Rinocerii, în urmă cu milioane de ani, aveau un habitat mult mai extins, care cuprindea America de Nord şi Europa. În prezent, cele cinci specii de rinocer pot fi găsite în Africa şi Asia. Biologii specializaţi în evoluţie şi paleontologii au ajuns la concluzia că prima specie de rinocer care a apărut a trăit în urmă cu 50 de milioane de ani şi, conform specialiştilor, această specie era acoperită cu lînă. Factsite a creat o listă cu zece informaţii despre aceste animale.

1. Rinocerii au diferite forme şi mărimi. Animalele din Rhinocerotidae au în comun coarnele care cresc deasupra nasului, dar după cum explică biologii şi după cum vedem în documentare sau în gradinele zoologice, rinocerii pot avea mărimi diferite, acestea depinzînd de specie, sex sau factorii de mediu. Înălţimea medie a rinocerilor este de aproximativ 1,80 m, totuşi, există şi rinoceri „pitici” care a o înălţime de doar 1,3 metri. Aceeaşi variaţie poate fi întîlnită şi în cazul greutăţii: rinocerul de Sumatra, cea mai mică specie din famlia Rhinocerotidae, cîntăreşte 700 de kilograme. În contrast, rinocerul indian poate ajunge şi la 2.500-3.200 de kilograme în condiţii ideale.

2. Coarnele. În mod natural, atunci cînd vorbim despre coarnele rinocerilor, am presupune că acestea sunt oase şi că sunt ataşate de craniile acestora. Totuşi, după cum au dovedit disecţiile şi analizele chimice, coarnele rinocerilor sunt compuse din keratină, acelaşi compus din care sunt făcute unghiile noastre. Rinocerii albi, negri şi de Sumatra au cîte două coarne, în timp ce rinocerii indieni şi de Java au doar unul. În unele cazuri pot exista rinoceri fără coarne, adesea fiind cazul femelelor din specia rinocerilor de Java. În comparaţie cu elefanţii, ai căror colţi sunt oase şi sunt goi la interior, coarnele rinocerilor sunt pline şi cresc încontinuu de-a lungul vieţii. Din păcate, ambele familii de animale sunt în pericol din cauza braconierilor care sunt în căutarea fildeşului/coarnelor.

3. Puii. O femelă rinocer are o perioadă de gestaţie de 15-16 luni şi după ce dau naştere tind să fie extrem de protectoare cu puii lor. Observaţiile asupra comportamentului rinocerilor şi a modului în care mamele îşi cresc progeniturile au arătat că aceştia se află sub protecţia maternă pînă la vîrsta de trei ani.

4. Braconierii. Coarnele care îi fac pe rinoceri atît de uşor de recunoscut în grădinile zoologice sau în mediile lor naturale sunt cele care îi pun în pericol. Mai exact, ca în cazul multor alte specii, singurul inamic al acestor specii este omul; în mod eronat, în anumite culturi de pe glob se crede că coarnele de rinocer au proprietăţi miraculoase, putînd chiar trata cancerul. Din această cauză, preţul coarnelor de rinocer poate depăși greutatea acestora în aur. Trebuie precizat faptul că nu există studii care să susţină proprietăţile medicinale ale acestor coarne.

5. Familia extinsă. Cele cinci specii de rinocer care mai există în prezent formează familia Rhinocerotidae, o familie relativ restrînsă în comparaţie cu alte ramuri ale evoluţiei vieţii biologice. În mod surpinzător, dacă aruncăm o privire de ansamblu asupra speciilor cu care rinocerii sunt înrudiţi, cu caii şi zebrele, toate aceste animale făcînd parte din Ordinul Perissodactyla. Experţii în taxonomie explică că animalele din ordinul acesta sunt erbivore de statură medie sau mare, nerumegătoare şi care au degete copitate neperechi adaptate alergatului.

6. Cum vede un rinocer? Biologii care au studiat rinocerii au ajuns la concluzia că aceştia nu văd foarte bine la depărtare, ceea ce se dovedeşte a fi o problemă pentru o specie care este vînată pentru coarne. Rinocerii nu pot vedea la distanţă, diferitele observaţii ale zoologilor au arătat că aceştia văd doar ceea ce se află în faţa lor. Din această cauză, aceste animale tind să fie agresive cu animalele sau obiectele necunoscute.

7. Buni alergători. Pentru nişte animale care pot cîntări între 700 şi 3.200 de kilograme, rinocerii se dovedesc a fi nişte alergători pentru categoria de greutate în care se află. Rinocerii pot atinge viteze care se plasează în intervalul 48-64 km/h. Ce înseamnă asta? Ţinînd cont că viteza medie cu care poate alerga un om este undeva pe la jumătate, atunci cînd te aleargă un rinocer, cea mai bună soluţie pentru a-ţi salva viaţa este de a te căţăra.

8. Pielea sensibilă. Rinocerii sunt animale ale contrastelor, astfel, ai crede că un animal atît de mare are o piele groasă care să îl protejeze de factorii de mediu. Din nefericire, pielea rinocerilor este asemănătoare celei a oamenilor şi poate fi sensibilă la arsurile solare şi la muşcăturile insectelor. Din această cauză, rinocerii pot fi văzuţi adesea tăvălindu-se prin noroi, acesta acţionînd ca un strat protector împotriva razelor solare şi a insectelor.

9. Relaţie simbiotică. Relațiile simbiotice nu sunt un lucru neobişnuit în lumea vegetală sau cea animală; în această situaţie, speciile implicate dau şi primesc ceva la schimb, situaţia dovedindu-se benefică pentru cei implicaţi. Într-o situaţie asemănătoare se află şi rinocerii cu păsările Buphagus. Păsările consumă insectele de pe spatele rinocerului, care îi pun pielea în pericol. La schimb, pasărea reprezintă o „pereche de ochi” suplimentară pentru rinoceri, semnalîndu-i potenţialele pericole.

10. Ziua Mondială a Rinocerilor. În anul 2010, organizaţia neguvernamentală World Wildlife Fund a început să sărbătorească Ziua Mondială a Rinocerilor (se sărbătoreşte pe 22 Septembrie) pentru a atrage atenţia şi resurse pentru eforturile de conservare ale celor cinci specii de rinoceri. (Sursa: Descoperă.ro)