Te-ai întrebat vreodată care au fost cele mai rele mame din istorie? Pentru cele mai multe femei, a aduce pe lume un copil este cel mai bun lucru din lume. Unele femei chiar susțin că s-au simțit cu adevărat împlinite abia după ce au născut. În vreme ce majoritatea mamelor fac tot posibilul să se asigure că își vor crește copiii într-o familie iubitoare, unele se dovedesc complet narcisiste, își abuzează emoțional copiii, îi transformă în niște inadaptați sau pur și simplu îi ucid, scrie incredibilia.ro. Așadar, iată cinci dintre cele mai rele mame din istorie.

Magda Goebbels și-a ucis copiii cu cianură

În 1930, Magda Ritschel s-a alăturat Partidului Nazist ca voluntară. După o vreme petrecută la o filială locală, a fost mutată la sediul partidului din Berlin, unde a primit sarcina de a se ocupa de documentele private ale lui Joseph Goebbels. În curînd, Joseph i-a făcut curte și, la începutul anului 1931, cei doi deveniseră deja un cuplu. S-au căsătorit în același an, iar Adolf Hitler le-a fost cavaler de onoare.

Cînd naziștii au ajuns la putere, soțul Magdei a devenit unul dintre cei mai puternici oameni din Germania și unul dintre cei mai de încredere și mai devotați consilieri ai lui Hitler. Magda și Joseph au avut șase copii, care au devenit preferații lui Hitler. Cînd Al Treilea Reich s-a prăbușit, în 1945, și Armata Roșie a intrat în Berlin, Hitler a ales să se sinucidă în loc să se predea.

Magda și Joseph au decis să-și arate devotamentul urmîndu-l în moarte. Însă Magda nu era mulțumită numai cu moartea ei și a soțului ei: a decis să-și ucidă cei șase copii, care aveau vîrste cuprinse între 4 și 12 ani, forțîndu-i să înghită cianură.

Mary Ball Washington

În comparație cu alte femei din această listă, Mary Ball Washington  nu a fost deloc monstruoasă, ba chiar ar merita laude pentru felul în care l-a crescut pe George Washington, unul dintre „părinții fondatori ai Americii”. Însă ceea ce o face să apară pe lista noastră este combinația ciudată de comportament pasiv-agresiv pe care i-a servit-o fiului ei întreaga viață.

George Washington spunea că a crescut fiindu-i „de zece ori mai frică” de mama lui decît de oricine altcineva. Într-adevăr, Mary i-a îngreunat viața fiului ei.

În timpul războiului cu Anglia, Mary a cerut bani Camerei Delegaților din Virginia. Asta l-a făcut pe fiul ei să se jeneze (din cauza ideii de nepotism) și să trimită Camerei o scrisoare prin care cerea ca mamei lui să nu i se dea nici un ban.

Însă toate acestea pălesc în comparație cu faptul că, atunci cînd fiul său lupta pentru independența Statelor Unite, Mary era o susținătoare vehementă a regelui britanic George al III-lea.

A rămas pasiv-agresivă pînă la sfîrșit: cînd George a devenit Președinte, în 1789, și a venit s-o viziteze, mama sa nu l-a primit într-un mod festiv, anunțîndu-l în schimb că se pregătește să moară.

Darius al III-lea avea o mamă „rece ca gheața”

Alexandru cel Mare a început cucerirea Imperiului Persan învingînd forțele guvernatorului persan din Asia Mică în bătălia de pe rîul Granicus, în 334 î.e.n.

Asta l-a făcut pe regele Persiei, Darius al III-lea, să ia seama și să pornească el însuși după Alexandru, în fruntea unei armate uriașe. S-au înfruntat în 333 î.e.n., cînd perșii au fost înfrînți și Darius a scăpat cu fuga.

A lăsat în urma sa nu doar armata înfrîntă, ci și proviziile și bagajele regale, alături de familia și haremul său. Conform tradiției, regii persani își luau femeile cu ei în campanie. 

Așa că, atunci cînd Darius a fugit, și-a lăsat în urmă soția, cele două fiice și mama, Sisygambis. Alexandru le-a tratat cu respect, însă fuga lui Darius a umplut-o de dispreț pe Sisygambis.

Regele persan a fost înfrînt încă o dată în Bătălia de la Gaugamela și a fugit din nou de pe cîmpul de bătălie. Cînd, în cele din urmă, Darius a fost ucis, Alexandru i-a trimis cadavrul lui Sisygambis ca să-l jelească și să-l îngroape.

În schimb, femeia a spus: „Am un singur fiu (se referea la Alexandru) și este rege al întregii Persii.” Un deceniu mai tîrziu, cînd Alexandru a murit, Sisygambis a jelit foarte tare, a refuzat să-și părăsească încăperea sau să mănînce. A murit cîteva zile mai tîrziu.

Ma Barker și-a educat fiii să devină infractori și le-a adus moartea

Ma Barker își merită cu prisosință nominalizarea printre cele mai rele mame din istorie. În anii ’30, America a fost măturată de un val de infractori violenți, care fascinau și, în același timp, îngrozeau publicul.

Era epoca unor răufăcători celebri, precum Dillinger, Bonnie și Clyde și Machine Gun Kelly. Printre răufăcători se număra și Arizona Donnie Barker, zisă Ma Barker.

Aceasta a ajuns pe lista FBI cu cei mai căutați infractori și a fost descrisă de J. Edgar Hoover, directorul instituției, drept „cea mai periculoasă și mai inventivă minte criminală din ultimul deceniu”.

Ar fi fost de ajuns dacă ar fi ales o viață de infracțiuni doar pentru ea, însă femeia și-a crescut și copiii să fie exact ca ea, condamnîndu-i astfel la moarte.

Arthur, Fred, Herman și Lloyd Barker au fost crescuți încă din copilărie ca să devină infractori violenți. La maturitate, au devenit hoți de mașini, au comis jafuri armate, au răpit și au ucis oameni.

Lucrurile s-au sfîrșit prost pentru Herman, care s-a sinucis în anii ’20 ca să nu fie capturat după un jaf nereușit la o bancă. Ma Barker și Fred l-au urmat pe Herman în 1935, după un schimb de focuri cu agenții FBI, în Florida.

Elisabeta Bathory, contesa sîngeroasă

Iată și ultima dintre cele mai rele mame din istorie prezente pe lista noastră. Probabil că singurul lucru bun care se poate spune despre contesa Elisabeta Bathory de Ecsend (1560-1614) ca mamă este că nu și-a ucis copiii. Însă i-a neglijat ca să poată ucide copiii altora. Elisabeta deține recordul pentru cea mai prolifică ucigașă din istorie, torturînd și omorînd, după relatările unor martori ai vremii, 650 de fete cu vîrste între 10 și 14 ani (dintre care doar 80 de crime au fost dovedite) între 1585 și 1609.

Elisabeta Bathory s-a născut într-o familie aristocrată distinsă care conducea Transilvania și a fost crescută în bogăție și privilegii. A primit o educație excelentă de la profesori de frunte.

La 11 sau 12 ani, s-a logodit cu Ferenc Nadasdy, un aristocrat maghiar important. Însă, peste un an de zile, a rămas însărcinată cu fiul unui țăran din împrejurimi.

A fost trimisă să nască în altă parte, iar copilul a fost dat spre adopție unei alte familii, pentru a preveni orice problemă în legătură cu viitoarea nuntă a contesei.

În urma procesului din 1610-1611, Elisabeta a fost condamnată pentru 80 de crime. Partenera ei într-ale morții, Anna, și echipa lor de torționari, au fost executați.

Elisabetei i s-a permis să rămînă în castelul familie într-un fel de arest la domiciliu, ușa camerei sale fiind zidită. Patru ani mai tîrziu, a murit în somn.