Cine răspunde, cine-i pedepsit, domnilor?

Autor: Mihai CONŢIU

Ca orice om presat de timp şi ocupat, sînt nevoit să apelez deseori la companiile de taxi spre a mă deplasa dintr-un loc în altul. Cu totul şi cu totul întîmplător, am aflat un lucru despre programul de lucru al taxiurilor care mi-a dat frisoane. De mai mulţi ani, în virtutea unui conservatorism justificabil, obişnuiesc să merg cu acelaşi taxi, dar asta nu înseamnă că, atunci cînd se iveşte o urgenţă, nu mai călătoresc şi cu alte taxiuri.

Într-una din zile, am luat un taxi al unei companii pe care nu vreau s-o numesc. Fraţilor, nu mai ştiam ce să vorbesc pentru a-l face pe taximetrist să nu adoarmă la volan! Aducîndu-mi aminte de o întîmplare de acum vreo doi ani, cînd un alt taximetrist a aţipit la volan şi a intrat pe contrasens şi a lovit o maşină, în timp ce mă ducea spre Autogara de lîngă talcioc, i-am spus despre aceste păţanii prietenului meu taximetrist, care este extrem de responsabil. De la acesta am aflat şi care sînt cauzele care produc accidente în care sînt implicate taxiurile.

Din inconştienţă şi dorinţă nebună de cîştig cu orice preţ prin exploatarea pînă la maxim a angajaţilor, companiile de taxiuri din Chişinău angajează taximetrişti pe care, prin contract, îi obligă să lucreze, non-stop, 24 de ore, după care urmează 24 de ore libere, iar mai apoi revin la următoarea tură de 24 de ore. Inconştienţă criminală în toată regula! Chiaburii ăştia de la companiile de taxiuri nu înţeleg că nu este omeneşte posibil ca un conducător auto să se afle în serviciu continuu un şofer. Ei, prin contracte de muncă încheiate în regulă, riscă viaţa şoferilor şi a pasagerilor.

Socoteala lor e simplă – cred că şoferii se pot reface printr-un pui de somn furat între două curse. Asta, însă, chiar dacă este posibil, este o probabilitate şi nu trebuie să fie o normă contractuală, pentru că sfidează parametrii sau normele elementare ale rezistenţei fizice şi psihice ale unui şofer, care trebuie să fie permanent pregătit să pornească în cursă în cele 24 de ore. Mă întreb ce autoritate birocratică a statului a aprobat standardele sau normele unor astfel de contracte de muncă pe care le încheie companiile de taxiuri cu şoferii?

Nu mă îndoiesc nici o clipă că, la fel cum se întîmplă în toate celelalte domenii, şi în spatele companiilor de taxiuri există o mafie în toată regula. De ce, domnilor, nu există o lege drastică prin care taximetriştii să fie sancţionaţi pentru faptul că nu eliberează bonuri de casă călătorului după fiecare cursă efectuată, deşi cam toate au aparat de marcaj? În Chişinău, e drept, preţul unei călătorii cu taxiul nu este scumpă, dar de ce călătoria cu taxiul este la fel de frauduloasă ca cea cu maxi-taxi, la care şoferul nu eliberează imediat bilet de călătorie fiecărui pasager care se urcă?

În final, ne întrebăm: Cine a aprobat companiilor de taxi ca să încheie contracte de muncă cu şoferii de 24 de ore cu 24? Este legală munca unui şofer într-un regim non-stop de 24 de ore cu 24 de ore pauză? Cine este vinovat de această stare de lucruri? De ce nu se eliberează obligatoriu bon fiscal? Ce spun sindicatele?