,…dar nu-i vorba numai despre Valeriu Munteanu…!

De regulă, ca un instinct subconştient de supravieţuire, indivizii mediocri îşi protejează prostia de care nu sînt conştienţi prin angajarea în închipuite obiective, ca, de pildă, în „lupte măreţe” care de care mai utopice, dar cu aparenţe realizabile în percepţia unora şi mai proşti decît ei. De regulă, patriotismul găunos este opţiunea lor preferată. În cazul unor moldoveni, la modă este „unionismul”. Aleg acest teren pentru că aici se poate răcni cel mai tare şi se iese cel mai lesne din anonimat. Prostul devine patriot de profesie pentru că aici nu i se cere să aibă cultură serioasă, cunoştinţe politologice şi sociale, performanţe acceptabile într-un domeniu sau altul, ci doar aparenţe de pricepere. Astfel, prostul nu produce nimic material, ci doar prostii care, deseori, atentează la ordinea publică, la morala socială şi, absolut inevitabil, împotriva unei activităţi politice responsabile faţă de concetăţeni.

„Prostul e cineva care ştie, e sigur, n-are dubii. Dacă eşti atent îţi şi explică. Dacă nu înţelegi sau dacă nu eşti de acord… eşti prost. Prostul nu poate fi contrazis, are convingeri de beton şi este un încăpăţînat cu opinii pătimaşe”, observa filosoful român Andrei Pleşu. Ca să înţelegeţi cîtă dreptate are, este suficient să vă gîndiţi cel puţin la „liberalii” Mihai Ghimpu, Dorin Chirtoacă şi Valeriu Munteanu, ultimul proaspăt excavat din coliba partidului liberal, atunci cînd vorbesc despre „idealul lor sfînt” de unire a Republicii Moldova cu România. În acest context, Napoleon Bonaparte avea mare dreptate cînd spunea că „în politică prostia nu e un handicap”. 

Prostia este eternă şi nevindecabilă pentru că niciodată vreo autoritate n-a decis că este o boală dăunătoare care trebuie tratată cu maximă prioritate. Asta şi pentru că este atît de vicleană încît şi-a stabilit sediul central în cele mai inexplorabile zone ale creierului. Prostia a făcut mai mult rău umanităţii decît epidemiile de ciumă sau holeră ori cancerul. „Prostia este o suferință nedureroasă a inteligenței”, spunea Emil Cioran, dar spuneţi-i asta lui Ghimpu, lui Chirtoacă, lui Munteanu, căci imediată vă vor spune… cît de proşti sînteţi şi că nu ştiţi ce înseamnă să lupţi împotriva „mîinii Moscovei” şi pentru „unire”.

Simplul fapt că, totuşi, eşti nevoit să scrii despre prostie, nu înseamnă că, automat, pe mine, ca autor, mă plasez în exteriorul prostiei. Nicidecum. Obligat fiind, profesional, să-i monitorizezi pe proşti, te contaminezi şi cu cîte ceva din prostia lor, fie şi prin aceea că ajungi să intri în polemici cu ei, să-i analizezi cu mai multă duritate, adică în formulări lingvistice improprii ţie, culturii tale. Nici nu se poate altfel. Doar nu-i puteam spune deja ex-liberalului Valeriu Munteanu, Marţi, 11 Decembrie, că este un geniu sau măcar un tip extrem de deştept şi moral după ce a decis să se autoexcludă din partidul liberal al lui Ghimpu-Chirtoacă!

În cazul lui Valeriu Munteanu, la fel ca şi în cele ale lui Ghimpu şi Chirtoacă, avem de-a face cu o prostie de tip agresiv, şmecherească şi sigură de sine. El nu are niciodată dubii pentru că este permanent excitat de „măreţia certitudinilor lui”. Pînă mai ieri, una dintre „certitudinile” lui era şi cîrdăşia politică liberală cu Ghimpu şi Chirtoacă. Cînd s-a convins şi „a fost convins” că partidul lor liberal şi-a tras obloanele şi şi-a bătut singur cuiele în sicriu, Munteanu a constat că nu mai are şanse să intre în Parlament. La fel, că din complicitatea pe mai departe cu rataţii Ghimpu şi Chirtoacă nu-şi mai poate multiplica şi proteja averile şi, în consecinţă, a scos din mînecă „soluţia salvatoare a autoexcluderii”. Deocamdată, a rămas stăpîn pe „certitudinile” bunăstării personale şi ale afacerilor pe care le are, dar şi pe cele legate de ce-i oferă viitorul apropiat, adică cele care vor veni din partea „creierului politic” care, probabil, i-a promis „să-l protejeze în locul lui Ghimpu”. Găinarul îşi salvează găinăria prin trădare şi are şi explicaţii de ce o face.

Prostia nu doare, prostul nu ştie că e prost şi nu simte nimic, suferă sau sînt incomodaţi doar cei din preajma lui. În toate ieşirile lui de pînă la autoexcludere, atunci cînd era vorba despre Ghimpu, Munteanu se manifesta ca un fanatic avocat şi subaltern al lui Ghimpu. Spunea că îl consideră un al doilea tată al său. Era poate şi firesc atîta timp cît a devenit ceea ce este datorită complicităţii subalterne cu Ghimpu. Tot Ghimpu este şi cel care l-a impus pe fratele lui, Ruslan, drept adjunct la SIS, chiar dacă ulterior, într-un context benefic şi pentru Valeriu, se pare că Ruslan i-a jurat supuşenie lui Plahotniuc. Supuşenia şi devotamentul isteric al lui Munteanu faţă de Ghimpu pînă la autoexcludere sînt specifice, de regulă, unor tipi care nu-şi trădează stăpînul pînă la moarte. Asta însă nu-i caracterizează şi pe proşti.

Munteanu le reproşează lui Ghimpu şi Chirtoacă încăpăţînarea de a nu face alianţă electorală cu blocul ACUM. Păi, în aceeaşi logică, Munteanu trebuia să demisioneze din partidul liberal şi atunci cînd Ghimpu a refuzat orice alianţă şi l-a desemnat chiar pe el drept candidat la Primăria Chişinăului, deşi se ştia că nu are absolut nici o şansă. Şi atunci, existau oferte de alianţă tot din partea celor care au constituit acum ACUM – PPDA şi PAS. Chipurile, pe Munteanu l-a unit cu Ghimpu „idealul sfînt al unionismului”, numai că Ghimpu a rămas acelaşi „unionist” care l-a scos din anonimat pe Munteanu în urmă cu 11 ani. Acum el cerşeşte alianţă personală cu ACUM, care nu împărtăşeşte nici pe departe „valorile unioniste” ale lui Ghimpu.

Nu unionismul i-a unit pe Munteanu şi Ghimpu, ci afacerea politică profitabilă cu unionismul. O fi Munteanu prost, dar nu atît de neinformat încît să nu ştie că pe unionismul lui Ghimpu, deci şi al lui, nu mai mizează nimeni în România de peste vreo cinci ani. Pe ei nu unionismul i-a ţinut alături, ci complicităţile cointeresate în multe tîlhării cu umbrelă politică. Proştilor le place să fie independenţi, singulari în piscurile lor imaginabile, iar cînd se întîmplă să devină părtaşi în false idealuri sau nelegiuiri, nu înseamnă le este sortit să fie parteneri şi prieteni eterni.

Prostia lui Munteanu este atît de atotcuprinzătoare încît îl face să se creadă indispensabil în activitatea politică la nivel înalt, decizional. Chiar a declarat că vrea musai să redevină deputat, ceea ce demonstrează clar motivele adevărate pentru care a rupt-o la fugă din gara liberală cu care nu mai avea nici o şansă. Acum, dacă nu-i va reuşi infiltrarea în ACUM, fireşte că nu se va cere în PDM, căci ar fi prea bătător la ochi, dar avem suficiente motive să credem că Plahotniuc nu-l va lăsa de izbelişte. Pentru serviciile îndelungate pe care i le-a adus sub acoperire, îl va ajuta să încerce să devină deputat independent. Adaug acestui context precizarea că prostul de un astfel de calibru, spre a-şi demonstra „valoarea”/importanţa, lasă să se subînţeleagă că este deţinătorul unor mari şi multe secrete de Stat sau din cele ce ţin de marile jocuri politice ascunse. Totodată, sugerează că nu le poate dezvălui, chiar dacă sînt depăşite, pentru că sînt taine de mare însemnătate şi care nu pot fi înţelese de… „prostime”.

Ca să te subordonezi politic, din start, lui Ghimpu, aşa cum a făcut-o Munteanu timp de 11 ani, trebuie să fii ori prost, ori ticălos, ori un parvenit lipsit de scrupule şi dornic de noi parveniri. Munteanu pare să fie din toate cît mai mult. La fel au fost, la rîndul lor, Ion Hadîrcă, încadrabil mai curînd în prostia solemnă şi vanitoasă, Saharneanu, Guţu, Puţu, Muţu, Nuţu, Ruţu şi alţii. Această autoexcludere a lui Munteanu pare a fi şi una „în interesul serviciului”, care să-i deschidă cale unei infiltrări în decolteul tremurînd al Maiei Sandu ori în prohabul ud al lui Andrei Năstase. Cine şi-l va adjudeca, îl merită şi va trebui să-i mulţumească şi „binefăcătorului coordonator”. Dacă nu-i va reuşi infiltrarea politică, înseamnă că Munteanu şi-a savurat deja ultimele lui clipe de glorie efemeră în ziua cînd a anunţat autoexcluderea şi puţin după – invitaţii în studiourile TV, interviuri etc. Ultimele lui zbaterii politice se mai pot materializa în „dezvăluiri bombastice doar sugestive ori nesemnificative”, replici „înţelepte de prost agresiv” date lui Ghimpu ori Chirtoacă şi alte cîteva forme de manifestare ale crizei de personalitate a prostului activ, inutil şi zgomotos, care „gîghilă” strident urechile ascultătorilor. După ce l-am văzut şi i-am auzit prostiile scuipate în emisiunea În Profunzime de la ProTv Chişinău, am înţeles că moderatorii care îl vor mai invita în emisiuni ori nu-s capabili să dezbată şi alte tematici cu mult mai interesante, ori vor fi cointeresaţi „cumva” de Munteanu ori protectorul lui democrat, ori, pur şi simplu, sînt... Ca şi el!

Proşti, proşti, dar ştiu al naibii de bine să-şi strîngă „din neant„ averi, să fie curve performante care pot sări dintr-o barcă politică protectoare în alta, să pupe zgomotos şi cu patimă cururile celor mai mari şi, mai ales, să-i creadă pe toţi cei din jur proşti, adică pe oamenii cinstiţi şi săraci de la care cumpără voturi!

Mihai CONŢIU