Personalitatea complexă a unui mare actor

Întîi şi-a cîştigat pîinea lustruind pantofii trecătorilor, ori vînzînd ziare. Mai tîrziu va ajunge un actor genial, rămînînd definitiv în istoria cinematografiei prin interpretarea personajului Zorba, rol care i-a adus o nominalizare la Oscar.

Se spune despre el că a fost şi a rămas un fenomen: Anthony Rodolfo Oxaca Quinn, pe scurt - Anthony Quinn. Născut pe 21 Aprilie 1915 în Chihuahua, Mexic, dar crescut în SUA. A visat să devina arhitect şi chiar negustor pe mare, dar soarta a făcut să joace în peste 100 de filme.

Lucruri mai puţin ştiute despre familie

Părinţii săi au luptat pentru libertate în revoluţia din Mexic. Tatăl său, Francesco Quinn, era fiul unui muncitor la calea ferata, de origine irlandez, dar crescut în Mexic. Mama lui Anthony, Manuela Oaxaca, a fost abandonată de familie imediat după ce s-a născut. Ea şi Francesco s-au întîlnit în Chihuahua, Mexic, şi s-au căsătorit la bordul unui tren plin de trupe rebele, care se îndrepta spre Durango.

Părinţii au lucrat împreună la căile ferate din Texas, pînă cînd tatăl a fost accidentat şi nu a mai putut lucra. S-a mutat cu familia în San Jose, California, pentru a lucra la fermele din zonă. Timp de cîţiva ani, familia Quinn a trăit precum nomazii, călătorind prin California în căutare de lucru la diverse ferme. În cele din urma s-au stabilit în partea de sud a Californiei, pentru a munci la o livadă de citrice.

Tot felul de slujbe

Ulterior s-au mutat în Los Angeles, în partea de Est, unde tatăl a găsit de muncă la Gradina Zoologică Lincoln, iar mai tîrziu s-a angajat ca muncitor la studiourile cinematografice. Pe 10 Ianuarie 1926, cînd Anthony avea 10 ani, tatăl său a murit într-un accident de maşină. Atunci el s-a angajat ca ucenic pe un şantier de construcţii, acceptînd tot felul de slujbe pentru a-şi ajuta familia. Cînd a început să cocheteze, modest, cu actoria, în paralel, la sfîrşit de săptămînă, participa la meciuri de box, sau “presta” ca măcelar. La un moment dat, a obţinut o bursă pentru studiul arhitecturii cu Francis Lloyd Wright, unul dintre cei mai mari arhitecţi.
Mai tîrziu, tot în paralel cu profesia de actor, dar de data aceasta ajuns pe culmi, Anthony Quinn se va dedica sculptatului.

Un mare talent şi un tată celebru a 13 copii

Se mai spune despre el că a creat cel mai celebru caracter de film din secolul al XX-lea: Alexis Zorba. Filmul "Zorba grecul" (1964), pe care Quinn l-a şi regizat, i-a adus o nominalizare la Oscar. Ca un fapt inedit, doar 8 minute de interpretare i-au fost de ajuns pentru a cîştiga un Oscar, cu rolul lui Paul Gauguin din „Pasiune pentru viaţă“ de Vincente Minelli, în 1956. „A avea talent e ca şi cum ai avea ochi albaştri. Eu nu admir un om pentru culoarea ochilor, ci pentru ceea ce face cu talentul lui“, spunea Anthony Quinn.

De asemenea, printre multe altele, o frază consacrată în ceea ce îl priveşte pe Quinn este aceea că este “cel mai celebru tată a 13 copii legitimi şi nelegitimi” (primul său născut avea să moară înecat în piscină, la vîrsta de 3 ani). Actorul fiind cunoscut pentru viaţa pasională... activă, presărată atît cu iubite, cît şi cu soţii. Quinn a murit în urma unei insuficienţe respiratorii, la vîrsta de 86 de ani. După moarte, toată averea lui, incluzînd şi un număr considerabil de opere de artă, a rămas ultimei soţii, Kathy Benvin, fosta lui secretară, şi celor doi copii mici ai lor (Quinn a reuşit performanţa de a fi tată la vîrsta de 81 de ani).

“Rezumatul” unui om deosebit

S-a spus că, începînd din anii ’70, a avut parte de roluri destul de slabe. Şi că în anii ’90 a filmat pentru neimportanta serie de televiziune „Hercule“, în rolul lui Zeus. Oricum ar fi fost, amprenta lui a rămas inconfundabilă, chiar şi în roluri minore: „Iubesc viaţa, deci trăiesc. Iubesc actoria, deci joc“…

Puţini sunt cei care ştiu că Anthony Quinn este autorul unui volum extraordinar, cartea autobiografică “Lupta cu îngerul”. În acest volum, se află un fel de “testament al iubirii” al marelui actor, care rezumă într-un mod inedit, aspectele cunoscute şi necunoscute ale personalităţii lui:

“Mă gîndeam că da… iubesc cele dintîi zile de Primăvară, cînd apar frunzele fragede, iubesc soarele şi marea, iubesc rîsul copiilor ca un clopoţel, iubesc foşnetul arborilor, iubesc mireasma reavănă a pămîntului după ploaie, iubesc albeaţa imaculată a primei zăpezi, iubesc muzica mexicană, iubesc muzica lui Puccini, iubesc învăţătura, iubesc somnul adînc de peste noapte, iubesc descoperirile, iubesc parfumul de tămîie din biserică, îl iubesc pe Thomas Wolfe, îl iubesc pe Rouault, îl iubesc pe Michelangelo, îmi iubesc copiii”…
Genial de simplu, totodată genial de complex.

Roxana Roseti

P.s. Volumul Lupta cu îngerul a fost tradus şi editat în limba română în anul 1977 la Editura Meridiane.

Cîteva citate din această carte memorabilă:

• „Cum naiba poţi să stabileşti ce loc ocupi în viaţa unei femei? Cum poţi fi sigur că n-ai obţinut trofeul numai prin neprezentarea rivalului?”
• „Poate că dacă nu ai fi cunoscut sărăcia, n-ai fi fost îmboldit de ambiţie.”
• „Cine a cunoscut sărăcia, nu se simte niciodată bogat. Sincer vorbind, nu am respect pentru ban. Cel mai rău lucru cînd eşti sărac este că te simţi jenat. Nu lipsurile îţi creează această stare, căci poţi să rezişti zile întregi fără să mănînci, ci umilinţa că eşti sărac, de asta nu poţi scăpa. Sărăcia are miros urît, pute.”
• „Să dăruieşti iubire şi să primeşti iubire fără rezerve, acesta este pentru mine ţelul suprem. Să fii capabil să iubeşti necondiţionat, acesta este pentru mine păcatul originar, cel care trage după sine pe toate celelalte.” (Lupta cu îngerul, Anthony Quinn)