM de a controla politic, în continuare, Procuratura, Justiţia, SIS, MAI, Curtea Constituţională, CEC pentru că urmează alegerile locale, Consiliul Coordonator al Audiovizualului etc.

…A fost Filat, odată, acum au venit cei de la ACUM! Electoratul? O masă de manevră şi pentru ei! Dictatura oligarhiei lui Plahotniuc, naşul lui Andrian Candu, în schimbul dictaturii altei oligarhii, sugerate lui Năstase de naşul lui, Victor Ţopa?

Mihai CONŢIU