Cît a durat Războiul de 100 de ani şi de ce roata nu este cea mai importantă descoperire a omenirii

Multe dintre informaţiile împămîntenite nu sînt tocmai conforme realităţii. În volumul „1.000 de erori din cultura generală. Incredibil, dar adevărat!“ al Christei Poppelmann sînt adunate cele mai frecvente erori tratate drept adevăruri generale. 1. Războiul de 100 de ani a durat 100 de ani? De fapt, disputa dintre Franţa şi Anglia a ţinut 114 ani. A început în anul 1339, cu pretenţia lui Eduard al III-lea al Angliei la tronul Franţei – fiind nepotul regelui decedat fără moştenitori, Karl al IV-lea. Francezii l-au ales însă pe un văr al lui Karl, Philipp von Valois. Războiul s-a încheiat în anul 1453 cu bătălia de la Castillion. Anglia a fost nevoită nu numai să renunţa la pretenţiile la tron, dar a pierdut şi toate posesiunile franceze, cu excepţia oraşului Calais.

2. Cea mai importantă descoperire a fost roata? Descoperirea majoră a omenirii a fost toporul. Oricît de primitivă ar fi fost prima unealtă concepută de om, cu aceasta se obţinea o ardere iniţială. Chiar dacă la început oamenii au folosit numai unelte descoperite din greşeală, ulterior, ei au fabricat unelte şi aparate care avea un scop precis. Multe culturi au reuşit să supravieţuiască şi fără roată. De exemplu, roata nu a servit la construirea piramidelor egiptene şi nici a Stonehenge-ului.

3. Hipocrate a formulat jurămîntul hipocratic? Aşa-numitul jurămînt al lui Hipocrate a apărut abia după moartea celebrului grec. Pentru că medicul din Keos era deja o legendă, i s-a dedicat această formulare verbală tocmai pentru a-i atribui mai multă greutate. În anul 1948, părţi din acest jurămînt – cum ar fi confidenţialitatea şi imparţialitatea acordării asistenţei medicale – au fost reformulate, iar altele, ca de exemplu păstrarea secretului artei medicale, au fost abandonate, ajungîndu-se astfel la varianta jurămîntului medical de la Geneva.

4. Scalparea este un obicei tipic indian? Anticii sciţi au strîns scalpurile propriilor duşmani – în orice caz, scalpurile vînătorilor de recompense. Îngrozitoarea vînătoare de trofee era frecventă atît la indieni, cît şi în tabăra albilor. Nu este însă deloc adevărat că indienilor nu le era cunoscută scalparea înainte de venirea albilor, aşa cum s-a afirmat uneori. Cert este că tot mai mulţi conducători din America de Nord au răspîndit groaznicul obicei, oferind premii pentru scalpul indienilor; mai tîrziu, scalpurile proveneau însă şi de la popoarele şi populaţiile paşnice, copii, femei sau de la mexicani.

5. Au existat prizonieri cu "masca de fier"? Au existat, într-adevăr, prizonieri de stat în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, în Franţa, care erau obligaţi să poarte tot timpul o mască neagră. Masca respectivă nu era însă de fier, ci din catifea. Cea mai întrebuinţată interpretare este că Regele Soare şi-a ascuns fratele geamăn, care ar fi atentat la tronul lui. Prizonierul avea parte de nenumărate avantaje, dar paznicii lui aveau ordin să îl omoare imediat dacă ar fi făcut cea mai mică încercare de a-şi dezvălui identitatea. Ca gărzi erau preferaţi străinii care nu vorbeau franceza. Cert este că "omul cu masca" a murit în 1703.

Sursa: Adevărul.ro