Comerţul cu Rusia se răreşte

Ne depărtăm economic de Rusia. Volumul total al schimburilor comerciale cu cel mai mare partener de la Est s-a ridicat de la începutul anului curent doar la 814,6 milioane de dolari SUA. Adică, am cumpărat din Rusia şi am vîndut pe pieţele acestei ţări, în cele 7 luni, mărfuri ale căror valoare este cu aproape 100 milioane de lei mai mică faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut.

Deşi încă îşi păstrează statutul de partener comercial principal al Republicii Moldova, totuşi, în condiţiile în care se va menţine şi de acum înainte tendinţa de năruire a relaţiilor comerciale dintre aceste două ţări, mai cu seamă ca urmare a aplicării diverselor embargouri de către Moscova în raport cu produsele moldoveneşti şi identificarea de către Chişinău a unor surse de alternative de combustibil, Rusia, în cîţiva ani, ar putea să cadă de pe acest „soclu sacru” al comerţului exterior moldovenesc.

După nivelul importurilor în RM, Rusia, potrivit ultimelor date statistice oficiale, a înregistrat cea mai mare prăbuşire dintre primele 10 state din lume, din care aducem cele mai mari cantităţi de mărfuri. Astfel, în cele 7 luni de la începutul anului, volumul achiziţiilor de mărfuri ruseşti s-a micşorat cu aproape 7 procente faţă de perioada similară a lui 2012. O asemenea prăbuşire a importurilor nu s-a produs niciodată pe parcursul celor decenii de suveranitate a acestor două state. Ponderea produselor ruseşti achiziţionate de RM s-a diminuat într-un an cu 2 procente şi constituie la momentul de faţă 14,2 procente din valoarea totală a importurilor de mărfuri realizate de ţara noastră. Doar cu 2 procente mai mare decît greutatea produselor aduse din ţările vecine: Ucraina şi România.

Năruirea importurilor ruseşti vine ca urmare a scăderii drastice a achiziţiilor de combustibili efectuate de către RM pe pieţele externe. Bunăoară, de la începutul anului am importat gaze naturale, principalul furnizor fiind Rusia, cu aproape 7 procente mai puţin decît în anul trecut. Observăm, deci, că importurile din Rusia au scăzut în egală măsură cu achiziţiile de gaze. Prin urmare, odată cu punerea în funcţiune a gazoductului Iaşi-Ungheni, care ar oferi RM o sursă de alternativă de gaze din Uniunea Europeană, Rusia ar putea să-şi piardă nu doar poziţia de monopolist la livrările de gaze în ţara noastră, dar şi statutul de cel mai mare exportator de mărfuri pe piaţa moldovenească. Locul ei ar putea fi ocupat de România, dacă ţara vecină va începe să pompeze gaze naturale spre RM sau Ucraina.

 Indiscutabil, deocamdată, Rusia domină distanţat exporturile moldoveneşti. Aproape o treime, 28,7 procente, potrivit ultimelor date oficiale, din munca producătorilor noştri este vîndută pe piaţa ţării de la Răsărit. România, care este cea de-a două ţară cu cele mai mari achiziţii de mărfuri moldoveneşti, deţine o pondere de 17,5 procente din volumul total al exporturilor noastre. Rezultă că Rusia are un avantaj de 10 procente, destul de apreciabil, faţă cea de-a doua piaţă de desfacere a produselor moldoveneşti, România. Însă, dacă urmărim evoluţia exporturilor moldoveneşti în ultimele 12 luni, vedem că decalajul existent se topeşte asemenea gheţii la soare. Bunăoară, remarcăm că în 7 luni, curent, exporturile moldoveneşti spre Rusia au înregistrat aproape cea mai mică creştere, doar 6,4 procente. Mai puţin am comercializat mărfuri doar în Italia şi Bulgaria, ţări din Uniunea Europeană, care au fost cel mai rău zdruncinate de recesiunea de pe continent.

Este adevărat că scade şi ponderea produselor autohtone vîndute atît pe pieţele Comunităţii Statelor Independente ( CSI), cu 1,7 la sută, cît şi pe cele ale statelor Uniunii Europene, cu 2 procente, deşi volumul global al exporturilor noastre spre Est şi Vest s-a extins cu 5,3 procent. În aceste condiţii, pieţele tradiţionale de desfacere a mărfurilor moldoveneşti din CSI şi UE reuşesc să absoarbă doar 96,3 procente din totalul exporturilor RM. Aceasta după ce producătorii moldovenii au fost siliţi să se retragă de pe pieţele statelor europene afectate de declinul economic din ultimele 18 luni şi din Rusia, sub presiunea autorităţilor de la Moscova care au încurcat economia cu politica.

 Spre fericirea noastră, nici ambiţiile politicienilor ruşi şi nici cutremurele recesiunii ce au zguduit economiile din UE nu au fost în măsură să oprească creşterea exporturilor noastre. De la începutul anului curent, acestea au reuşit să se dezvolte cu aproape 10 procente. Am apucat să evităm prăbuşirea lor graţie insistenţei, abilităţii producătorilor noştri şi „ospitalităţii” manifestate de unele pieţe, altele decît CSI sau UE. Mai întît de toate, mulţumită disponibilităţii excesive a Turciei de-a găzdui mărfurile noastre. Astfel încît, exporturile moldoveneşti cu destinaţia către această ţară au crescut tocmai de 3,2 ori şi Turcia, la momentul de faţă, a devenit după Rusia şi România, cea de-a treia piaţă după mărime pentru produsele noastre.

Insistenţa, adaptabilitatea şi abilitatea producătorilor autohtoni nu numai că au salvat exporturile noastre de la declin, ci şi au contribuit la echilibrarea raportului acestora cu importurile. Or, în timp ce fluxul mărfurilor noastre spre pieţele externe s-a extins cu aproape 19 procente, achiziţiile de produse străine realizate de către RM în 7 luni ale anului curent, au crescut doar cu 6,7 procente. Oricum, la momentul de faţă, balanţa comercială a ţării, adică raportul dintre export şi import, este una negativă. Valoarea mărfurilor importate este cu 1 miliard 746,3 milioane dolari SUA mai mare decît cea a produselor noastre vîndute peste hotare, ceea ce reprezintă un deficit comercial împovărător, neliniştitor pentru ţara noastră. Fiindcă, nu este admisibil ca din cele 9 categorii de mărfuri pe care le tranzacţionează ţara noastră doar în cazul a 3 dintre ele să avem o balanţă pozitivă, adică să exportăm mai mult decît importăm.

Da, nu avem încotro, lipsa de rezerve de petrol şi de gaze, de minereuri, de întreprinderi producătoare de maşini, obiectiv, creşte greutatea importurilor. Dar este inacceptabil ca la capitolul produse alimentare să avem un deficit comercial de 97,3 la sută, din care 40 la sută este asigurat de importul excesiv de produse şi preparate alimentare. Să admitem că seceta de anul trecut ne-a jucat festa şi ne-a dezechilibrat balanţa comercială pe acest segment de mărfuri, deşi prevalarea cu peste 50 procente a exportului de legume şi fructe asupra importurilor acestor mărfuri nu s-ar potrivi ca circumstanţă atenuantă, totuna nu este bine ca ţara noastră să nu se poate aproviziona sută la sută cu carne, cu produse lactate, cu ouă de păsări. Parcă avem o strategie de securitate naţională. Securitatea alimentară nu este o parte componentă? Ştie domnul Leancă despre existenţa ei şi despre situaţia din acest domeniu? Nu este normal ca un stat cu o economie dominată de sectorul agrar să cumpere aceste produse, în valoare de peste 600 milioane de lei, de peste hotare doar în cîteva luni ale unui an.

Vlad LOGHIN