Moto: Gerhard Schroeder, fost cancelar al Germaniei, despre Germania anului 2013: "Germania este chemată să joace un rol de conducere în cadrul Uniunii Europene, din cauza forţei sale economice şi a importanţei sale politice."

În ziua de 3 Octombrie 1990, a fost consemnată şi adoptată reunificarea politică, legislativă, teritorială şi administrativă a Germaniei, iar aceasta după puţin peste un an de la căderea Zidului Berlinului, care a avut loc pe data de 9 Noiembrie 1989. Prin urmare, această zi a fost proclamată ca fiind Ziua Unităţii Germane (Tag der Deutschen Einheit) – Sărbătoarea Naţională a Republicii Federale Germania.

Rigurozitatea specifică germanilor, care exclude sentimentalisme gratuite şi păgubitoare unei naţiuni moderne, civilizate şi ultraperformante, i-a determinat pe politicienii acelor ani să transforme în sărbătoare naţională tocmai ziua adoptării oficiale a documentelor care stipulau reunificare de jure. Germania timpurilor moderne, începînd cu primul cancelar postbelic, Konrad Adenauer, şi continuînd cu Angela Merkel, a înţeles că permanenţa prosperităţii unui popor depinde strict de înţelegerea pragmatică a prezentului – singura cale prin care îşi poate determina viitorul fără greş!

Noi, cei din Sud-Estul continentului european, balcanicii, privim cu admiraţie sau pizmă spre prosperitatea germanilor, chiar şi cu resemnarea că nu îi vom egala vreodată, rămînînd incapabili să le urmăm pilda în privinţa abordării lucide a clipei prezente. În timp ce Germania îşi fructifică la maxim o Istorie prezentă spre a avea una şi mai triumfătoare, noi, Est- şi Sud-europenii, ne căutăm mituri expirate în trecutul nostru istoric spre a ne justifica fluctuaţiile modernităţii noastre aflate permanent la început.

Germanii au şi ei un trecut istoric şi mitologic fabulos, au dat umanităţii inegalabila filosofie şi poezie germană, muzica etc., dar sunt fantastici pentru că înţeleg PREZENTUL spre a cucerii VIITORUL.

Politicienii germani ai anilor 1990 au proclamat Ziua Unităţii Germane pe data de 3 Octombrie pentru că istoria unei naţiuni nu se scrie în acorduri lirice sau cu rime poetice, ci cu solidaritate, muncă, pragmatism şi vizionarism. Imaginaţi-vă că, în anii 1989-1990, liderii germani îşi chemau poporul în stradă ca să recite versuri de Goethe sau Heinrich Heine, să se justifice ca naţiune prin citate filosofice din Immanuel Kant sau Arthur Schopenhauer, să scrie şi să interpreteze versuri patriotice pe muzica lui Beethoven şi tot aşa!

Într-o astfel de „tonalitate simbolică”, politicienii germani ai acelor ani ar fi putut proclama Ziua Unităţii Germane pe data de 9 Noiembrie pentru că este ziua căderii Zidului Berlinului, ziua fondării primei republici germane, Republica de la Weimar, în 1918, etc.

„Nemţii nu sunt un popor – sunt o marfă de calitatea a-I-a”, nota scriitorul român Teodor Mazilu în cartea „Singurătatea şi diavolul milos”. Şi marfă, şi popor de calitatea a-I-a, completăm noi!

Felicitări, popor german etern, cu prilejul Zilei Unităţii Germane!!!